Ex officio reinstatement after suspension pending appeal against rejection of intervention: peremption inoperable despite six-month inactivity

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.12.2016 sub nr. dosar x/2016, reclamantul Maritime Pilot S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de Consiliul Concurenţei solicitând anularea deciziei pentru motive de ordin formal; anularea deciziei pe fond şi închiderea investigaţiei; modificarea deciziei în sensul reindividualizării sancţiunii contravenţionale aplicate cu consecinţa înlocuirii sau reducerii acesteia şi suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea definitivă a dosarului.

La data de 17.05.2017, Asociaţia Piloţilor Maritimi Independenţi "Tomis" a depus cerere de intervenţie principală solicitând admiterea în principiu a cererii, anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de către autoritatea publica Consiliul in tot sau în parte, anularea Ordinului nr. 1115/19-11-2012 prin care a fost declanşată procedura de investigare şi în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu avertisment ori reducerea amenzii contravenţionale raportat la criteriile legale de individualizare.

Prin încheierea de şedinţă din 26.10.2017, Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie principală formulată de petenta intervenientă A..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenienta A..

Prin încheierea de şedinţă din 23.11.2017 Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cererii principale formulate de reclamanta Maritime Pilot S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, până la soluţionarea căii de atac formulate de petenta intervenientă Asociaţia Piloţilor Maritimi Independenţi "Tomis" împotriva încheierii de şedinţă din 26.10.2017.

Prin Decizia nr. 609/16.02.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins recursul ca nefondat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 327 din 31 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia perimării şi s-a constatat perimată cererea privind pe reclamantul Maritime Pilot S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, intervenient A..

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2019, reclamanta Maritime Pilot S.R.L. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 327/31.01.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, în sensul pronunţării asupra cererii reclamantei de repunere pe rol a cauzei din 29.11.2018.

Prin sentinţa nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă s-a respins cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta Maritime Pilot S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, intervenient A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 327 din 31 ianuarie 2019 şi sentinţei nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Maritime Pilot S.R.L. a formulat cereri de recurs, criticându-le pentru nelegalitate.

3.1 În cererea de recurs înregistrată la data de 7 februarie 2019, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susţinând că sentinţa nr. 327 din 31 ianuarie 2019 a fost pronunţată de un alt complet decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei sau a cărui compunere a fost schimbată potrivit legii, cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 304/2004, a art. 19 C. proc. civ., a art. 111 alin. (5) rap. la art. 101 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5), art. 103 şi art. 104 din Regulamentul instanţelor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, prevederi în raport de care, repartizarea ciclică dispusă de conducerea administrativă a instanţei cu consecinţa repartizării cauzei unui alt complet de judecată a încălcat legea.

De asemenea, a invocat recurenta-reclamantă faptul că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respective art. 416 alin. (3) teza I şi art. 418 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cu referire la art. 412 alin. (1) pct. 8 şi la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, motiv de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect a invocat recurenta că, în materia examinată, repunerea pe rol a cauzei ca urmare a respingerii recursului declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenţie, trebuia făcută din oficiu de către instanţa de fond.

Tot circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al alin. (1) art. 488 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 416 alin. (3) teza a II-a, art. 417, art. 418 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., arătând că, în raport de data restituirii dosarului de către instanţa de recurs, cursul perimării a fost suspendat până la data de 01.10.2018, data primirii cauzei în arhiva instanţei de fond, astfel că nu se poate vorbi despre o lipsă de stăruinţă a părţilor în judecată.

Totodată, recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 10 alin. (1) şi art. 20 C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, în speţă putând fi aplicate, în subsidiar, principiile statuate în aceste norme cu caracter general, precum şi soluţia logică care decurge din aplicarea principiului echităţii, în condiţiile în care, în opinia sa, lipsa culpei părţii este mai mult decât evidentă.

3.2 Prin cererea de recurs formulată la data de 18.04.2019, reclamanta a criticat sentinţa nr. 1430/12.04.2019, prin care s-a respins cererea de completare dispozitiv.

3.3 Prin motivele de recurs înregistrate la dosar la data de 27.06.2019, recurenta-reclamantă a argumentat recursurile formulate împotriva ambelor hotărâri recurate.

Astfel, în completarea motivelor depuse iniţial, a criticat sentinţa nr. 327/31.01.2019, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reiterând argumentele din recursul declarativ privind repartizarea dispusă de conducerea administrativă a instanţei către respectivul complet de judecată, cu încălcarea legii.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut, contrar reţinerilor instanţei de fond, că soluţionarea cauzei de către instanţa învestită cu judecarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, înseamnă pronunţarea, redactarea şi comunicarea hotărârii, iar nu exclusiv actul procedural al pronunţării deciziei instanţei de recurs.

A mai susţinut recurenta, în acord cu opinia legală depusă la dosar, că în sistemtul şi doctrina aferentă noului C. proc. civ. nu este reglementată şi nici tratată doctrinar problema modalităţii de reluare a judecăţii după soluţionarea recursului, astfel că trebuie făcută pe cale de interpretare. Astfel, având în vedere că în cazul admiterii recursului şi a includerii intervenientului în cadrul procesual, instanţa repune cauza pe rol din oficiu, soluţia trebuie să fie unitară, iar nu diferenţiată în funcţie de soluţiile pronunţate în recurs, iar raţionamentul nu poate fi diferit mai ales că iniţiativa lărgirii cadrului procesual nu a aparţinut reclamantei.

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat repunerea de către instanţă din oficiu a cauzelor gemene aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2017

În fine, a susţinut că este eronată şi reţinerea judecătorului fondului în sensul că, spre deosebire de alte situaţii, dosarul a fost trimis instanţei de recurs în original, în condiţiile în care şi alte dosare au urmat aceeaşi procedură de înaintare în calea de atac, fiind greşită, în opinia sa, reţinerea că lipsa dosarului original al cauzei nu constituia un impediment pentru reluarea judecăţii.

Cu referire la sentinţa civilă nr. 1430/12.04.2019, a apreciat recurenta-reclamantă că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma încălcării dispoziţiilor 444 şi art. 461 alin. (1) C. proc. civ., spre deosebire de instanţa de fond, apreciind că în materia incidentelor procedurale, orice cerere trebuie soluţionată explicit prin dispozitivul hotărârii, neexistând un efect absorbant al constatării perimării cu privire la respingerea cererii de repunere pe rol.

În concluzie, a solicitat admiterea recursurilor, iar, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de un complet legal constituit, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea continuării judecăţii pe fond; în temeiul art. 497 teza a II-a C. proc. civ., în ambele situaţii în care s-ar dispune casarea, trimiterea cauzei la o altă instanţă de fond de acelaşi grad.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-intervenient Asociaţia Piloţilor Maritimi Independeţi "Tomis" a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea/anularea recursului, susţinând, în esenţă, că reclamanta este în culpă procesuală, invocând considerentele Deciziei nr. 9/2019 şi a Deciziei nr. 52/2017 pronunţate de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevederile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., neimpunând în sarcina instanţelor obligaţia de a repune cauza pe rol, din oficiu, după soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, repunerea pe rol a cauzei fiind supusă regulilor de drept comun prevăzute de art. 415 C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a invocat lipsa calităţii de intimat a intervenientului, întrucât cererea de intervenţie formulată de acesta a fost respinsă ca inadmisibilă, soluţie confirmată prin Decizia nr. 609/16.02.2018 a ÎCCJ-SCAF.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1 Prezentul litigiu de contencios administrativ se află în stadiul procesual al judecăţii în primă instanţă. În cauză, s-a formulat cerere de intervenţie principală, care, prin încheierea din 26 octombrie 2017, a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva încheierii de respingere, intervenienta a formulat recurs, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2017 instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ.. La data de 15 decembrie 2017, instanţa de fond a înaintat la ICCJ dosarul cauzei, la curtea de apel rămânând dosarul supliment, constituit din copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele de la dosar. La data de 16 februarie 2018, ICCJ a respins recursul formulat de intervenientă, iar la data de 28 septembrie 2018 ICCJ a restituit dosarul de fond către instanţa de fond, fiind primit în arhiva instanţei de fond la data de 1 octombrie 2018. La data de 13 noiembrie 2018 s-a emis rezoluţie de către judecătorul de la instanţa de fond pentru stabilirea termenului de judecată, cu citarea părţilor în vederea discutării excepţiei perimării. La data de 29 noiembrie 2018 s-a solicitat de către reclamantă repunerea cauzei pe rol.

Prin sentinţele recurate s-a admis excepţia perimării şi s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată, respectiv s-a respins cererea de completare a hotărârii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că intimata-intervenientă a solicitat formal anularea recursului, motivele invocate prin întâmpinare reprezentând apărări pe fondul prezentei căi de atac.

1.2 Recursul împotriva sentinţei nr. 327 din 31 ianuarie 2019

Înalta Curte reţine că nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că, în opinia recurentei-reclamante, sentinţa nr. 327 din 31 ianuarie 2019 a fost pronunţată de un alt complet decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei sau a cărui compunere a fost schimbată potrivit legii, cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 304/2004, a art. 19 C. proc. civ., a art. 111 alin. (5) rap. la art. 101 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5), art. 103 şi art. 104 din Regulamentul instanţelor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, prevederi în raport de care, repartizarea ciclică dispusă de conducerea administrativă a instanţei cu consecinţa repartizării cauzei unui alt complet de judecată a încălcat legea.

Astfel, constată instanţa de control judiciar că dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.12.2016, fiind repartizat aleatoriu în sistemul informatizat ECRIS Completului 6 Fond, conform procesului-verbal privind repartizarea dosarului, în baza art. 95 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti .

Completul nr. 6 fond a fost desfiinţat, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care prevăd expres că " În situaţia desfiinţării unui complet, toate cauzele repartizate acestuia, inclusiv cele suspendate, vor fi repartizate prin sistemul ciclic, conform hotărârii colegiului de conducere", cu privire la acest aspect, la dosarul supliment nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti regăsindu-se procesul-verbal din data de 1 octombrie 2018 întocmit de Preşedintele secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, emis în baza Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti nr. 251/18.09.2018 cu privire la desfiinţarea Completului 6 Fond, dosarul nr. x/2016, fiind repartizat prin sistemul ciclic Completului 22, pentru continuarea judecăţii, conform dispoziţiilor art. 104 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

În aceste condiţii, nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte nu poate reţine nici critica subsumată de recurenta-reclamantă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că trimiterea dosarului la instanţa ierarhic superioară cu păstrarea unui supliment, a constituit un impediment în formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei în perioada de 6 luni de la soluţionarea căii de atac şi în stabilirea unui termen de judecată pentru soluţionarea acesteia.

Soluţionarea unei astfel de cereri de repunere a cauzei pe rol nu depinde de redactarea motivării hotărârii din calea de atac, iar trimiterea dosarului de către instanţa superioară poate fi solicitată în vederea continuării judecăţii cauzei şi aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., dosarul se înaintează în copie certificată pentru conformitate cu originalul instanţei competente să soluţioneze calea de atac, faptul că dosarul a fost înaintat în original instanţei de recurs, neconstituind un caz atipic astfel cum susţine reclamanta, la instanţa de fond rămânând un supliment al dosarului constituit din copii certificate de pe actele din dosarul original, oricum acesta nefiind de natură să constituie un impediment în sensul invocat prin motivele de recurs.

Înalta Curte apreciază însă că în cazul suspendării de drept a judecăţii până la soluţionarea recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie [art. 64 alin. (4) C. proc. civ..], repunerea pe rol a cauzei se face din oficiu, de către instanţă, după soluţionarea incidentului care împiedică continuarea judecăţii, în cauză fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluţia de casare în soluţionarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Aminteşte Înalta Curte că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Reţine instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată, potrivit alin. (3) al art. 416 C. proc. civ.

Astfel, natura sancţionatorie a perimării impune condiţionarea legală a acesteia de culpa părţilor în lăsarea în nelucrare a dosarului.

Prin urmare, pentru a opera perimarea, nu este suficient să curgă un termen de 6 luni de la rămânerea în nelucrare a dosarului şi să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a acestui termen, ci există condiţii suplimentare concretizate în două situaţii în care nu intervine perimarea din cauza faptului că în prezenţa acestora este exclusă culpa părţilor şi prin urmare, caracterul imputabil al rămânerii în nelucrare a procesului, respectiv actul de procedura trebuia efectuat din oficiu şi atunci când din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea nu a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen.

Aşadar, în ceea ce priveşte operabilitatea perimării există o latură obiectivă concretizată în curgerea termenului de 6 luni de la rămânerea în nelucrare a cererii, dar şi o latură subiectivă concretizată în imputabilitatea rămânerii în nelucrare, unul dintre cauzele de excludere a imputabilităţii fiind acela în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, care, astfel cum s-a reţinut anterior este incident în speţa de faţă.

În cazul suspendării de drept a judecăţii până la soluţionarea apelului/recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie art. 64 alin. (4) C. proc. civ., repunerea pe rol a cauzei se face din oficiu, după soluţionarea incidentului care împiedică continuarea judecăţii, problema modului în care se reia judecata după soluţionarea căii de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie nefiind abordată în mod expres în doctrina noului C. proc. civ., deoarece nu a existat o jurisprudenţă şi doctrină anterioară pe această problemă, aspect explicabil prin aceea că sub imperiul vechii reglementări soluţia era diferită, încheierea fiind atacată odată cu fondul (soluţie la care s-a revenit, este drept, numai pentru procesele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018).

Totodată, există o distincţie între suspendarea de drept a judecăţii până la soluţionarea apelului/recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie şi suspendarea legală facultativă a judecăţii (art. 413 C. proc. civ.) sau chiar celelalte cazuri de suspendare de drept, prevăzute de art. 413 pct. 1-6 C. proc. civ., în cazul celor din urmă, suspendarea raportându-se la alte procese, fapte sau acte exterioare procesului suspendat, părţile având sarcina urmăririi evoluţiei acestora şi luării măsurilor corespunzătoare, instanţa de suspendare cât şi cea care judecă procesul ce a determinat suspendarea neavând mijloace şi nici obligaţii procedurale în această privinţă.

În cazul celei dintâi ipoteze, însă, este vorba despre o suspendare care îşi are cauze intrinseci procesului, respectiv nevoia de a lămuri în mod definitiv cadrul procesual, sub acest aspect, chestiunea trebuind corelată conceptual cu modul în care s-a procedat în mod necontestat în alte situaţii care prezintă puternice argumente de similitudine, precum repunerea pe rol după soluţionarea strămutării, soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, repunerea pe rol după anularea/casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare ori după soluţionarea unei trimiteri la ICCJ pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau după sesizarea CJUE cu o cerere de întrebare preliminară.

În toate cazurile antereferite este vorba de incidente care sunt de natură să stopeze temporar judecata şi care se deosebesc de suspendarea prevăzută de art. 413 C. proc. civ. prin aceea că sunt interne litigiului, iar nu exterioare lui, aspect care prezintă relevanţă întrucât atunci când este vorba de incidente care îşi găsesc soluţionarea în chiar interiorul procesului, fie şi prin apelarea la o instanţă superioară, repunerea pe rol este o obligaţie a instanţei în faţa căreia de derulează procesul, situaţia fiind diferită de cea în care suspendarea a intervenit ca urmare a altui proces, în legătură cu care instanţa de suspendare nu are atribuţii sau a unui eveniment exterior judecăţii, cum ar fi moartea părţii, a mandatarului sau alte asemenea.

Raţionamentul expus este pe deplin aplicabil şi în cazul de faţă, cu atât mai mult cu cât în situaţia declarării căii de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, textul art. 64 alin. (4) C. proc. civ. prevede că suspendarea judecării cauzei este obligatorie (de drept) şi durează până la soluţionarea căii de atac.

Aşa fiind, interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la repunerea pe rol a cauzei trebuie făcută prin raportare la dispoziţiile legale privind suspendarea judecării cauzelor, care, în cazul suspus discuţiei, este o suspendare de drept, întrucât între cele două instituţii există un raport de simetrie în ce priveşte regimul juridic aplicabil, aşa încât şi repunerea pe rol trebuie să se supună unui regim juridic asemănător.

În concluzie, Înalta Curte urmează să respingă excepţia perimării, constatând că în cauză nu a operat această sancţiune având în vedere, pentru toate motivele sus-expuse, că repunerea cauzei pe rol trebuia efectuată de instanţă din oficiu, chiar dacă nimic nu se opune ca una dintre părţi să solicite reluarea judecăţii, astfel cum a procedat reclamanta în speţa de faţă, aceasta nereprezentând însă o obligaţie procedurală pentru parte.

1.3 În ceea ce priveşte sentinţa nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019 privind completarea dispozitivului sentinţei nr. 327 din 31 ianuarie 2019, având în vedere soluţia de casare a acestei din urmă hotărâri şi de respingere a excepţiei perimării, se impune şi casarea sentinţei nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulate de reclamantă, motivată de faptul că în cauză a intervenit perimarea acţiunii, urmând ca instanţa să se pronunţe asupra acestei cereri.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă Maritime Pilot S.R.L. împotriva sentinţei nr. 327 din 31 ianuarie 2019 şi sentinţei nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţele recurate şi, rejudecând, va respinge excepţia perimării şi va trimite cauza instanţei de fond pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă Maritime Pilot S.R.L. împotriva sentinţei nr. 327 din 31 ianuarie 2019 şi sentinţei nr. 1430 din data de 12 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţele recurate şi, rejudecând:

Respinge excepţia perimării şi trimite cauza instanţei de fond pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.