Appeal voided for procedural noncompliance; ministry must pay trade fair invoice debt.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) upheld the trial court’s judgment in favor of the claimant company by declaring the respondent ministry’s appeal null and void for failure to comply with mandatory procedural requirements (Article 486(1)(d) and (3), Article 489(1) of the Civil Procedure Code). The underlying dispute concerned the claimant’s action for payment of outstanding invoices and default interest (about RON 11,000 total) under a contract to organize Romanian companies’ participation in a trade fair in Frankfurt, Germany; the trial court had ordered the ministry to pay the principal and statutory penalties. On appeal, the ministry argued that invoice issuance did not automatically create a payment obligation and that documents were returned for formal defects (transport invoice lacking weight/volume details). The High Court found the appeal failed to articulate concrete legal criticisms under the invoked grounds (Article 488(1)(6) and (8)), as it merely restated factual disagreements without demonstrating procedural irregularities or misapplication of substantive law, so the appeal was struck as void and the first-instance judgment remained enforceable.
Legislator headnote
AI generatedart. 497 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 486 lit. d) C. proc. civ, art. 470 alin. (5) C. proc. civ; Appeal voided for procedural noncompliance; ministry must pay trade fair invoice debt: The underlying dispute concerned the claimant’s action for payment of outstanding invoices and default interest (about RON 11,000 total) under a contract to organize Romanian companies’ participation in a trade fair in Frankfurt, Germany; the trial court had ordered the ministry to pay the principal and statutory penalties. On appeal, the ministry argued that invoice issuance did not automatically create a payment obligation and that documents were returned for formal defects (transport invoice lacking weight/volume details). The High Court found the appeal failed to articulate concrete legal criticisms under the invoked grounds (Article 488(1)(6) and (8)), as it merely restated factual disagreements without demonstrating procedural irregularities or misapplication of substantive law, so the appeal was struck as void and the first-instance judgment remained enforceable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal null for failing to state the grounds for cassation.
Procedural rule applied to sanction the failure to develop grounds for appeal with nullity.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2016 reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2757,89 RON, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea totală a facturii nr. x/13.03.2015 şi contravaloarea parţială a facturilor nr. x/25.02.2015, nr. x/02.03.2015 şi nr. x/03.03.2015; la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 240,31 RON, pentru plata cu întârziere a facturilor nr. x/16.03.2015, nr. x/25.02.2015, nr. x/02.03.2015 şi nr. x/03.03.2015, calculată de la data de scadenţă şi până la introducerea prezentei cereri, şi, în continuare, până la data achitării acestora; la plata sumei de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată pentru achitarea cu întârziere a deconturilor de cheltuieli realizate de reclamantă în baza contractului nr. x/09.01.2015 pentru organizarea participării agenţilor economici din Romania la Târgul International "B." ce a avut loc la Frankfurt, Germania, în perioada 14-17.01.2015.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 410 din data de 10.02.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediu de Afaceri şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2757,89 RON cu titlu de debit principal, suma de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare şi suma de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 410 din data de 10.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că pentru obligarea la plata sumei de 2757,89 RON, cu titlu de debit principal, suma de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare şi suma de 8085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatore, deoarece, simpla emitere a facturilor nu generează în mod automat obligaţia de plată a acestora, ci trebuie îndeplinite anumite formalităţi. Astfel, potrivit art. 7 lit. f) din contract, reclamanta în calitate de prestator "are obligaţia să respecte toate normele financiare în domeniu, precum şi instrucţiunile bancare".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 20/2014, aprobat de Ministrul M.E.C.T. privind stabilirea procedurilor de verificare şi plată a cheltuielilor din fonduri bugetare conform H.G. nr. 296/2007, pentru organizarea activităţilor de promovare a exporturilor, în situaţia în care după verificarea tuturor documentelor justificative (financiar-contabile, documente recepţie), există diferenţe valorice faţă de suma solicitată prin factura fiscală, M.E.C.T. prin D.M.P.P.E. va informa societatea organizatoare cu privire la valoarea rezultată şi va solicita completarea documentaţiei/întocmirea unei noi facturi conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu completările ulterioare, prin stornarea facturii fiscale iniţiale.
Conform adresei C. nr. x/20.05.2015 societatea a fost înştiinţată de Direcţia Economică, Control financiar preventiv că deconturile nr. x/18.02.2015, nr. y/18.02.2015 şi nr. w/26.02.2016 au fost restituite fără viză. Mai mult, s-a constatat că proiectul de operaţiuni nu îndeplinea condiţiile formale, după cum urmează:
Din documentaţia de atribuire nr. x/03.12.2013 reiese că vor participa un număr estimat de opt firme, din care D. S.R.L. va suporta din bugetul propriu costurile de transport mostre.
Contractul atribuit prestatorului A. S.R.L. nr. 1/09.01.2015 are prevăzută suma de 13.350 RON reprezentând cheltuieli cu transportul mostrelor aferent celor opt firme expozante.
Prin factura emisă de A. S.R.L. nr. x/25.02.2015 se solicită decontarea cheltuielilor aferente cu transportul mostrelor ataşând ca document justificativ factura nr. x emisă de E. S.R.L., fără a avea specificat greutatea/volumul transportate pe ruta Bucureşti - Frankfurt şi retur, fapt pentru care nu se poate verifica respectarea prevederilor contractuale în cauză.
Din packing list-urile anexate la decont şi din procesul-verbal de recepţie întocmit la data de 13.01.2015 nu reiese că volumul de mostre transportat de societatea în cauză este de 2 mc.
Pentru aceste motive, în baza art. 488 alin. (1) raportat la art. 497 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru o nouă judecată.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 14 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2757,89 RON cu titlu de debit principal, a sumei de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare şi a sumei de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare.
Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2757,89 RON cu titlu de debit principal, suma de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare şi suma de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare.
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."
Potrivit dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.
Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Aşadar, faţă de prevederile mai sus-menţionate se observă că, deşi recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din expunerea acestora nu rezultă critici concrete ce ar putea fi încadrate în motivele de casare invocate.
Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Or, în cauza de faţă recurentul-pârât a invocat aceste cazuri de casare în mod formal, neprezentând critici concrete din care să rezulte, pe de o parte, că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, iar pe de altă parte că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Având în vedere faptul că, recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul declarat în cauza de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.
Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri împotriva sentinţei nr. 410 din 10 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.