Green certificate compliance: administrative failure to notify inter-account transfer does not equate to non-acquisition of mandatory quota

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16.05.2017, reclamanta Curent Alternativ, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea parţială Decizie nr. 596/14.04.2017 privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi si numărul de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia, pentru anul 2016 si respectiv a poziţiei cu nr. 17 din Lista cuprinsă în Anexa la Decizie, în ceea ce o priveşte pe reclamantă; suspendarea executării actului administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5198 din 28 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 5198 din 28 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Curent Alternativ S.R.L. .

Reclamanta Curent Alternativ S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei de fond, criticând-o pentru motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apreciază că prin sentinţa pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti a încălcat prevederile art. 12 din Lg 220/2008 şi ale art. 33 alin. (2) si 3 din Metodologie şi a aplicat greşit prevederile art. 31 din Metodologie.

Pronunţând hotărârea recurată şi validând Decizia preşedintelui ANRE nr. 596/14.04.2017, instanţa de fond a încălcat prevederile legale mai sus menţionate şi deopotrivă a ales să nu sancţioneze autoritatea care a lipsit Societatea de dreptul de a-i fi soluţionată o contestaţie formulată în termen legal, conform prevederilor legale aplicabile.

Potrivit art. 33 alin. (2) din Metodologie, operatorul economic care este inclus în mod nejustificat pe Lista celor care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de Certificate Verzi are dreptul de a formula contestaţie în termen de 3 zile de la data publicării acestei liste pe site-ul ANRE.

Emiterea deciziei de către Preşedintele ANRE - cu consecinţe sancţionatorii pentru operatorii economici care nu şi-au îndeplinit aceasta cota obligatorie de CV - se face pana la data de 15 aprilie a anului în curs, inclusiv, sub condiţia implicită ca orice contestaţie formulata să fi fost legal soluţionată de către autoritate,

Prin hotărârea pronunţată a fost validat un act administrativ nelegal, emis în condiţiile în care contestaţia formulată de Societate nu fusese soluţionată.

ANRE nu a soluţionat contestaţia formulată de Societate până la data de 15 aprilie ci mult ulterior acestui termen - considerat ca termen maxim de soluţionare şi calificat în aceasta accepţiune ca fiind şi termenul limită până la care se face publicarea Listei operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie a CV - a se vedea adresa ANRE nr. 32802, comunicata Societăţii la data de 08.05.2017, depusa ca anexa 7 la cererea de chemare în judecata.

Fără niciun argument legal, instanţa de fond a nesocotit dreptul Societăţii la un remediu efectiv, respectiv dreptul de a-i fi soluţionată contestaţia formulată în temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Metodologie şi a considerat ca fiind legal un act administrativ emis cu încălcarea art. 33 alin. (3) din Metodologie.

S-a mai susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 31 alin. (1) din Metodologie, faţă de prevederile art. 12 alin. (1) si 2 din Lg 220/2008, inclusiv prin raportare la principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.

Judecătorul fondului a apreciat că reglementarea în cadrul unei Metodologii aprobate prin Ordin al Preşedintelui ANRE a unui alt termen decât cel prevăzut de lege ar reprezenta o situaţie derogatorie nejustificată.

Un aspect important în analiza cauzei deduse judecaţii este acela că societatea recurenta a operat pe piaţa de energie electrică în dublă calitate: de producător de energie şi de furnizor de energie.

Instanţa de fond nu a aplicat corect prevederile art. 12 alin. (2) din Lg. 220/2008 care prevăd că ceea ce se sancţionează este neachiziţionarea fiecăruia dintre certificatele verzi ce formează cota obligatorie anuală.

In aceste condiţii urmează a se constata ca prin Decizia contestată nu s-a sancţionat neachiziţionarea celor 449 de CV ci împrejurarea că la data de 31 martie 2017 - ca dată prevăzută în Metodologie şi nu în lege - aceste CV deşi deţinute de Societate nu fuseseră notificate în contul de furnizor al societăţii.

Aceasta notificare a transferului celor 499 de CV din contul de producător în contul de furnizor al societăţii, a fost transmisa în data de 10.04.2017, adică până la data limită de 15 aprilie, prevăzută de Lege cât şi de Metodologie, în acest sens fiind emisă de către Societate adresa nr. x/10.04.2017, depusă ca anexa 8 la acţiunea formulată.

Prin raportare la prevederile art. 33 alin. (3) din Metodologie, hotărârea pronunţata de instanţa de fond este nelegala câtă vreme validează sancţionarea Societăţii de către ANRE în condiţiile în care aceasta avea achiziţionate cele 499 de CV înainte de data de 31 martie.

Totodată în soluţionarea acţiuni formulate, Curtea de Apel nu s-a raportat la data de 15 aprilie 2017, data la care Societatea avea îndeplinite obligaţiile ce îi incumbau, astfel cum acestea sunt reglementate prin Lg. 220/2008, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale.

Societatea a transmis informaţiile prevăzute de art. 31 din Metodologie până în data limita de 15 aprilie, conform prevederilor Lg. 220/2008 şi nu până la data de 31.03.2017 (ca ultima zi lucrătoare din luna martie a anului 2017) conform Metodologiei.

Legea reglementează în sarcina operatorilor economici o obligaţie principală -aceea de a achiziţiona/deţine certificate verzi şi nu o obligaţie ce rezulta în mod indirect printr-o norma administrativa - aceea de a raporta achiziţia şi înregistrarea acestor certificate în contul de furnizor al operatorului economic.

Legea sancţionează neîndeplinirea obligaţiei legal reglementate - aceea de a achiziţiona cota/numărul de CV impuse fiecărui operator economic în parte-aspect ce rezulta din prevederile art. 8 alin. (2) si 3 şi art. 12 alin. (2) din Lg. 220/2008.

Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit că, în cauză nu ar fi vorba de o simpla necomunicare a transferului celor 499 CV ci de faptul ca la data limită prevăzuta în Metodologie, Societatea nu operase transferul din contul de producător în contul de vânzător, ceea ce ar echivala cu neachiziţionarea/nedeţinerea de CV.

În mod paradoxal, deşi în hotărârea recurată nu se reţine că Societatea ar fi încălcat obligaţia reglementată conform art. 12 din Lg. 220/2008 privind achiziţionarea de CV, instanţa alege să valideze sancţiunea aplicată în mod nelegal de către ANRE.

Aceasta sancţiune este neîntemeiata atât prin raportare la prevederile legii cât şi ale unei norme cu caracter metodologic şi a fost aplicată doar prin raportare la un termen reglementat administrativ şi care nu poate prevala faţă de termenul prevăzut de lege.

Ceea ce legiuitorul a avut în vedere să fie sancţionat este neîndeplinirea obligaţiei reglementate legal - aceea de achiziţionare a unei anumite cantităţi de certificate verzi; ori, prin decizia a cărei anulare parţiala s-a solicitat, recurenta a fost sancţionată nu pentru încălcarea obligaţiei legal reglementate ci pentru încălcarea unui termen reglementat exclusiv printr-o Metodologie şi nu prin lege.

Nicio Metodologie, aprobata prin ordin al preşedintelui ANRE, nu poate adauga la lege şi nici nu poate fi interpretata ca prevalând faţă de lege în ceea ce priveşte obligaţiile reglementate şi termenele în care aceste obligaţii trebuie îndeplinite.

În ceea ce priveşte al doilea argument referitor la faptul că "în metodologie este normat un termen mai scurt tocmai pentru a se asigura respectarea termenului din lege" - urmează a se constata ca judecătorul fondului a nesocotit printr-o astfel de interpretare a legii principiul ierarhiei si forţei juridice ai actelor normative.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimatul pârât ANRE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Se susţine că recurenta face afirmaţii false, contestaţia fiind soluţionată în mod corect, în termenul legal de 30 de zile, astfel cum rezulta din chiar înscrisurile depuse de însăşi la dosarul de fond.

Astfel, contestaţia nr. x/12.04.2017 formulată de societatea Curent Alternativ S.R.L. şi înregistrată la ANRE cu nr. x/12.04.2017 la Lista operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV şi numărul de CV neachiziţionate de aceştia pentru anul 2016 publicată pe site-ul ANRE în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016, la data de 10.04.2017 a fost analizată cu atenţie şi soluţionată de ANRE ca fiind neîntemeiata, fiind luată în considerare la emiterea Deciziei preşedintelui ANRE nr. 596/2017.

De altfel, aşa cum reţine şi judecătorul fondului în cuprinsul sentinţei civile recurate, '"prin scrisoarea ANRE nr. 32782/08.05.2017, a fost comunicată societăţii soluţionarea ANRE a contestaţiei formulate de aceasta, şi anume: având în vedere cele expuse în antecedenţă, în Decizia ANRE nr. 596/2017, S.C. Curent Alternativ S.R.L. a fost inclusă, în mod corect, cu un număr de 499 CV neachiziţionate; contestaţia dumneavoastră fiind neîntemeiată".

Mai mult decât atât, recurenta insistă în a face confuzie între termenul stabilit de art. 31 din Metodologia aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 41/2016 şi termenul prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 220/2008. Furnizorii de energie electrică au obligaţia de a achiziţiona în fiecare an un anumit număr de certificate verzi. Dacă nu respecta această prevedere, furnizorii vor plăti amenzile prevăzute expres de normele legale. Acestea sunt colectare de către operatorul reţelei de transport şi transferate la fondul de mediu din România, care le va folosi pentru sprijinirea micilor producători individuali de energie electrica din surse regenerabile.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 220/2008 "până la data de 15 aprilie a fiecărui an, ANRE stabileşte pentru fiecare furnizor şi pentru fiecare din producătorii care au obligaţia de a achiziţiona certificate verzi gradul de îndeplinire individuală a cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi pentru anul calendaristic precedent, pe baza informaţiilor privind numărul de certificate verzi achiziţionate şi energia electrică consumată/livrată pentru consum, potrivit prevederilor de la art. 8 alin. (1)".

Astfel cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, data limita prevăzută la art. 12 alin. (1) din Lege se referă la data până la care ANRE poate emite decizia privind gradul de îndeplinire a cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi (CV) pentru anul de analiză, respectiv până la data de 15 aprilie a anului următor celui de analiză şi nu se referă la data la care certificatele verzi necesare îndeplinirii obligaţiei de achiziţie de CV pentru anul de analiză trebuie să se afle în contul de furnizor.

ANRE a prevăzut în cadrul Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016 un calendar pentru toţi participanţii la acest proces, astfel încât acest termen să fie respectat.

În cazul recurentei, aceasta trebuia să deţină în contul de furnizor din RCV la data de 31.03.2017 numărul de CV necesar pentru îndeplinirea cotei de achiziţie de CV, respectiv 8082 CV.

La data de 31.03.2017, societatea Curent Alternativ S.R.L. transferase în contul de furnizor doar un număr de 7583 CV faţa de 8082 CV cât însemna obligaţia de achiziţie de CV pentru anul 2016. În consecinţă, societatea nu îndeplinise cota de CV aferenta anului 2016, având un număr de 499 CV neachiziţionate.

În cererea introductivă de instanţă, se poate observa că recurenta a recunoscut că transferul a 499 CV din contul de producător în cel de furnizor a fost notificat către B. în data de 10 aprilie 2017 prin adresa societăţii nr. x/10.04.2017, admiţând astfel faptul că nu deţinea în contul de furnizor, la termenul stabilit la art. 31 alin. (1) din Metodologie (care pentru anul de analiză 2016 este data de 31.03.2017), numărul de CV necesar îndeplinirii obligaţiei de achiziţie de CV aferentă anului 2016.

Transferul CV din contul de producător în cel de furnizor al aceluiaşi operator economic este realizat de B. S.A. numai după înregistrarea la acesta a cererii formulate de societate în acest sens. Recurenta a depus această cerere după data de 31.03-2017. În lipsa unei cereri de transfer, B. nu avea competenţa legală de a realiza transferul CV la data de 31.03.2017, necesar îndeplinirii de către societate a obligaţiei de achiziţie de CV pentru anul 2016, deoarece CV deţinute de un operator economic reprezintă activele acestuia, putând dispune de acestea conform propriei voinţe, având inclusiv opţiunea de a le vinde în totalitate unor alţi operatori economici cu obligaţie de achiziţie de certificate verzi.

Realitatea este că recurenta nu şi-a îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV, având în vedere că la data de 31.03.2017 nu deţinea în contul de furnizor din RCV numărul de CV necesar şi din această cauză a fost înscrisă pe lista operatorilor economici cu obligaţie de achiziţie de CV care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de CV pentru anul 2016, anexă la Decizia ANRE nr. 596/14.04.2017.

Aşa fiind se poate conclude de plin drept că strategia procesuala a recurentei are drept miza esenţială edificarea unui eşafodaj motivaţional menit a induce convingerea că faptele şi actele acesteia, focalizate exclusiv pe circumstanţierea noţiunii de obligativitate, au fost şi sunt conforme cadrului legal aplicabil în sectorul energiei electrice; or, în aprecierea ANRE, demersurile tendenţioase, menite a oculta adevărul judiciar prin distorsionarea adevărului factual, nu pot conduce spre o soluţionare echitabilă a pricinii.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost intepretate sau aplicate greşit normele de drept material.

În concret, s-a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 8 şi 12 din Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, dar şi a art. 31 şi 33 din Metodologia de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016.

Înalta Curte observă că art. 12 alin. (1) din Legea 220/2008 prevede că: "Până la data de 15 aprilie a fiecărui an, ANRE stabileşte pentru fiecare furnizor şi pentru fiecare din producătorii care au obligaţia de a achiziţiona certificate verzi gradul de îndeplinire individuală a cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi pentru anul calendaristic precedent, pe baza informaţiilor privind numărul de certificate verzi achiziţionate şi energia electrică consumată/livrată pentru consum, potrivit prevederilor de la art. 8 alin. (1)."

Aceste prevederi legale au fost completate de normele cu caracter subsidiar ale Metodologiei de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016.

Potrivit art. 31 şi 33 din acest act administrativ cu caracter normativ: "Art. 31. - (1) Numărul de CV deţinute de un operator economic cu obligaţie de achiziţie de CV în contul propriu de furnizor din RCV în ultima zi lucrătoare a lunii martie a anului t+1 şi care este considerat la stabilirea îndeplinirii cotei obligatorii de achiziţie de CV pentru anul de analiză t (NCVi,t) este constituit din: a) CV înregistrate în RCV numai cu starea "valabile" şi "expirate", fără atributul "blocate"; b) CV rezervate pentru anul de analiză t, în cazul în care producătorul de C. are şi obligaţie de achiziţie de CV.(2) Efectuarea plăţii prevăzută la art. 12 alin. (23) din Lege pentru CV neachiziţionate pentru trimestrul n din anul curent (NCVi, neachiz.) nu exonerează operatorul economic de obligaţia de achiziţie a CV respective, în vederea îndeplinirii cotei obligatorii de achiziţie de CV pentru anul de analiză t."

Art. 33. - "(1) Până cel târziu în a 6-a zi lucrătoare din luna aprilie a anului t + 1, ANRE stabileşte şi publică pentru anul de analiză t lista cu operatorii economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV şi numărul de CV neachiziţionate de aceştia. (2) Eventualele contestaţii cu privire la conţinutul listei prevăzute la alin. (1) se primesc în termen de 3 zile lucrătoare de la data publicării acesteia pe site-ul ANRE. Contestaţiile transmise după această dată nu sunt luate în considerare. (3) După expirarea termenului pentru depunerea contestaţiilor prevăzut la alin. (2), până la data de 15 aprilie inclusiv a anului t + 1, ANRE stabileşte prin decizie lista operatorilor economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV pentru anul de analiză t, inclusiv numărul de CV pe care aceştia nu le-au achiziţionat. (4) Decizia preşedintelui ANRE prevăzută la alin. (3) se publică pe site-ul propriu şi se transmite Administraţiei Fondului pentru Mediu şi operatorilor economici prevăzuţi în lista de la alin. (3) în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii acesteia. (5) ANRE poate modifica decizia prevăzută la alin. (3) dacă, ulterior stabilirii prin decizie a listei operatorilor economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV pentru anul de analiză t se constată erori la determinarea numărului de CV neachiziţionate şi comunicate până cel târziu la data transmiterii către Administraţia Fondului pentru Mediu a deciziei menţionate, dacă erorile respective nu conduc la afectarea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză t şi se face dovada că la data emiterii deciziei situaţia reală este cea corectată. După această dată, erorile nu mai sunt luate în considerare."

Ca situaţie de fapt, se reţine că ANRE a emis Decizia nr. 596/2017 privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia, pentru anul 2016.

Prin această decizie s-a stabilit că recurenta reclamantă face parte din categoria operatorilor care nu şi-au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 12 din Legea 220/2008, respectiv nu a achiziţionat un număr de 499 CV.

Decizia Preşedintelui ANRE nr. 596/14.04.2017 privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi neachizitionate de către aceştia pentru anul 2016 a fost publicată în data 10.04.2017, pe site-ul propriu(astfel cum rezultă din chiar decizia atacată). Aceasta Decizie a fost notificată societăţii recurente la data de 21.04.2017 prin adresa ANRE nr. 28672.

Recurenta a formulat contestaţie împotriva menţiunilor din decizie, conform procedurii instituite prin art. 33 alin. (2) din Metodologie în termenul legal de 3 zile lucratoare - susţinând că avea achiziţionate CV-uri, în numărul impus de ANRE în sarcina sa. Prin aceasta contestaţie, recurenta a solicitat ANRE sa constate ca înscrierea Societăţii în cuprinsul Listei- la poziţia 17, se datorează unei erori, având in vedere că şi-a indeplinit obligaţia de a achiziţiona cota obligatorie de certificate verzi (CV) pentru anul 2016.

Această contestaţie a fost înregistrată la ANRE pe data de 12.04.2017, cu respectarea termenului de 3 zile lucrătoare .

Un prim motiv de recurs invocat în cauză se referă la nerespectarea de către intimatul ANRE a procedurii şi termenului de soluţionare a contestaţiei. Aşa cum rezultă din art. 33 al Metodologiei citat mai sus, eventualele contestaţii la conţinutul listei publicate de ANRE pe site-ul propriu, se depun în termen de 3 zile lucrătoare de la data publicării.

Deşi în aceeaşi Metodologie nu se prevede un termen legal de soluţionare a contestaţiilor, este evident că voinţa emitentului a fost aceea ca verificarea lor să fie efectuată până la termenul de 15 aprilie prevăzut în alin. (3) al aceluiaşi text de lege, dată la care se stabileşte lista finală a operatorilor care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV.

Această interpretare este confirmată şi de prevederile art. 33 alin. (5) din Metodologie, potrivit căruia decizia poate fi modificată, chiar şi după data de 15 aprilie şi cel mai târziu până la data transmiterii către AFM, în cazul în care se constată erori la determinarea numărului de CV neachiziţionate şi comunicate şi se face dovada că la data emiterii deciziei situaţia reală era cea corectată.

Aşadar, este evident că la momentul 15 aprilie, stabilit de lege pentru determinarea prin decizie a agenţilor economici responsabili de nerespectarea obligaţiei legale, ANRE trebuia să soluţioneze eventualele contestaţii formulate în temeiul art. 33 alin. (2) şi să ţină cont de acestea la întocmirea listei finale.

Înalta Curte observă că deşi aceste apărări au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a omis să cerceteze şi să verifice incidenţa lor în soluţionarea demersului procesual al reclamantei (dacă nu sunteţi de acord putem scoate fraza asta!!!!!)

Or, în cauză, deşi contestaţia recurentei a fost formulată în termenul legal, aceasta nu a fost soluţionată de autoritate până la data limită de 15 aprilie 2017 şi nu a fost avută în vedere la întocmirea listei finale, prin aceasta fiindu-i generată părţii o vătămare procesuală evidentă.

Astfel, deşi ANRE îi impută recurentei reclamante că nu a respectat termenul de 31.03.2017 pentru achiziţionarea CV prevăzut în Metodologie, se observă că însăşi conduita ANRE a fost subsumată neobservării aceluiaşi act normativ.

Intimata susţine că a avut în vedere contestaţia formulată la momentul emiterii deciziei, însă această afirmaţie reprezintă un nonsens, de vreme ce decizia a fost emisă la 14.04.206, iar potrivit propriilor susţineri, contestaţia administrativă a recurentei a fost soluţionată şi comunicată societăţii la data de 08.05.2017 prin scrisoarea nr. 32782/08.05.2017.

Tot un fapt necontestat este şi împrejurarea că societatea recurentă deţinea un număr de 595 de certificate verzi ce urmau să fie notificate pentru transfer, din contul de Producător în cel de Furnizor (din Registrul CV), înscă din data de 28 februarie 2017.

Acest transfer a fost notificat către B. la data de 10 aprilie 2017, prin adresa nr. x/20.04.2017, iar conform înregistrărilor operate de B. în Registrul Certificatelor Verzi, ulterior Notificării comunicate de recurentă, aceasta figurează cu un număr de 8148 de certificate verzi din care:66 de CV consumate pentru cota aferenta anului 2015; 7583 CV consumate pentru anul 2016; 499 de CV nealocate.

Este adevărat ca societatea recurentă nu a transmis Notificarea către B. până la data de 31.03.2017 prevăzută în Metodologia aprobată prin Ordinul 41/2016, însă nu poate fi ignorat faptul că aceasta a respectat procedura de contestare a listei preliminare, la care nu a primit un răspuns din partea autorităţii până la publicarea listei finale, cu respectarea aceleiaşi Metodologii invocate de intimată.

Mai mult, este evident că ceea ce se impută de fapt recurentei nu este neachiziţionarea de CV, ci doar omisiunea efectuării operaţiunilor de transfer între conturi, însă o atare formalitate poate fi încadrată în categoria erorilor ce puteau fi corectate de autoritate în temeiul prevederilor art. 33 alin. (3) şi (5) din Metodologie.

În acord cu susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că legea incriminează faptul neachiziţionării de CV, aceasta fiind şi menţiunea din decizia atacată în prezenta cauză (recurenta reclamantă a fost menţionată între societăţile care figurau cu 499 de CV neachiziţionate pentru anul 2016).

Concret, prin edictarea normei care obligă la achiziţionarea unui număr de CV legiuitorul a avut in vedere sancţionarea operatorilor economici care nu achiziţionează numărul de certificate verzi care îi revin şi care prin nerealizarea cotelor anuale obligatorii determină afectarea balanţei energetice naţionale în ceea ce priveşte resursele regenerabile.

Or, ceea ce se poate reţine în sarcina recurentei este doar, eventual, notificarea cu întârziere a certificatelor verzi pe care le deţinea în mod valabil, respectiv a transferului de CV din contul sau de producător în contul său de furnizor, ceea ce nu poate echivala cu neîndeplinirea obligaţiei de achiziţionare, cu atât mai mult cu cât a îndeplinit şi aceste formalităţi în termenul limită prevăzut de legislaţia primară ce sancţionează această abatere.

Ca atare, în dezacord cu statuările primei instanţe, Înalta Curte concluzionează că lipsa de operare şi de comunicare a transferului celor 499 de CV din contul de producător în contul de furnizor nu echivalează cu neachiziţionarea de CV, ci reprezintă o formalitate ce putea fi reglată prin procedura prevăzută de art. 33 din Metodologie, aşa cum s-a menţionat în precedent.

În justificarea poziţiei sale procesuale, intimata ANRE a susţinut că data limită prevăzută la art. 12 alin. (1) din Lege se referă la data până la care ANRE poate emite decizia privind gradul de îndeplinire a cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi (CV) pentru anul de analiză, respectiv până la data de 15 aprilie a anului următor celui de analiză şi nu se referă la data la care certificatele verzi necesare îndeplinirii obligaţiei de achiziţie de CV pentru anul de analiză trebuie să se afle în contul de furnizor.

Această apărare nu poate fi primită, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, ceea ce sancţionează legiuitorul este faptul neachiziţionării numărului legal de certificate verzi, iar nu operaţiunea de transfer între conturi, cu atât mai mut cu cât, în prezenta cauză, recurenta efectuase toate formalităţile legale până la data limită stabilită de legiuitor pentru publicarea listei finale.

Date fiind aspectele factuale reţinute mai sus, trebuie reamintit că principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul elaborării actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Însă, în această cauză, Înalta Curte concluzionează că intimata pârâtă nu a acţionat cu respectarea principiului legalităţii şi cu asigurarea justului echilibru între interesul public pretins încălcat şi cel al particularului, motiv pentru care se impune admiterea prezentului recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărârii recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată conform considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Curent Alternativ S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5198 din 28 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare admite acţiunea.

Dispune anularea parţială a Deciziei ANRE nr. 596/14.04.2017, respectiv a poziţiei nr. 17 din lista anexă la decizie, în ce o priveşte pe reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.