Jurisdiction over annulment of government act affecting public servant status: special lex specialis regime of Law 188/1999 prevails over general administrative jurisdiction under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Prim Ministru B., a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşarea în condiţiile legii, a funcţiei publice de preferat al judeţului Buzău şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prezentei cereri şi suspendarea efectelor actului administrativ până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni.

Prin sentinţa nr. 51/16.06.2020, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii şi a declinat cauza având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI - PALATUL VICTORIA şi PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI - B., în favoarea Tribunalului Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188 din 1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Curtea a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, fiind numită în funcţia publică de execuţie.

Este adevărat că Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşarea în condiţiile legii, a funcţiei publice de preferat al judeţului Buzău, este emisă de o autoritate publică centrală, însă această împrejurare nu schimbă în niciun mod natura litigiului, care are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu ale unui funcţionar public.

În această situaţie, Curtea a apreciat că instanţa competentă este Tribunalul Buzău, având în vedere că Legea nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcţionarului public este o lege specială în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aplicându-se cu prioritate în baza principiului de drept specialia generalibus derogant, în ce priveşte competenţa materială.

În consecinţă, competenţa în această materie se determină în funcţie de prevederile legii speciale, iar nu de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la rangul autorităţii emitente.

Aşadar, independent de rangul şi tipul autorităţii în care îşi desfăşoară raporturile de serviciu funcţionarul public, ori de rangul autorităţii emitente a unui act administrativ ce priveşte raporturile de serviciu ale acestuia, litigiile în această materie sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului.

De altfel, aceasta este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu titlu de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17.01.2018, S. I civ., dată în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 132 C. proc. civ. Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat, la data de 23.06.20919, pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 433 din data de 23 iulie 2020 Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de reclamanta contestatoare şi de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anularea H.G. nr. 862/10.12.2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei de prefect de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Prim Ministru al României, domnul B., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Buzău a reţinut că reclamanta A. deţine în prezent calitatea de funcţionar public în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, fiind numită în funcţia publică de execuţie, până la data de 24.04.2017, când a intrat în vigoare H.G. nr. 238/20.04.2017 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Buzău, în condiţiile prevăzute la art. 89 alin. (2)1 şi art. 92 alin. (1)1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Reclamanta a exercitat funcţia de prefect până la data de 11.12.2019, când a fost publicată H.G. nr. 862/10.12.2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de preferat al judeţului Buzău.

În spetă, instanţa a apreciat că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Avand în vedere ca hotărârea de guvern este un act emis de o autoritate publică centrală, instanţa a apreciat că se aplică prevederile Legii nr. 554/2004, în funcţie de care se determină competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.

Tribunalul Buzău a avut în vedere şi faptul că, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, odată cu prezenta cauză, reclamanta a înregistrat şi dosarul nr. x/2019, avand ca obiect suspendare executare act administrativ.

În cadrul acelui dosar, verificându-şi competenta, instanţa a apreciat că este competentă din punct de vedere material, pe considerentele următoare: "De asemenea, Curtea, având în vedere că se solicită suspendarea provizorie a executării dispoziţiilor H.G. nr. 862/2019 emisă de o autoritate publică centrală, apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care este competentă material, teritorial şi general să soluţioneze prezenta cauză şi să respingă excepţia necompetenţei materiale invocată. De asemenea, Curtea, apreciază că este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză".

În aceste condiţii, prin sentinţa nr. 14/11.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea a pronunţat următoarea soluţie: "Respinge cererea având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI - B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 862 din 10 decembrie 2019 formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - PALATUL VICTORIA şi intervenientul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, ca fiind neîntemeiată. Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, în interesul pârâtului Guvernul României".

În aceste condiţii, tribunalul a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de reclamanta contestatoare şi de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anularea H.G. nr. 862/10.12.2019 privind încetarea exercitarii, cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei de prefect de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Prim Ministru al României, domnul B., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşarea în condiţiile legii, a funcţiei publice de preferat al judeţului Buzău şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prezentei cereri şi suspendarea efectelor actului administrativ până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni.

Conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe a fost generat de aspectul competenţei materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente se va avea în vedere faptul că, reclamanta A. deţine în prezent calitatea de funcţionar public în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, fiind numită în funcţia publică de execuţie, până la data de 24.04.2017, când a intrat în vigoare H.G. nr. 238/20.04.2017 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Buzău, în condiţiile prevăzute la art. 89 alin. (2)1 şi art. 92 alin. (1)1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

În acest context, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188 din 1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Într-adevăr, Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de preferat al judeţului Buzău, este emisă de o autoritate publică centrală, însă în mod corect a reţinut Curtea de Apel Ploieşti că această împrejurare nu schimbă în niciun mod natura litigiului, care are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu ale unui funcţionar public, deoarece competenţa în această materie se determină în funcţie de prevederile legii speciale, iar nu de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la rangul autorităţii emitente.

Aşadar, independent de rangul şi tipul autorităţii în care îşi desfăşoară raporturile de serviciu funcţionarul public, ori de rangul autorităţii emitente a unui act administrativ ce priveşte raporturile de serviciu ale acestuia, litigiile în această materie sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în speţă, raportat la circumstanţele cauzei şi faţă de prevederile legale menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Prim-ministrul României B., în favoarea Tribunalul Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.