Judge's salary challenge over sectoral reference value dismissed as moot after later orders resolved claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

La data de 20.07.2017 sub nr. 5608/2 s-a înregistrat acţiunea reclamantului A. prin care a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTRUL JUSTIŢIEI şi CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a ordinului nr. 1474/C/2017 în ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială (VRS) majorată şi obligarea pârâtului MJ la emiterea unui nou ordin de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 9.04.2015 majorată cu 10% începând cu 1.10.2015.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4382 din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantului A.. A fost anulat în parte ordinul nr. 1474/C/2017 emis de MINISTRUL JUSTIŢIEI şi a fost obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamant, prin raportare la o valoare sectorială de referinţă (VRS) de 405 RON, începând cu 9.04.2015, la care se adaugă 10%, conform Legii nr. 293/2015, de la 1.12.2015.

Au fost obligaţi pârâţii la repararea prejudiciului constând în diferenţele dintre drepturile salariale calculate prin raportare la valorile mai sus indicate şi cele efectiv primite, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a precizat că Ordinul MJ nr. 1474/C/24.05.2017 a fost emis în aplicarea dispoziţiilor Ordinului MJ nr. 4680/C/2016 şi a Ordinului MJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora pentru judecători şi asistenţi judiciari.

Recurentul a arătat că în prezent intimatul-reclamant a primit indemnizaţii majorate cu valoarea de referinţă sectorială, astfel apreciind că nu este justificată obligarea la emiterea unor noi ordine.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul recurentului-pârât urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanţa de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, în funcţie de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că emiterea acestui ordin, prin care este soluţionată şi cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată şi pentru aceeaşi perioadă solicitată, fiind astfel soluţionată de către recurent cererea reclamantului.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei, să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza să respingă acţiunea reclamantului pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4382 din 15 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.