Appeal for compensation from Guarantee Fund after insurer insolvency dismissed as time-barred.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanlele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 13.02.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat admiterea prezentei contestaţii, astfel cum aceasta este formulată şi pe cale de consecinţă, constatarea faptului că reclamantul nu este decăzut din termenele prevăzute de către legislaţia specială în materie şi obligarea pârâtului la repararea în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea lato sensu a obligaţiilor contractuale asumate de către B. S.A., precum şi obligarea la instrumentarea completă a dosarului de daună.

Reclamantul a precizat că la data de 01.11.2013, în incinta bunului asigurat din Tg. Secuiesc, str. x, nr. 22A/l, un element al centralei termice s-a rupt, iar apa din instalaţie a inundat imobilul. Apa degajată din sistem a afectat serios imobilul, fiind necesare lucrări majore de reabilitare a acestuia.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3345 din data de 13.07.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 3345 din data de 13.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea tardivităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 07 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată tardivitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat constatarea faptului că nu este decăzut din termenele prevăzute de către legislaţia specială în materie şi obligarea pârâtului la repararea în natură a prejudiciului cauzat la data de 01.11.2013, în incinta bunului asigurat din Tg. Secuiesc, str. x, nr. 22A/l.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că deschiderea procedurii de faliment împotriva C. S.A. s-a făcut prin încheierea pronunţată la data de 03.12.2015, în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, devenind definitivă la data de 28.04.2016, iar de la această dată începe să curgă termenul de 90 de zile pentru creanţele născute anterior declarării falimentului. Având în vedere că, termenul de 90 de zile este un termen de decădere, care nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare, iar cererea reclamantului a fost depusă la 09.10.2017, ulterior împlinirii termenului care a avut loc la dat de 28.07.2016 prima instanţă a constatat că, în mod legal cererea de plată a fost respinsă ca tardivă.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

În cauză, sentinţa pronunţată de prima instanţă a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17.08.2018, iar cererea de recurs a fost transmisă prin mail, la data de 13.09.2018, în condiţiile în care, ultima zi în care se puteau depune motivele de recurs a fost data de 3 septembrie 2018.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 3354 din 13 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.