Lawyer's bid for full-bar status without exam rejected; re-enrollment on trainee list affirmed.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.04.2015, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul de Avocaţi al Judeţului Dâmboviţa, a solicitat anularea Deciziei nr. 42 din 07.12.2017 de reînscriere pe Tabloul Avocaţilor Stagiari emisă de Consiliului Baroului Dâmboviţa şi a Deciziei nr. 359 din 19.04.2018 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România de respingere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 42 din 07.12.2017.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 16 din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul de Avocaţi al Judeţului Dâmboviţa.

III Recursul formulat de reclamant

3. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei.

4. În motivarea recursului, a susţinut că prin acţiunea pe care a formulat-o a arătat, printre altele, că decizia din luna octombrie 2006 a consfinţit primirea sa în profesia de avocat, ca urmare a susţinerii examenului organizat la nivelul Baroului de Avocaţi Dâmboviţa, după ce în prealabil nu i-a fost aprobată cererea formulată la data de 23.10.2006, adresată Consiliului Baroului, în vederea primirii în profesie cu scutire de examen, iar problema de drept ce trebuia lămurită atunci, dar şi în momentul judecării pe fond a cauzei de faţă, era şi este aceea a primirii în profesie cu scutire de examen sau cu examen, în ambele situaţii înscrierea în Tabloul de Avocaţi al Baroului Dâmboviţa fiind obligatoriu să se facă la partida Avocaţilor definitivi, urmată concomitent cu suspendarea dreptului de a exercita profesia prin constatarea stării de incompatibilitate, chiar din momentul susţinerii examenului şi înscrierea pe Tabloul de Avocaţi al Baroului Dâmboviţa, la partida Avocaţilor Incompatibili

5. Aşa cum rezultă în mod evident inclusiv din Cererea de înscriere pentru participarea la examenul de primire în profesia de avocat în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv, formulată înainte de susţinerea examenului desfăşurat în sesiunea noiembrie 2006, problema efectuării unui stagiu nu făcea obiectul examenului susţinut la acea dată. Cererea de înscriere pentru participarea la examenul de primire în profesia de avocat în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv, formulată înainte de susţinerea examenului ce s-a desfăşurat în sesiunea noiembrie 2006, a fost completată pe un formular tipizat, cu precizarea că modelul de cerere de înscriere la examen era cel prevăzut la art. 4 alin. (4) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv. În cazul său s-a hotărât, ca urmare a cererii formulate în luna octombrie 2006, să fie primit în profesie prin susţinerea unui examen, pe care l-a susţinut şi promovat, cu toate că, în toate celelalte cazuri similare, sau chiar identice, s-a acceptat primirea în profesie cu scutire de examen, uneori pe baza unui simplu interviu.

6. Prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 59 din 13 martie 2007, menţionată la instanţa de fond, s-a constatat că reprezintă tratament diferenţiat nerecunoaşterea activităţii desfăşurate de către un ofiţer de poliţie specialist, desemnat în cadrul organului de cercetare penală al poliţiei ca activitate de specialitate juridică, şi implicit ca vechime în magistratură.

7. Prin Decizia nr. 2218 din 13 iunie 2006 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, prin afirmarea principiului nediscriminării, organul de conducere al UAR recunoaşte inexistenţa oricăror restricţii la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a reprezentanţilor celorlalte profesii juridice, inclusiv a poliţiştilor ce au o vechime de cel puţin 10 ani în oricare dintre profesiile - juridice şi, desigur, experienţă profesională. Cu toate ca a promovat examenul de primire în profesia de avocat, celelalte etape prevăzute la art. 208 alin. (2) şi art. 282 din Statutul Profesiei de Avocat au fost imposibil de îndeplinit din cauza stării de incompatibilitate în care se afla la acel moment, la momentul susţinerii examenului de primire în profesia de avocat fiind ofiţer-cadru activ al Ministerului Administraţiei şi Internelor, specialitatea de ofiţer de cercetare penală al Poliţiei Judiciare, fiind salarizat într-o profesie incompatibilă cu cea de avocat în înţelesul art. 15.

8. În contradictoriu cu probatoriul administrat, în sentinţa recurată se precizează inexact că acţiunea sa se referea la o altă dată la care ar fi avut loc suspendarea din exercitarea profesiei, respectiv anul 2009, interpretare total incorectă, deoarece în situaţia dată nu era posibilă, fiind o încălcare gravă a legii, dacă primirea în profesie şi respectiv suspendarea din exercitarea profesiei s-ar fi realizat defalcat şi nu concomitent, având în vedere starea de incompatibilitate în care se afla, atât în momentul susţinerii examenului cât şi după aceea. Cu toate că realizarea defalcată a celor două operaţiuni nu era posibilă, fiind în contradicţie cu dispoziţiile legale, instanţa de fond apreciază, fără a face trimitere la motivele pe care se întemeiază, că înscrisurile emise în perioada în care se afla în stare de incompatibilitate ar fi putut avea efecte în contradicţie cu prevederile legale.

9. Motivele pe care se întemeiază concluzia instanţei de fond privind faptul că a depus la dosar o cerere prin care ar fi formulat în anul 2006 o solicitare de primire în profesia de avocat fără susţinerea examenului, dar constată că nu este prezentată nicio dovadă din care să rezulte că această cerere a fost înregistrată la Baroul Dâmboviţa, astfel că nu se identifică un eventual refuz nejustificat de soluţionare a acesteia, sunt străine de natura cauzei, deoarece cererea depusă nu are nicio legătură cu obiectul principal al cauzei, fiind depusă pentru a demonstra faptul că examenul a fost susţinut la finele anului 2006 şi nu în anul 2009, aşa cum se încearcă de către pârâţi să inducă în eroare organele judiciare, cu scopul de a acoperi ilegalitatea emiterii celor două înscrisuri a căror anulare a cerut-o, tocmai pentru faptul că s-au emis contrar dispoziţiilor legale în vigoare. Pentru a demonstra încercarea evidentă a pârâţilor de a denatura adevărul juridic, anexează legitimaţia emisă de Baroul Dâmboviţa, care ireal consemnează că a fost primit în profesie în anul 2009.

10. Constatând că a depus cererea privind scutirea de examen datată 23.10.2006, precum şi chitanţe eliberate pentru sumele încasate în scopul participării sale la examenul din sesiunea noiembrie 2006, pârâţii au fost determinaţi să recunoască că nu a promovat examenul în anul 2009 şi nu a formulat nicio cerere de înscriere pe Tablou, lucru care nu era posibil, fiind în continuare în starea de incompatibilitate în care s-a aflat şi la momentul la care a susţinut examenul în anul 2006, luna noiembrie. Privitor la o eventuală cerere, pentru care ar fi trebuit să dovedească depunerea la Barou în anul 2006, instanţa de fond a considerat că era imperios necesar să o depună, sau eventual să facă dovada depunerii acesteia, în sens contrar procedând la respingerea acţiunii formulate.

11. Precizează că a fost cadru activ al Ministerului Administraţiei şi Internelor începând din anul 1982 şi până la data de 01.07.2017, cumulând o vechime efectivă în serviciu de 36 ani, 10 luni şi 15 zile, motiv pentru care a îndeplinit condiţiile necesare încetării raporturilor de serviciu conform art. 69 alin. (1) lit. "a" din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, cu menţiunea că a îndeplinit condiţia de vechime în serviciu prev. de art. 16 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 223/2015, condiţia de vechime efectivă prev. de art. 16 alin. (1) lit. V) din Legea nr. 223/2015, precum şi condiţia de vârstă prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II/351S din 01.07.2017 i-au încetat raporturile de serviciu şi a trecut în rezervă cu drept de pensie militară, cu gradul militar de colonel, fiindu-i eliberat Livretul militar.

12. A mai arătat că starea de incompatibilitate a survenit concomitent cu emiterea deciziei de primire în profesie, efectele celei de-a doua urmând a se produce doar sub condiţia rezolvării stării de incompatibilitate, calitatea sa fiind de avocat suspendat chiar din momentul promovării examenului de admitere în profesie, în conformitate cu art. 32 alin. (1) teza a Il-a şi art. 49 alin. (1) lit. a) din Lege, astfel că era imposibil să fie emisă o altă decizie de către Consiliul Baroului, de la data promovării examenului de admitere în profesie şi până la rezolvarea stării de incompatibilitate care a generat suspendarea sa din profesie, în sensul şi în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) din Lege. Odată cu încetarea raporturilor de serviciu i-a încetat şi starea de incompatibilitate survenită din momentul promovării examenului de primire în profesia de avocat, incompatibilitate care trebuia rezolvată în termen de 2 (două) luni de la emiterea deciziei, în Monitorul Oficial nr. 521 din 14 iulie 2014 fiind publicată Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 297/2014 din 22 mai referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 cu privire la sintagma de "două luni".

13. În mod eronat se susţine şi se interpretează că nu a efectuat demersuri, pe care în mod legat nu trebuia să le facă, iar în situaţia în care le efectua încălca prevederile legale în vigoare la acea dată, în timp ce în cazul pârâtelor nu se observă că au încălcat dispoziţiile legale în toată perioadă cuprinsă de la momentul susţinerii examenului în luna noiembrie 2006 şi până în momentul încetării stării de incompatibilitate. Mai mult, se atestă legalitatea şi temeinicia unor înscrisuri care au fost emise prin încălcarea gravă a dispoziţiilor legale, nefiind posibilă emiterea acestora până la momentul în care înceta starea de incompatibilitate în care se afla din luna noiembrie 2006, prin emiterea acestor înscrisuri fiind săvârşită infracţiunea de fals.

14. De asemenea, instanţa de fond a ignorat faptul că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind la desemnarea de către Consiliul Baroului a unui consilier raportor care să efectueze verificările ce se impun în astfel de situaţii şi să întocmească un raport cu propuneri rezultate urmare activităţilor de verificare a îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru înscrierea sa în Tabloul Avocaţilor, deşi a arătat că lipsa acestui document face dovada superficialităţii manifestate în clarificarea problemei referitoare la titlul profesional ce trebuia a fi stabilit, atât prin inexistenţa acestui raport şi a unor verificări serioase şi competente, dar şi prin nerespectarea termenelor stabilite de lege pentru emiterea deciziilor contestate; s-ar fi constatat că îndeplineşte condiţiile cerute pentru înscrierea mea în Tabloul Avocaţilor Definitivi, chiar dacă analiza era efectuată având la bază legislaţia actuală, în vigoare, deci la aproximativ 13 ani de la data la care a susţinut examenul de primire în profesia de avocat, în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv.

15. Dobândirea calităţii de avocat era supusă îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor imperative impuse de Lege, respectiv art. 11 din Legea nr. 51/1995; art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 până la data modificării prin O.U.G. nr. 159 din 12.11.2008 consacră existenţa unui drept conferit de lege, dreptul de a fi primit în profesie fără examen în favoarea unor anumite categorii de persoane (cei care au exercitat profesii juridice cel puţin 10 ani) nu putea fi refuzat pe motive de oportunitate, deoarece, în calitatea lor de autoritate publică, UNBR şi Baroul nu-şi manifestă opţiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat. Atitudinea pârâtelor a fost diametral opusă în speţe similare, alţi avocaţi fiind primiţi în profesie cu scutire de examen, prin interviu, şi în niciun caz cu susţinerea unui examen.

16. Caracterul liber al profesiei de avocat presupunea respectarea cadrului legal, respectiv dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/95 republicată, ceea ce face ca dreptul să existe şi trebuia să fie recunoscut şi de către autoritatea publică, care nu putea refuza cererea de primire în profesia de avocat pe alte criterii decât cele consacrate prin textul legal. Textul de lege stabilea un drept şi nu o posibilitate sau o facultate, iar cererea sa este evident că a fost refuzată pe motive de oportunitate, în niciun caz nefiind posibilă crearea posibilităţii unei instituţii de interes public să acţioneze arbitrar si discreţionar, acordând dispensă doar celor agreaţi, ceea ce constituie o încălcare gravă a principiului constituţional al egalităţii în fata legii.

17. Recurentul a arătat că în anul 2009 a achitat o taxă în suma de 3000 Ron pentru înscriere pe tabloul avocaţilor suspendaţi din profesie potrivit Legii, datorită stării de incompatibilitate în care se afla la acel moment, care a încetat la data de 15 iulie 2017 (chitanţa nr. x/24.11.2009 pentru suma încasată cu titlu de "Taxă înscriere pe Tabloul Avocaţilor"), iar la data de 29.12.2009 s-a emis Decizia nr. 141 care stipula faptul că începând cu data de 29.12.2009 se suspendă din calitatea de avocat în exerciţiul profesiei şi este trecut pe Tabloul Avocaţilor Incompatibili, decizie care nu face niciun fel de trimitere la stagiatură, aşa cum în mod tendenţios susţin pârâţii, că ar fi îndeplinit sau că are această calitate.

18. Aşa cum rezultă în mod evident, inclusiv din cererea de înscriere pentru participarea la examenul de primire în profesia de avocat în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv, formulată înainte de susţinerea examenului ce s-a desfăşurat în sesiunea noiembrie 2006, problema efectuării unui stagiu nu făcea obiectul examenului susţinut la acea dată. Înscrierea în Tabloul de Avocaţi al Baroului Dâmboviţa, aflată în atribuţiile legale ale Secretariatului Baroului, era obligatoriu să se facă la partida Avocaţilor definitivi, urmată concomitent de suspendarea dreptului de a exercita profesia prin constatarea stării de incompatibilitate, chiar din momentul susţinerii examenului, şi înscrierea la partida Avocaţilor Incompatibili.

19. Oricare alte operări în Tabloul de Avocaţi al Baroului Dâmbovîţa, care s-au efectuat din luna noiembrie 2006, dată la care a susţinut examenul de primire în profesie, şi până la data de 01.07.2017, dată la care a încetat starea de incompatibilitate, sunt ilegale şi îşi rezervă dreptul de a formula şi o plângere penală în acest sens. Starea de incompatibilitate este evident că a survenit concomitent cu emiterea deciziei de primire în profesie, efectele celei de-a doua urmând a se produce doar sub condiţia rezolvării stării de incompatibilitate, calitatea sa fiind de avocat suspendat chiar din momentul promovării examenului de admitere în profesie. Impedimentul care a condus la nedobândirea calităţii de avocat definitiv a fost starea de incompatibilitate în care se afla la acel moment şi nu faptul că nu îndeplinea criteriile şi condiţiile cerute de lege pentru înscriere în Tabloul Avocaţilor Definitivi, cu drept de exercitare a profesiei. Art. 23, art. 24 din Legea nr. 51/1995 nu impuneau obligaţia sa de a formula cerere de trecere pe Tabloul Avocaţilor Definitivi, dar Baroul avea obligaţia de a emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor definitivi, după promovarea examenului susţinut special în acest scop în sesiunea noiembrie 2006, precum şi implicit decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor Incompatibili.

20. Conform art. 27 şi 32 din Lege se poate observa foarte clar că se afla în situaţia precizată la alin. (1) lit. "a", situaţie în care Consiliul Baroului avea obligaţia de a emite o decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor Incompatibili din momentul promovării examenului de primire în profesie şi până la încetarea stării de incompatibilitate în care se afla. Consideră că pârâtul Baroul de Avocaţi Dâmboviţa a recurs la emiterea ilegală a celor două decizii în anul 2009, deoarece nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale pe care le avea în anul 2006, când a susţinut examenul de primire în profesia de avocat în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv, sesiunea noiembrie 2006, în sensul că nu a emis din oficiu decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor definitivi după promovarea examenului susţinut special în acest scop, precum şi implicit decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor Incompatibili, starea de incompatibilitate fiind preexistentă în momentul susţinerii examenului. De asemenea, nu a încasat de la candidaţii declaraţi admişi şi validaţi, ca urmare a promovării examenului, sumele ce trebuiau încasate cu titlu de taxă de înscriere pe Tabloul Baroului, iar pentru a recupera prejudiciile cauzate de această omisiune au recurs la emiterea unor decizii a căror emitere contravine dispoziţiilor legale, încasând de la toţi candidaţii admişi la examen suma de 3000 Ron, eliberând chitanţe fiscale pentru justificarea încasării acestor sume de bani.

21. Recurentul a mai arătat, prezentând şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., că instanţa de fond în mod cu totul nejustificat nu a analizat cu prioritate dispoziţiile legale aflate în vigoare în noiembrie 2006, când s-a organizat examenul, şi decembrie 2009, când s-au emis, contrar dispoziţiilor legale, cele două decizii atacate, iar existenţa stării sale de incompatibilitate preexistentă în momentul susţinerii examenului şi continuată până la data de 01.07.2017 nu a fost avută in vedere, în condiţiile în care emiterea deciziilor atacate şi a căror anulare a cerut-o era condiţionată, în conformitate cu prevederile legale la care a făcut referire, de existenţa sau inexistenţa acestei stări.

IV Apărările formulate de intimatele pârâte

22. Intimatele pârâte Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dâmboviţa au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.

23. Au arătat că recurentul face referire la o cerere din anul 2006 nedepusă la Baroul Dâmboviţa şi faţă de aşa-zisa respingere, pe care nu o poate dovedi, pentru care nu ar mai fi oricum în termen să o conteste, acţiunea şi recursul sunt tardive. Cu toate acestea, recurentul a susţinut examen de primire în profesie, fapt ce duce cu gândul la intrarea în profesie ca avocat stagiar (prin decizia nr. 140/29.12.2009, dată la care a înţeles să-şi fructifice rezultatul examenului susţinut înscriindu-se în barou), astfel cum rezultă din încercarea sa de a găsi maeştri sub îndrumarea cărora să-şi desfăşoare stagiul, la finalul căruia urma sa susţină examenul de definitivat. In aceeaşi zi a înscrierii în barou ca avocat stagiar i-a fost emis decizia de suspendare nr. 141/2009, astfel că, după formularea cererii de reînscriere (21.08.2017), nu putea sa revină decât în aceeaşi "poziţie" de avocat stagiar, pe care o avea la momentul suspendării (29.12.2009).

24. Baroul Dâmboviţa a emis in mod corect decizia nr. 42/7.12.2017 prin care se dispune înscrierea pe tabloul avocaţilor stagiari, iar prin decizia 359/19.04.2018 emisă de Consiliul UNBR se respinge în mod firesc contestaţia recurentului reclamant, întrucât art. 16 alin. (2) din Legea 51/1995 modificată a fost abrogat. Pe de altă parte, reînscrierea în tabloul avocaţilor definitivi trebuie să fie succesivă unei înscrieri care nu avut loc niciodată în această calitate.

25. După modificarea Legii 51/1995 republicată, aflată în vigoare la momentul formulării cererii de reînscriere în profesie, obţinerea titlului statutului de avocat definitiv nu se mai putea face decât după urmarea cursurilor INPPA şi susţinerea examenului de definitivat la finalul acestora. Pe de altă parte, pentru a fi definitivat în profesie, ar fi însemnat să susţină un examen compatibil cu cel de avocat, în faţa unei comisii abilitate în acest sens. Se doreşte de fapt evitarea urmării cursurilor INPPA şi implicit susţinerea examenului de definitivare in profesie, pe care nu l-a susţinut aşa cum prevede Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea nr. 367/22.06-2018. a UNBR.

26. Recurentul-reclamant recunoaşte ca a susţinut examen. Prin urmare, având în vedere că toţi candidaţii care doreau să intre în profesia de avocat, direct, ca avocat definitiv, o făceau doar prin cerere şi interviu, automat dacă susţineai examen o făceai pentru a intra în profesie ca avocat stagiar. De altfel, conform Legii 51/1995, art. 16 alin. (2) de la acea vreme, recurentul nu îndeplinea condiţiile de a intra în profesie direct, ca avocat definitiv, doar pe bază de interviu, aveau acest drept numai judecătorii, procurorii şi consilierii juridici care aveau minim 5 ani de vechime şi susţinuseră examen de definitivat în profesia lor. Or, recurentul avea profesia de poliţist la acel moment, neîndeplinind condiţiile. Deciziile baroului de intrare în profesie se emit la data solicitării acestora şi numai după plata taxei de înscriere în profesia de avocat, aşa cum s-a procedat în anul 2009.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

27. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii, având în vedere faptul că susţinerile care privesc stabilirea situaţiei de fapt, aprecierea necorespunzătoare a materialului probator administrat, vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii recurate, Înalta Curte constată următoarele:

28. Reclamantul A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată, respinsă prin sentinţa recurată, anularea Deciziei nr. 42 din 07.12.2017 emisă de Consiliul Baroului Dâmboviţa şi a Deciziei nr. 359 din 19.04.2018 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

29. Prin Decizia nr. 42 din 07.12.2017, Consiliul Baroului Dâmboviţa a decis reînscrierea reclamantului pe Tabloul Avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei, începând cu data de 7.12.2017.

30. Prin Decizia nr. 359 din 19.04.2018, Uniunea Naţională a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 42 din 07.12.2017.

31. În motivarea acestei decizii de respingere a contestaţiei, s-a reţinut că reclamantul a înaintat Baroului Dâmboviţa cererea de înscriere ca avocat definitiv din data de 14.08.2017, motivată în temeiul prevederilor ar. 19 din Legea nr. 51/1995, abrogate prin Legea nr. 270/22.12.2010. S-au reţinut dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (3), art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi s-a arătat că, având în vedere că depunerea cererii a avut loc mult după abrogarea textului legal invocat, aceasta nu poate fi admisă. S-au mai reţinut dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 în vigoare, care dispun cu privire la posibilitatea unor persoane de a beneficia de prevederile sale limitativ prevăzute de lege, funcţia de ofiţer de poliţie nefiind între acestea, şi care impun condiţia suplimentară a definitivării prin examen în profesia din care provine, cu privire la care nu se prezintă nicio dovadă, în sprijinul acestei afirmaţii fiind şi prevederile art. 20 alin. (6) din Lege, care prevăd limitativ care sunt persoanele ce pot beneficia de aceleaşi drepturi, între care nu sunt stabilite cele care deţin calitatea petentului, iar dacă legiuitorul dorea ca şi funcţia de ofiţer de poliţie să figureze între acestea, avea posibilitatea să o prevadă expres, fapt care nu s-a realizat. A mai reţinut că aşa numita echivalare a funcţiei deţinută de petent cu cea de consilier juridic, stabilită prin H.G. nr. 498/07.04.2004, act inferior unei legi, nu poate duce la concluzia existenţei din punctul de vedere al Legii nr. 51/1995 a acestei echivalenţe. În plus, s-a mai reţinut, petentul a fost înscris ca avocat stagiar începând cu data de 29.12.2009, prin Decizia Consiliului Baroului Dâmboviţa nr. 140/29.12.2017, şi nu a contestat această decizie.

32. Se reţine, de asemenea, din situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, că reclamantul A. a susţinut examenul de primire în profesia de avocat în sesiunea noiembrie 2006, prin Decizia nr. 140/29.12.2009 emisă de Baroul Dâmboviţa s-a decis înscrierea acestuia ca avocat stagiar, cu examen, în Baroul Dâmboviţa, începând cu data de 29.12.2009, iar prin Decizia nr. 141/29.12.2009 emisă de Baroul Dâmboviţa s-a decis, începând cu data de 29.12.2009, suspendarea din calitatea de avocat în exerciţiul profesiei şi trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili.

33. Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

34. Obligaţia instanţei de a motiva hotărârea pronunţată, reglementată de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar şi precis, a situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate, a dispoziţiilor legale, prezentarea motivelor pentru care instanţa a admis sau a respins cererile părţilor, analiza argumentelor relevante invocate de părţi şi expunerea concretă a motivelor de fapt şi de drept.

35. Din examinarea sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, motivele emiterii actelor contestate, dispoziţiile legale, şi a analizat, raportat la acestea, susţinerile reclamantului. A reţinut, în esenţă, următoarele:

- înscrierea reclamantului în Baroul Dâmboviţa ca avocat stagiar la data de 29.12.2009 a fost urmarea susţinerii examenului de primire în profesia de avocat sesiunea noiembrie 2006;

- reclamantul nu s-a aflat într-o procedură de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în forma aflată în vigoare în anul 2006, nu a solicitat şi nu a obţinut în condiţiile art. 19 alin. (2) şi (3) calitatea de avocat definitiv;

- demersul reclamantului în sensul dobândirii calităţii de avocat definitiv a fost iniţiat abia la data de 21.08.2017; potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data cererii din 21.08.2017, dobândirea calităţii de avocat se face în baza unui examen organizat de U.N.B.R. sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.

- reclamantul nu se află în situaţiile de excepţie reglementate de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995; chiar dacă a desfăşurat activităţi în domeniul juridic şi avea o vechime de peste 19 ani în profilul "cercetări penale" la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat, acestea nu se regăsesc printre cele expres menţionate la art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995; totodată, se prevede şi condiţia suplimentară a promovării examenului de definitivat în profesia din care provine, cerinţă pe care reclamantul nu o îndeplineşte.

36. Obligaţia de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susţinere a părţilor, ci expunerea raţionamentului juridic care a determinat aprecierea şi convingerea judecătorului pentru soluţia pronunţată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument şi fiecărei susţineri invocate de părţi, acestea putând fi grupate şi analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu sau la obiectul cererii formulate.

37. Astfel cum s-a reţinut, motivarea din sentinţa recurată cuprinde argumentele de fapt şi de drept pentru care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, reflectă raţionamentul instanţei, raportat la motivele emiterii actelor administrative contestate, şi susţinerile părţilor.

38. Susţine recurentul că este străină de natura cauzei precizarea instanţei de fond privind faptul că, deşi reclamantul a depus la dosar o cerere prin care ar fi formulat în anul 2006 o solicitare de primire în profesia de avocat fără susţinerea examenului, nu este prezentată nicio dovadă din care să rezulte că această cerere a fost înregistrată la Baroul Dâmboviţa, deoarece cererea depusă nu are nicio legătură cu obiectul principal al cererii, aceasta fiind depusă pentru a demonstra faptul că examenul a fost susţinut la finele anului 2006 şi nu în anul 2009, aşa cum se susţinea de către pârâţi, în acest sens anexând legitimaţia personală emisă de Baroul Dâmboviţa, care consemnează ireal că a fost primit în profesie în anul 2009.

39. Susţinerea este nefondată în condiţiile în care, pe de o parte, instanţa de fond a constatat cele arătate privind acest înscris în analiza probatoriului administrat de reclamant şi a observat, în raport de conţinutul acesteia, faptul că nu se identifică un eventual refuz nejustificat de soluţionare a acesteia, iar din înscrisurile depuse la dosar a constatat că înscrierea reclamantului în Baroul Dâmboviţa ca avocat stagiar la data de 29.12.2009 a fost urmarea susţinerii examenului de primire în profesia de avocat sesiunea noiembrie 2006. Pe de altă parte, însuşi recurentul arată prin cererea de recurs că nu i-a fost aprobată cererea formulată la data de 23.10.2006 adresată Consiliului Baroului, în vederea primirii în profesie cu scutire de examen, că problema de drept ce trebuia lămurită atunci, dar şi în momentul judecării pe fond a cauzei de faţă, ar fi aceea a primirii în profesie cu scutire de examen sau cu examen, în ambele situaţii fiind obligatoriu ca înscrierea în Tabloul de Avocaţi al Baroului Dâmboviţa să se facă la partida Avocaţilor definitivi, concomitent cu: suspendarea dreptului de a exercita profesia prin constatarea stării de incompatibilitate. În ceea ce priveşte legitimaţia depusă la dosar în recurs, din aceasta rezultă că a fost înscris în Barou în calitate de avocat stagiar prin Decizia 140/29.12.2009 şi a fost incompatibil de la 29.12.2009 la 7.12.2017, aspecte care rezultă din deciziile emise de Baroul Dâmboviţa, anterior menţionate.

40. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, examinând motivele de recurs raportat la obiectul cererii de chemare în judecată soluţionate prin sentinţa recurată, având în vedere situaţia de fapt rezultată din probele administrate, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată, de asemenea, că este nefondat.

41. Susţine recurentul în mod neîntemeiat că instanţa de fond nu a analizat cu prioritate dispoziţiile legale aflate în vigoare la momentul noiembrie 2006, când s-a organizat examenul de primire în profesia de avocat, şi decembrie 2009, când s-au emis, contrar dispoziţiilor legale, cele două decizii, iar existenţa stării sale de incompatibilitate preexistentă în momentul susţinerii examenului şi continuată până la data de 01.07.2017 nu a fost avută în vedere la pronunţarea sentinţei recurate, în condiţiile în care emiterea deciziilor atacate şi a căror anulare a cerut-o era condiţionată, în conformitate cu prevederile legale la care a făcut referire, de existenţa sau inexistenţa acestei stări.

42. Instanţa de fond a reţinut dispoziţiile legale la data susţinerii de către reclamant a examenului de primire în profesia de avocat şi la data la care s-au emis Decizia nr. 140/29.12.2009 de înscriere a reclamantului în Baroul Dâmboviţa ca avocat stagiar şi Decizia nr. 141/29.12.2009 de suspendare a calităţii de avocat şi de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili începând cu data de 29.12.2009.

43. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, anularea Deciziei nr. 42 din 07.12.2017 de reînscriere pe Tabloul Avocaţilor stagiari şi a Deciziei nr. 359 din 19.04.2018 de respingere a contestaţiei formulate împotriva acesteia, în mod corect instanţa de fond a constatat că demersul reclamantului în sensul dobândirii calităţii de avocat definitiv a fost iniţiat la data de 21.08.2017, prin cererea de reînscriere pe tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei, şi a analizat legalitatea actelor administrative contestate în raport de normele legale aplicabile, aflate în vigoare la această dată.

44. Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, forma în vigoare la data susţinerii de către reclamant a examenului de primire în profesia de avocat şi la data la care s-au emis Decizia nr. 140/29.12.2009 de înscriere a reclamantului în Baroul Dâmboviţa ca avocat stagiar şi Decizia nr. 141/29.12.2009 de suspendare a calităţii de avocat şi de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, "(1) Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. (3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie". Conform acestor dispoziţii, primirea în profesie se realiza ca urmare a unui examen sau cu scutire de examen, dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute.

45. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la aceeaşi dată, "(1) Dobândeşte calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul de definitivare în condiţiile art. 17, precum şi avocatul care a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. (2) Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condiţiile art. 16 alin. (2), dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură. (3) Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel care a fost înscris în profesie în condiţiile art. 16 alin. (2), dacă a promovat examen de definitivare în funcţia juridică pe care a exercitat-o anterior. Cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în profesiile anterioare vor fi obligaţi să susţină examenul de definitivare în avocatură". Conform acestor dispoziţii, dobândea calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul de definitivare sau de absolvire a Institutului menţionat, iar cel înscris în profesie potrivit art. 16 alin. (2), dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute.

46. Instanţa de fond a observat că prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 159/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 792/26.11.2008, au fost abrogate prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, şi a fost modificat corespunzător art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, în sensul că "primirea în profesie se obţine numai pe baza unui examen la nivel naţional organizat de U.N.B.R, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat", însă O.U.G. nr. 159/2008 a fost declarată neconstituţională prin decizia Curţii Constituţionale nr. 109/9.02.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 175/18.03.2010, şi ulterior a fost respinsă prin Legea nr. 81/6.05.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 300/10.05.2010.

47. Ulterior, prin Legea nr. 270/22.12.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 872/28.12.2010, art. 16 a fost modificat, în sensul că "(1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat. (…) (5) Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale" (acestea se referă la judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Conform acestor dispoziţii, primirea în profesie se realizează ca urmare a unui examen sau cu scutire de examen, exclusiv pentru judecătorii prevăzuţi la alin. (2). Art. 16 a devenit art. 17, ca urmare a republicării Legii nr. 51/1995 în Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial, Partea I nr. 98 din 07 februarie 2011

48. De asemenea, prin Legea nr. 270/2010 a fost modificat art. 19, astfel: "(1) Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat. (...) (5) Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine. (6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică şi persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi. (7) Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean dobândeşte la cerere calitatea de avocat definitiv". Conform acestor dispoziţii, calitatea de avocat se dobândeşte în baza unui examen organizat de U.N.B.R. sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului menţionat, şi fără susţinerea examenului de definitivare de cel care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţiile expres prevăzute la alin. (5), cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine, precum şi de cei care au îndeplinit funcţiile de specialitate juridică expres prevăzute la alin. (6) timp de 5 ani neîntrerupţi, precum şi de avocatul stagiar care a exercitat cel puţin unul din mandatele expres prevăzute la alin. (7).

49. Art. 19 a devenit art. 20, ca urmare a republicării Legii nr. 51/1995 în Monitorul Oficial, Partea I nr. 98 din 07 februarie 2011, aceasta fiind forma şi la data formulării de către reclamant a cererii ca urmare a căreia au fost emise deciziile contestate în prezenta cauză.

50. Raportat la situaţia de fapt, instanţa de fond a constatat în mod corect că reclamantul nu s-a aflat într-o procedură de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare în anul 2006. De asemenea, în mod corect a constatat că reclamantul nu a solicitat şi nu a obţinut, în condiţiile art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat definitiv, astfel că acesta nu este îndreptăţit la emiterea deciziei de reînscriere pe tabloul avocaţilor definitivi, aşa cum a solicitat prin cererea nr. x/21.08.2017.

51. Susţine recurentul că Decizia nr. 141/29.12.2009 nu face trimitere la stagiatură, aşa cum în mod tendenţios susţin pârâţii, stipulând faptul că se suspendă din calitatea de avocat în exerciţiul profesiei şi este trecut pe Tabloul Avocaţilor incompatibili, însă din Decizia nr. 140/29.12.2009 rezultă că reclamantul a fost înscris în Barou ca avocat stagiar, cu examen, modalitate reglementată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare în anul 2006 şi anul 2009.

52. De asemenea, susţine recurentul că impedimentul care a condus la nedobândirea calităţii de avocat definitiv a fost starea de incompatibilitate în care se afla şi nu faptul că nu îndeplinea criteriile şi condiţiile cerute de lege pentru înscrierea în Tabloul Avocaţilor definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, că Baroul avea obligaţia de a emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor definitivi, după promovarea examenului susţinut special în acest scop în sesiunea noiembrie 2006, precum şi implicit decizie de trecere pe Tabloul Avocaţilor incompatibili, şi era imposibil să fie emisă o altă decizie de către Consiliul Baroului, de la data promovării examenului de admitere în profesie până la rezolvarea stării de incompatibilitate care a generat suspendarea sa din profesie.

53. Aceste susţineri sunt nefondate, raportat la situaţia de fapt, actele administrative emise de Baroul Dâmboviţa. Astfel cum s-a reţinut, reclamantul a susţinut examen de primire în profesia de avocat, în sesiunea noiembrie 2006, şi a fost înscris ca avocat stagiar, cu examen, prin Decizia nr. 140/29.12.2009, în Baroul Dâmboviţa, începând cu data de 29.12.2009, dată la care prin Decizia nr. 141/29.12.2009 s-a decis, începând cu data de 29.12.2009, suspendarea din calitatea de avocat în exerciţiul profesiei şi trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili, decizii necontestate.

54. Instanţa de fond a constatat în mod corect că demersul reclamantului în sensul dobândirii calităţii de avocat definitiv a fost iniţiat la data de 21.08.2017, prin cererea de reînscriere pe tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei.

55. Or, potrivit normelor legale în vigoare la această dată, aplicabile actelor administrative contestate, calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual şi la nivel naţional, potrivit legii şi Statutului profesiei de avocat, sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat (art. 20 alin. (1). Ca situaţie de excepţie, se prevede că dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine (art. 20 alin. (5).

56. De asemenea, şi persoanele care au promovat examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi, precum şi, la cerere, avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean (art. 20 alin. (6) şi (7).

57. În mod corect a constatat instanţa de fond că reclamantul nu se află în situaţiile de excepţie reglementate de aceste dispoziţii.

58. Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a desfăşurat activităţi în domeniul juridic şi avea o vechime de peste 19 ani, în profilul "cercetări penale", la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat, situaţie care reiese din adeverinţa nr. x/16.10.2006 eliberată de IPJ Dâmboviţa, sau, mai explicit, avea o vechime de aproximativ 10 ani în funcţii pentru care era prevăzută condiţia studiilor superioare juridice (raportat la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat), iar activităţile au fost desfăşurate în domeniul juridic, situaţie care reiese din adeverinţa nr. x/23.10.2017 eliberată de IPJ Dâmboviţa, unde sunt menţionate funcţiile de ofiţer specialist cercetare penală şi şef birou cercetări penale.

59. Acestea nu se regăsesc, însă, printre cele expres menţionate de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine, celelalte alineate ale art. 20 nefiind evident incidente situaţiei în cauză.

60. S-au invocat în mod nefondat prevederile H.G. nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile, care cuprinde în Anexa 2 Tabelul privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul inspectoratelor generale, comandamentelor de armă, direcţiilor generale şi unităţilor subordonate nemijlocit aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile, şi anume, la pct. 2.1, funcţiile militare de ofiţer specialist principal, ofiţer specialist, ofiţer principal, ofiţer cu funcţiile civile de expert, consilier, inspector, consilier juridic şi auditor.

61. Aceste Norme au fost emise în temeiul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituţiile militare de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu studiile absolvite în instituţiile civile de învăţământ, potrivit cărora se aprobă normele metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile, şi nici nu produc efecte automat, fiind necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2, potrivit cărora "(1) Echivalarea prevăzută la art. 1 se face ţinându-se seama de natura atribuţiilor prevăzute în fişa postului, precum şi de specializările obţinute în baza studiilor absolvite conform normelor privind învăţământul şi potrivit anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 28/2002 privind echivalarea studiilor absolvite în instituţiile militare de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu studiile absolvite în instituţiile civile de învăţământ, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 420/2003. (2) Pentru echivalarea cu stagiul în funcţia de consilier juridic, din dosarul personal al titularului trebuie să rezulte că acesta este licenţiat al unei facultăţi de drept şi a îndeplinit, conform fişei postului, atribuţiile prevăzute în Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. (3) Echivalarea prevăzută la art. 1, pentru stagiul efectuat în perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003, se face în raport cu atribuţiile prevăzute în Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice", iar potrivit art. 3, "Compartimentele de resurse umane ale unităţilor de învăţământ şi ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor vor emite, la cererea persoanelor interesate, în baza verificării atribuţiilor prevăzute în fişa postului şi a datelor din dosarul personal, privind specializarea obţinută prin absolvirea instituţiilor de învăţământ, adeverinţe din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor necesare echivalării stagiului prevăzut la art. 1".

62. Or, în cauză, astfel cum corect a constatat instanţa de fond, prevederile art. 20 alin. (5) impun condiţia îndeplinirii funcţiei de consilier juridic sau jurisconsult timp ce 5 ani.

63. Aceste dispoziţii legale enumeră cu caracter limitativ funcţiile care trebuie îndeplinite pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv fără susţinerea examenului de definitivare. În condiţiile în care dobândirea calităţii de avocat definitiv fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la art. 20 alin. (1) reprezintă o situaţie de excepţie, enumerarea de la alin. (2) este limitativă şi de strictă interpretare şi nu poate fi extinsă la situaţii neavute în vedere de legiuitor.

64. În ceea ce priveşte Decizia nr. 2218 din 13 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este o decizie de speţă în care, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, care viza decizia referitoare la primirea în profesie cu scutire de examen, ca avocat definitiv, a unui reclamant care deţinuse anterior funcţia de ofiţer activ şi s-a considerat îndreptăţit să solicite echivalarea stagiului efectuat într-o funcţie specifică poliţiei cu funcţia juridică de consilier juridic pe care o exercita la acel moment efectiv, s-a realizat interpretarea, raportat la situaţia de fapt concretă, în scopul aplicării în cauza respectivă, a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data respectivă. Or, prezenta cauză nu are ca obiect o decizie privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, şi nu sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii legale, astfel cum s-a reţinut anterior.

65. Recurentul a invocat şi Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 59 din 13 martie 2007, prin care s-a constatat ca fiind discriminatorie neincluderea în lege a unor categorii de personal cu aceeaşi pregătire juridică (ofiţerii de poliţie şi grefierii cu studii superioare juridice), în vederea admiterii în magistratură pe bază de concurs. Aceasta se referă, însă, la prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, forma în vigoare la data respectivă, neaplicabile în prezenta cauză.

66. Mai mult, procedura de constatare a discriminării este una specială, reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, iar prin Decizia nr. 820 din data de 03.07.2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 537/16.07.2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a hotărât că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

67. În mod corect, de asemenea, instanţa de fond a constatat că norma cuprinsă în art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 prevede şi condiţia suplimentară a promovării examenului de definitivat în profesia din care provine, cerinţă neîndeplinită de reclamant.

68. Situaţia de excepţie pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, include atât îndeplinirea funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, cât şi de promovare a examenului de definitivat în profesia din care provine, condiţie pe reclamantul nu o îndeplineşte.

69. Referitor la susţinerile recurentului referitoare la faptul că nu i-a fost aprobată cererea formulată la data de 23.10.2006, de primire în profesie cu scutire de examen, problema de drept a primirii în profesie cu scutire de examen sau cu examen, înscrierea în Tabloul de Avocaţi al Baroului Dâmboviţa la partida Avocaţilor definitivi, concomitent cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei prin constatarea stării de incompatibilitate, emiterea ilegală de către Baroul Dâmboviţa a celor două decizii în anul 2009, faptul că starea de incompatibilitate a survenit concomitent cu emiterea deciziei de primire în profesie, astfel că era imposibil să fie emisă o altă decizie de către Consiliul Baroului, de la data promovării examenului de admitere în profesie şi până la rezolvarea stării de incompatibilitate, încălcarea de către pârâte a dispoziţiile legale în perioada cuprinsă între momentul susţinerii examenului în luna noiembrie 2006 şi până în momentul încetării stării de incompatibilitate, prin acestea recurentul omite, practic, obiectul cererii de chemare în judecată.

70. Instanţa de fond a reţinut, într-adevăr, analizând probatoriul administrat, că reclamantul a depus la dosar o cerere prin care ar fi formulat în anul 2006 o solicitare de primire în profesia de avocat fără susţinerea examenului şi a observat că nu este prezentată nicio dovadă din care să rezulte că această cerere a fost înregistrată la Baroul Dâmboviţa, subliniind faptul că la nivelul anului 2006 reclamantul nu a făcut dovada înregistrării la pârâte a unei cereri similare, spre a se putea exercita controlul de legalitate asupra eventualului refuz de recunoaştere a calităţii de avocat definitiv în raport de legislaţia incidentă la acel moment, astfel că nu se identifică un eventual refuz nejustificat de soluţionare a acesteia.

71. Reclamantul nu a contestat, însă, prin cererea de chemare în judecată, un eventual refuz de primire în profesie fără susţinerea examenului, nu a contestat Decizia nr. 140/29.12.2009 emisă de Baroul Dâmboviţa privind înscrierea sa ca avocat stagiar, cu examen, în Baroul Dâmboviţa, începând cu data de 29.12.2009, şi nici Decizia nr. 141/29.12.2009 emisă de Baroul Dâmboviţa prin care s-a decis, începând cu data de 29.12.2009, suspendarea din calitatea de avocat în exerciţiul profesiei şi trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili, astfel încât susţinerile recurentului referitoare la aspecte care privesc emiterea acestor decizii, modalitatea în care a procedat recurentul-pârât Baroul Bucureşti la momentul finalizării examenului de primire în profesie, starea de incompatibilitate, nu pot fi analizate, urmând a fi avute în vedere efectele produse de cele două decizii.

72. Referitor la înscrisurile invocate prin cererea de recurs, reprezentând practică judiciară, aceasta nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie în prezenta cauză,

73. Este de observat că hotărârile judecătoreşti irevocabile/definitive invocate au fost pronunţate ca urmare a aplicării normelor de drept material situaţiei de fapt din cauza respectivă, având în vedere normele legale în vigoare corespunzătoare, şi se referă la probleme de drept şi situaţii care nu sunt similare celor din prezenta cauză, şi anume la primirea în profesie fără examen, dobândirea calităţii de avocat definitiv ca urmare a definitivării în altă funcţie juridică, aceea de consilier juridic, iar una din hotărârile judecătoreşti depuse (sentinţa nr. 258/27.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi) se referă la dobândirea calităţii de avocat definitiv ca urmare a îndeplinirii funcţiei de grefier şi nu este definitivă, fiind casată ca urmare a admiterii recursului.

74. În ceea ce priveşte Decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii (XXVII/16.04.2007), se referă la asistenţa juridică acordată în procesul penal de către o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, Decizia Curţii Constituţionale (297/22.05.2014) se referă la neconstituţionalitatea sintagmei "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, iar Hotărârea în Cauza Ştefan şi Ştef împotriva României din 27.04.2009 priveşte privarea reclamanţilor de dreptul la primirea în profesie cu scutire de examen, în timp ce altor persoane care se află într-o situaţie similară li s-a recunoscut acest drept.

75. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sunt nefondate motivele de recurs, în mod corect instanţa de fond a aplicat, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, dispoziţiile legale incidente, a reţinut legalitatea actelor administrative contestate şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

VI Soluţia instanţei de recurs

76. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentul reclamant, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

77. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la cererea intimatelor pârâte Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Dâmboviţa, Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 650 RON cheltuieli de judecată în recurs către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi la 800 RON cheltuieli de judecată în recurs către Baroul Dâmboviţa, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 16 din 28 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 650 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România şi la plata sumei de 800 de RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Baroul Dâmboviţa. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.