Former Mayor's Conflict of Interest Confirmed as Court Affirms Integrity Agency Report on Son's Appointment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei anularea raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 şi suspendarea executării actului administrativ - raport de evaluare, pană la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 184 din 4 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a legii.

Astfel, a arătat că potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001 primarul este un reprezentant al statului şi are mai multe atribuţii prevăzute de lege, iar dreptul la muncă este un drept constituţional.

De asemenea, a apreciat că prin semnarea contractului şi a deciziei de muncă în discuţie, acel aşa zis interes personal de natură patrimonială nu putea să îi influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de serviciu, acesta îndeplinind doar o formalitate prin semnarea acelor documente ca urmare a rezultatului concursului, fără ca reclamantul să ia o decizie personală, făcând trimitere la dispoziţiile art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003.

A mai invocat recurentul-reclamant faptul că a respectat toate prevederile legale, interesul public nefiind lezat prin faptele sale, şi totodată faptul că Prefectul judeţului nu a atacat în contencios administrativ niciunul dintre actele semnate de acesta.

În fine, a criticat faptul că instanţa de fond nu a anulat parţial raportul de evaluare în condiţiile în care a constatat că decizia pentru constituirea comisiei de concurs a fost semnată de către reclamant în legalitate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal Raportul de evaluare nr. x/15.02.2018 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul de evaluare sus-menţionat s-a constatat că reclamantul a exercitat în perioada 17.05.2008 - 29.06.2012 funcţia de primar al comunei Feldru, judeţul Bistriţa-Năsăud, în mandatul 2008 - 2012, iar începând cu data de 29.06.2012 deţine funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Feldru.

S-a mai reţinut că, în calitate de primar al comunei Feldru, reclamantul, a încălcat dispoziţiile art. 70, 71 şi 76 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, când a semnat următoarele documente:

- dispoziţia nr. x/01.07.2008 privind constituirea Comisiei de concurs pentru ocuparea posturilor de referent debutant - 1 post şi muncitori calificaţi - 2 posturi, în cadrul aparatului propriu, personal contractual al Primăriei Comunei Feldru, concurs organizat în data de 04.07.2008;

- dispoziţia nr. x/17.07.2008, privind încadrarea fiului său, B., începând cu data de 10.07.2008, pe postul de referent debutant în cadrul aparatului propriu al Primăriei Comunei Feldru;

- fişa postului pentru referent debutant cu atribuţii de Şef serviciu situaţii de urgenţă din data de 10.07.2008;

- contractul individual de muncă nr. x/10.07.2008 încheiat între Primăria Comunei Feldru (angajator) reprezentantă de A. - în calitate de primar şi B. (salariat) privind angajarea pe perioada nedeterminată a fiului persoanei evaluate în funcţia de Şef serviciu Situaţii de urgenţă.

Prin sentinţa recurată, acţiunea având ca obiect anularea şi suspendarea executării raportului de evaluare a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate, susţinând în esenţă că faptele reţinute prin raportul de evaluare contestat nu puteau să îi influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de serviciu, îndeplinind doar o formalitate prin semnarea actelor privind angajarea pe perioada nedeterminată a fiului său în funcţia de Şef serviciu Situaţii de urgenţă, ca urmare a rezultatului concursului, prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze împreună în raport de finalitatea concretă a acestora.

Aminteşte Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleşilor locali, "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un avantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;(…)."

Aleşi locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, sunt consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003, "(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Totodată, art. 13 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, prevede că "Conflictul de interese apare atunci când funcţionarul public are un interes personal care influenţează sau pare că influenţează îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate. Interesele private ale funcţionarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau apropiaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care funcţionarul public le are faţă de persoanele enumerate mai sus".

Instanţa de recurs reţine că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului şi al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o demnitate/funcţie publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese, raţiunea fiind aceea de a garanta principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei decizionale şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, prin sancţionarea situaţiilor în care interesul privat ar putea prevala asupra interesului public, în exercitarea acestora.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant a semnat dispoziţia nr. x/01.07.2008 privind constituirea Comisiei de concurs pentru ocuparea posturilor de referent debutant - 1 post şi muncitori calificaţi - 2 posturi, în cadrul aparatului propriu, personal contractual al Primăriei Comunei Feldru, concurs organizat în data de 04.07.2008; dispoziţia nr. x/17.07.2008, privind încadrarea fiului său, B., începând cu data de 10.07.2008, pe postul de referent debutant în cadrul aparatului propriu al Primăriei Comunei Feldru;fişa postului pentru referent debutant cu atribuţii de Şef serviciu situaţii de urgenţă din data de 10.07.2008; contractul individual de muncă nr. x/10.07.2008 încheiat între Primăria Comunei Feldru (angajator) reprezentantă de A. - în calitate de primar şi B. (salariat) privind angajarea pe perioada nedeterminată a fiului persoanei evaluate în funcţia de Şef serviciu Situaţii de urgenţă.

În acest context factual, instanţa de control judiciar constată că există un conflict între sarcinile publice pe care trebuia să le exercite reclamantul, în calitate de primar şi interesele sale private/ale fiului său, el anticipând consecinţele documentelor pe care le-a semnat, în speţă, modul în care ar fi putut fi influenţată îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de către reclamant rezultând din succesiunea faptelor expusă în raportul contestat.

Or, pentru situaţia în care actele respective sunt de natură a produce un folos material pentru fiul său, legiuitorul a instituit obligaţia persoanei în cauză de a se abţine de la îndeplinirea oricărui act, această obligaţie de abţinere prevalând celei de a semna actele în discuţie, obligaţie ce putea fi îndeplinită, prin delegare, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 215/2001, tocmai pentru a se elimina orice suspiciune cu privire la legalitatea actelor semnate, in sensul dispozitiilor antereferite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de faţă.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea reclamantului că nu este probată existenţa condiţiei interesului său personal în încheierea acestor acte juridice, interpretarea dată în jurisprudenţa instanţei supreme sintagmei "interes personal", din dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, fiind în sensul că determinant pentru atragerea sancţiunii conflictului de interese este simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii - nepunându-se în discuţie existenţa propriu-zisă, materializată, a unui beneficiu ori a unui folos, raţiunea instituirii conflictului de interese care intră sub incidenţa Legii nr. 161/2003 fiind aceea de a asigura eliminarea subiectivismului şi interesului particular ori de grup în cadrul forurilor decizionale ale autorităţilor publice.

Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că nu se poate susţine că, la data de 1 iulie 2008, când a semnat dispoziţia nr. x/01.07.2008 pentru constituirea comisiei pentru concursul organizat la data de 4 iulie 2008, reclamantul nu avea cunoştinţă ori nu putea să anticipeze că peste 3 zile, fiul său va participa la concursul pentru care a fost constituită comisia respectivă.

De altfel, recurentul-reclamant nu a contestat săvârşirea faptelor reţinute în Raportul de evaluare, susţinând doar că acel aşa-zis interes personal de natură patrimonială nu putea să îi influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor de serviciu, iar cu privire la reţinerea instanţei de fond în sensul că nu constituie conflict de interese semnarea deciziei pentru constituirea comisiei de concurs, opinie pe care astfel cum s-a arătat Înalta Curte nu o împărtăşeşte, acesta a criticat prin cererea de recurs faptul că nu a fost anulat parţial raportul de evaluare, critică nefondată în raport de considerentele anterior expuse.

În fine este nefondată şi critica recurentului-reclamant prin care a invocate faptul că interesul public nu a fost lezat prin faptele reţinute în sarcina sa, având în vedere că Prefectul judeţului nu a atacat în contencios administrativ niciunul dintre actele semnate de acesta.

Instanţa de recurs observă că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pune în aplicare prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, conform cărora prefectul exercită rolul de tutela administrativă, în sensul că poate ataca, în faţa instanţei de contencios, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră nelegal actul.

Astfel, aceste dispoziţii legale se referă la comunicarea pe care o face din oficiu secretarul unităţii administrative teritoriale de îndată, nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării sau emiterii actului, potrivit obligaţiilor impuse pentru hotărârile consiliului local prin art. 48 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, text care face trimitere expresă şi cu privire la dispoziţiile primarului - art. 68 alin. (2) - hotărârile consiliului judeţean - art. 98 şi dispoziţiile Preşedintelui consiliului judeţean - art. 106 alin. (2).

Or, prezenta cauză are ca obiect contestarea raportului de evaluare întocmit de ANI prin care s-a constatat existenţa unui conflict între sarcinile publice pe care trebuia să le exercite reclamantul, în calitate de primar şi interesele sale private, supremaţia interesul public fiind analizată în raport de scopul Legii nr. 161/2003, respectiv acela de prevenire a corupţiei, raţiunea fiind aceea de a garanta principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei decizionale, astfel cum s-a detaliat anterior, neexistând vreo legătură în sensul invocat de recurent a obiectului prezentului demers judiciar cu acţiunea prin care Prefectul poate solicita instanţei de contencios administrativ anularea actului emis nelegal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva raportului de evaluare, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 184 din 4 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.