Service pension claim by former financial judge rejected; annulment sought over audit-role definition dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Casa Naţională de Pensii Publice, a solicitat obligarea pârâtelor să modifice normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992, aprobate prin Ordinul comun nr. 285/138/12.04.2016, în sensul nominalizării funcţiei de judecător financiar ca funcţie cuprinsă în sintagma "auditor public extern" şi pe cale subsecventă obligaţiei de la pct. 1, obligarea pârâtei Curtea de Conturi să-i elibereze adeverinţa-tip prevăzuta de Norme, în vederea stabilirii pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992.

La data de 18 mai 2017, reclamanta a formulat cerere adiţională de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat să se dispună anularea alin. (3) şi (4) ale art. 1 al Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, aprobate prin Ordinul comun nr. 285/138/12.04.2016, emis de paratele Curtea de Conturi şi C.N.P.P. şi obligarea pârâtei Curtea de Conturi să emită şi să-i elibereze Adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, prevăzută de art. 9 lit. c) al Normelor aprobate prin Ordinul comun nr. 285/138/12.04.2016 emis de pârâtele Curtea de Conturi şi C.N.P.P.".

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 183 din data de 13.10.2017 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârât şi ca neîntemeiată cererea modificatoare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României şi Casa Naţională de Pensii Publice.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 183 din data de 13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

I. Prin primul motiv de recurs se arată că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind nelegală conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Unicul motiv de refuz al pârâtelor la stabilirea pensiei de serviciu, în baza Legii nr. 94/1992 a fost acela că judecătorul financiar nu este inclus în sintagma de «auditor public extern». Prin urmare, problema cheie a cauzei este aceea de a stabili dacă judecătorul financiar îndeplineşte ori nu condiţiile de includere în sintagma «auditor public extern» prevăzute în definiţia dată de textul art. 51 alin. (18) al Legii nr. 94/1992 modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016.

a) Motive străine. Deşi în acţiune şi actele ulterioare recurenta-reclamantă a criticat exclusiv textul Normelor - susţinând că excluderea prin omisiune din textul alin. (3) sau (4) a judecătorului financiar constituie o încălcarea a textului şi spiritului alin. (18) al art. 51 al Legii nr. 94/1992, precum şi o discriminare faţă de restul personalului nominalizat primar prin Norme, în considerentele sentinţei instanţa motivează că "art. 51 din Legea nr. 94/1992 modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 nu a creat o discriminare prin precizarea unor condiţii de acces la pensia de serviciu a persoanelor ce au îndeplinit funcţia de auditor public extern..." şi că "rămâne la latitudinea legiuitorului de a aprecia modalitatea de redactare a unui act normativ, sub rezerva constituţionalităţii acestuia şi de a preciza condiţiile". Or, în contextul criticii îndreptată exclusiv împotriva Normelor o asemenea motivare este lipsită de obiect şi deci străină cauzei.

b) Motive străine. Mai mult, fără a avea vreo legătură cu obiectul acţiunii, prima instanţă invocă şi practica Curţii Constituţionale referitoare la cuantumurile pensiilor aflate în plată şi la statutul consilierilor de conturi, care esenţial sunt probleme de constituţionalitate a legii, străine cauzei şi care nu au constituit şi nici nu puteau constitui obiect al acţiunii în contencios.

c) Motive străine. De asemenea reţinerile instanţei în sensul că:

"reclamantul considerând că a îndeplinit calitatea de auditor public extern, deşi dispoziţiile legale invocate, în textul art. 51, omit funcţia de judecător financiar", şi "...Legea nr. 7/2016 pentru modificarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a reintrodus pensia de serviciu în forma prevăzută de art. 111 alin. (2) din Legea nr. 217/2008", nu au nicio bază reală şi legală, fiind străine cauzei şi legilor invocate, întrucât, recurenta-reclamantă nu a invocat omisiunea legii şi nici nu este real că Legea nr. 7/2016 a reintrodus pensia de serviciu în forma prevăzută de art. 111 alin. (2) din Legea nr. 217/2008, deoarece Legea nr. 217/2008 privea numai funcţia de controlor financiar cu o vechime de minimum 14 ani, spre deosebire de Legea nr. 7/2016 care instituie calitatea de auditor public extern ca incluzând toate funcţiile de specialitate care îndeplinesc caracteristicile sau denumirile prevăzute la alin. (18) al art. 51 din Legea nr. 94/1992, iar vechimea minimă de acces la pensia de serviciu este redusă la 4 ani. Or, realitatea fiind alta decât cea reţinută de instanţă şi lipsită de relevanţă asupra condiţiilor prevăzute de alin. (18), rezultă că motivarea este străina cauzei.

d) Motive străine. Instanţa motivează că:

"modificarea normelor de aplicare a acestor texte legale, în acest context, ar fi o măsură nepermisă de adăugare la lege care ar contraveni art. 77 din Legea nr. 24/2000". Or în cauză, după modificarea petitului 1 al acţiunii din "modificarea Normelor" în "anularea" parţială a acestora, motivarea sentinţei pe motivul invocat de pârâtă prin excepţia de inadmisibilitate, respinsă de instanţă, nu îşi are nicio raţiune, şi prin urmare această motivare este străină cauzei privind anularea Normelor.

e) Motive străine. Instanţa motivează că:

"rezultă fără putere de tăgadă faptul ca activitatea judecătorilor financiari nu se suprapune şi nu se confundă cu aceea de consilier financiar...", "rezultă fără îndoială că statutul şi salarizarea celor doua categorii de personal din cadrul Curţii de Conturi (judecători financiari şi controlori financiari) au fost concepute şi reglementate diferit. Ca urmare nici funcţia de judecător financiar nu poate fi asimilată sintagmei de "auditor public extern" . . . . . . . . . ."În considerarea acestor argumente primul capăt de cerere privind anularea alin. (3) şi (4) ale art. 1 din Normele ... apare ca fiind neîntemeiat, ..." şi "potrivit considerentelor mai sus expuse, funcţia pe care acesta a îndeplinit-o nu se încadrează în categoriile profesionale îndreptăţite la acordarea acestei pensii.".

Aceasta motivare este rezultatul unei noi şi evidente confuzii între condiţiile legale de acces la calitatea de auditor public extern şi împrejurări legate de motive de discriminare între funcţii prestate în condiţii similare de lucru şi niveluri similare de salarizare, şi prin urmare disputa pe împrejurări este falsă şi nu are relevanţă de condiţie de accesibilitate la calitatea de «auditor public extern» în raport cu prevederile alin. (18) al art. 51 al Legii nr. 94/1992.

Pe de alta parte, faptul că diferenţierile de tipul "salarizarea reglementată diferit" şi "nu se suprapune şi nu se confundă cu aceea de consilier financiar", sunt absolut prezente în cazul fiecăreia din funcţiile de consilier juridic, specialist în informatică, consilieri ai consilierilor..., nominalizate primar prin textul alin. (4) al art. 1 al Normelor, dar în vădită discordanţă cu concluzia instanţei, aceştia sunt şi rămân incluşi sintagmei de «auditor public extern», dovedind că aceste criterii de excludere sunt artificiale, fără relevanţă şi străine cauzei vizând condiţiile legale de acces la calitatea de «auditor public extern», prevăzute de alin. (18) al art. 51 al Legii nr. 94/1992.

f) Motive străine. Privitor la petitul 2 al acţiunii constând în obligarea la eliberarea adeverinţei-tip, ca fiind îndeplinită calitatea de auditor public extern, instanţa motivează respingerea:

"Decurgând din aceasta soluţie, şi al doilea capăt de cerere apare ca nefiind întemeiat.". Această motivare înglobează în mod evident aceleaşi motive străine arătate la lit. a)-e) precedente, şi prin consecinţă este străină cauzei la fel ca şi motivele premise.

g) Nemotivare. Este evident, aşa cum s-a susţinut în acţiune şi în toate actele procedurale ulterioare, că sediul materiei privind condiţiile de acces la calitatea de auditor public extern îl constituie textul alin. (18) al art. 51 din Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 7/2016, care are următorul conţinut:

"(18) Prin sintagma «auditor public extern» se înţelege persoanele care efectuează activităţi specifice Curţii de Conturi, cele care îndeplinesc şi alte atribuţii legate strict de funcţia de control, cele care sunt asimilate auditorilor publici externi, precum şi persoanele care deţin funcţiile de conducere de director, director adjunct, şef serviciu/şef oficiu regional de audit şi şef birou din structurile de specialitate ale Curţii de Conturi şi ale Autorităţii de Audit".

Deşi legea cere îndeplinirea numai a uneia din condiţiile de acces, fiecare având aceeaşi relevanţă, prin acţiune şi actele procedurale ulterioare, s-a susţinut motivat în baza reglementarilor specifice - în principal Legea nr. 94/1992 în forma în vigoare în perioada de exercitare a acestei funcţii - că judecătorul financiar a îndeplinit atât "activităţi specifice Curţii de Conturi", aceasta reieşind din istoricul funcţiei, din reglementarea specifică a funcţiei, din denumirea specifică, din statutul specific, din atribuţiile specifice şi din locul de exercitare specific, toate acestea fiind proprii numai Curţii de Conturi, cât şi exclusiv "atribuţii legate strict de funcţia de control", adică mai mult decât "alte atribuţii", fiind structura specializată care verifica actul de control fiind sesizaţi ca instanţă jurisdicţională, în urma hotărârilor pronunţate se urmarea recuperarea pagubelor constatate.

Ca elemente care dovedesc că excluderea prin omisiune a judecătorului financiar, de la nominalizarea funcţiilor care se includ în sintagma «auditor public extern» ca îndeplinind activităţi specifice şi/sau atribuţii legate strict de actul de control, este şi discriminatorie, deoarece s-a relevat statutul, rolul şi tratamentul similare cu cel al controlorului financiar - întocmai cum s-a procedat în expunerea de motive la Legea nr. 7/2016, iar nu suprapunerea sau confundarea cu acesta cum greşit a reţinut instanţa.

i) Nemotivare. Petitul principal al acţiunii modificate este anularea, pentru nelegalitate, a dispoziţiilor alin. (3) şi (4) ale art. 1 al Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, aprobate prin Ordinul comun nr. 285/138/12.04.2016, emis de pârâtele Curtea de Conturi şi C.N.P.P., astfel încât instanţa să poată proceda la interpretarea cauzală a textului legii, să constate îndeplinirea calităţii de auditor public şi prin consecinţă să oblige la eliberarea adeverinţei-tip necesară pentru stabilirea pensiei de serviciu.

În motivarea cererii de anulare s-a invocat în principal, încălcarea normelor de competenţă privind emiterea actelor normative de interpretare, în speţă art. 9 C. civ. şi art. 69 şi 78 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în sensul că textele în cauză, având conţinutul:

"Prin sintagma persoane care au desfăşurat activităţi specifice Curţii de Conturi se înţelege...", şi "Prin sintagma persoane care au îndeplinit atribuţii legate strict de funcţia de control şi cele asimilate se înţelege ...", constituie o veritabilă interpretare normativă a textului alin. (18) al art. 51 al Legii nr. 94/1992, interpretare care aparţine numai emitentului, dar şi o adăugare la lege prin adăugarea la textul legii a propriei interpretări normative, ambele aspecte constituind o depăşire a competentei generale a autorităţilor administrative precum şi a textului art. II al Legii nr. 7/2016 care se referă la Norme cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, iar nu la norme de interpretare a legi; în subsidiar, recurenta-reclamantă a invocat încălcarea alin. (18) al art. 51 al Legii nr. 94/1992, constând în nerespectarea criteriilor/condiţiilor de calificare/de identificare a persoanelor care se încadrează în calitatea de «auditor public extern», în sensul de excludere prin omisiune a judecătorului financiar, deşi îndeplinea condiţiile activităţi specifice şi atribuţii legate strict.

Or, în tot cuprinsul sentinţei instanţa nu tratează niciunul dintre motivele de nelegalitate actualizate prin acţiunea modificată, din perspectiva activităţi specifice şi atribuţii legate strict, şi nici nu motivează sentinţa referitor la aceste motive de nelegalitate.

2) Prin cel de-al doilea motiv de casare se arată că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind nelegală conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după cum urmează:

Încălcarea normelor de drept material - în speţă a dispoziţiilor art. 51 alin. (18) ale Legii nr. 94/1992, în baza cărora a invocat dobândirea calităţii de «auditor public extern» precum şi a dispoziţiilor C. civ. şi Legii nr. 24/2000 vizând nelegalitatea Normelor, pentru depăşirea competenţei de interpretare normativă a legii şi neconformitatea acestora cu legea - decurge din fiecare motivare străină cauzei şi foarte evident din lipsa motivării cu privire la condiţiile legale de acces la calitatea de «auditor public extern» invocate în acţiune şi a celor privitoare la motivele de nelegalitate a Normelor, arătate în cuprinsul primului motiv de casare.

Din toate aceste motive ale instanţei, conţinând invocarea altor criterii de acces la calitatea de «auditor public extern» decât cele stabilite expres de lege, precum şi invocarea unor împrejurări de excludere neprevăzute de lege, ori prin referirea într-un enunţ general la modificarea Normelor, rezultă încălcarea prin ignorarea în totalitate a dispoziţiilor şi spiritului legii, în mod esenţial a dispoziţiilor art. 51 alin. (18) ale Legii nr. 94/1992, C. civ. si Legii nr. 24/2000.

3) Prin cel de-al treilea motiv de casare se arată că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precum si cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 7, 8, 13 şi 14 C. civ. şi art. 51 alin. (3) şi (11) ale Legii nr. 94/1992, fiind nelegală conform art. 488 alin. (1) pct. 8 şi pct. 5 C. proc. civ., după cum urmează:

Prin motivarea sentinţei se menţionează că:

"Mai mult decât atât, dispoziţiile Legii nr. 7/2016 nu se aplică persoanelor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii, au altă ocupaţie decât funcţia de auditor public extern la Curtea de Conturi. Aşadar, persoanele care nu au îndeplinit funcţia de auditor public extern beneficiază de pensii de serviciu doar dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate, prevăzute de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, respectiv condiţia de a fi fost auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani, exigenţă pe care reclamantul nu o îndeplineşte, atâta vreme cât a îndeplinit funcţia de procuror financiar doar pe o durata de 6 ani", instanţa a încălcat atât regulile de procedură cât şi normele de drept material, astfel:

a) încălcarea regulilor de procedură. Este evident că în tot cursul judecăţii discuţiile pe fond s-au purtat în contradictoriu numai pe calitatea de «auditor public extern» şi că niciuna dintre părţi nu a invocat că dispoziţiile Legii nr. 7/2016 nu s-ar aplica persoanelor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii, au altă ocupaţie decât funcţia de auditor public extern la Curtea de Conturi, respectiv că "persoanele care nu au îndeplinit funcţia de auditor-public extern beneficiază de pensii de serviciu doar dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate, prevăzute de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, respectiv condiţia de a fi fost auditor public extern pe o durata de cel puţin 14 ani".

Este de asemenea evident că în tot cursul judecaţii instanţa nu a pus în discuţia părţilor condiţia de a fi în funcţie la data pensionarii, ori durata minimă de 14 ani.

Faţă de acestea se impune a se constata de către instanţa de recurs că prin nepunerea în discuţie a acestor aspecte instanţa de fond a încălcat principiile legalităţii, egalităţii, dreptului la apărare şi contradictorialităţii, lipsind părţile de posibilitatea de a-şi prezenta susţinerile şi apărările, respectiv de a propune şi administra probele impuse de natura cauzei.

b) Aplicarea greşită a normelor de drept material. Concluzia instanţei, conceptată în forma mai sus arătată, este lipsită de temei legal şi contrară atât normelor de drept material cât şi practicii Curţii de Conturi, ca emitentă a adeverinţei-tip care confirmă îndeplinirea condiţiilor de stabilire a pensiei, precum şi practicii Caselor teritoriale de pensii, ca emitente ale deciziilor de pensionare în baza acestor adeverinţe-tip. În acest sens învederează că în motivarea acţiunii a invocat îndeplinirea condiţiei de pensionar pentru limită de vârstă la data apariţiei Legii nr. 7/2016, şi condiţia vechimii minime de cel puţin 4 ani în această calitate, ceea ce este în perfectă concordanţă cu normele de drept material, respectiv dispoziţiile alin. (3) şi (11) ale art. 51 al Legii nr. 94/1992, care dispun:

(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani.

(11) De pensie de serviciu beneficiază şi auditorii publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare determinată potrivit alin. (2), realizate de un auditor public extern în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă.

În acelaşi sens dispune şi art. 2 al Normelor contestate, care are următorul conţinut:

"De pensia de serviciu prevăzută de Lege beneficiază următoarele categorii de persoane:

a) auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult;

b) auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate;

c) persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul legii au avut sau au o altă ocupaţie, numai dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile acestora;

d) persoanele care la data solicitării pensiei de serviciu în temeiul legii sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) sau b), după caz".

Este evident ca textul alin. (2) al art. 51 ale Legii nr. 94/1992, prin formularea "beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu", precum şi textul alin. (3) prin formularea "beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani", legiuitorul a condiţionat acordarea beneficiului dreptului de îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare, iar nu de momentul deţinerii funcţiei, semnul virgula, respectiv particula "şi" situate după sintagmele "beneficiază" şi "care au îndeplinit funcţia" având rolul de a fixa/de a ataşa condiţia "la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare" numai de sintagma "beneficiază".

În plus, în textul, alin. (11) al art. 51 din Lege, care se refera exclusiv la cei pensionaţi anterior Legii nr. 7/2016, şi unde logic era locul în care se putea situa o condiţie de tipul celei invocate de instanţă, nu prevede o asemenea condiţionare. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. b) ale Normelor, care prin formularea "care au realizat o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate", exclude existenta condiţiei de a deţine aceasta funcţie la data pensionarii.

Prin urmare nici Legea şi nici Normele nu conţin condiţiile invocate către instanţa de fond, astfel că în cauză sunt aplicabile reglementările specifice cuprinse în alin. (11) şi alin. (3) ale art. 51 din Lege şi art. 2 din Norme. În acest sens este şi practica constantă a Curţii de Conturi şi a Caselor teritoriale de pensii, practică pe care ar fi putut s-o probeze cu o expertiza administrată la fond, dacă s-ar fi ridicat o apărare în acest sens ori dacă instanţa de fond, din oficiu, ar fi pus în discuţie această problemă.

Prin consecinţă, instanţa a aplicat greşit legea specifică, şi a aplicat în cauză o condiţie specifică magistraţilor care se bucură de inamovibilitate şi stabilitate, ceea ce nu există în cazul personalului Curţii de Conturi, cu mandat limitat la 6 ani ori cu ordin de numire dependent de modificările legislative şi de încadrarea în bugetul anual. Tocmai de aceea legiuitorul a redus vechimea minima la 4 ani, cu diminuarea proporţională a cuantumului pensiei.

Oricum, achiesarea pârâtelor la această soluţie le-ar obliga să anuleze neîntârziat deciziile de pensionare a cel puţin 1/4 - 1/3 din numărul beneficiarilor actuali ai pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992 întrucât aceştia provin din rândul pensionarilor pentru limită de vârstă care la data pensionarii nu mai deţineau funcţia de auditor public în cadrul Curţii de Conturi, şi aveau o vechime în această calitate mai mică de 14 ani, dat fiind lipsa de stabilitate a personalului şi restrângerile succesive de activitate ca urmare a modificării competenţelor Curţii de Conturi.

Specificitatea activităţii judecătorului financiar cât şi procurorului financiar precum şi legătura strictă cu funcţia de control, ca şi condiţii legale de acces la calitatea de auditor public extern conform art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992, trebuie raportate la dispoziţiile Legii nr. 94/1992 în vigoare la data prestării acestor funcţii. Or, din dispoziţiile acestei legi la data prestării activităţii rezultă expres că activitatea judecătorului financiar inclusă în activitatea jurisdicţională era reglementată ca fiind o activitate specifică Curţii de Conturi şi în legătură strictă cu funcţia de control.

Abordarea instanţei precum că activitatea judecătorului financiar fiind activitate de jurisdicţie administrativă nu se includ în definiţia activităţii de audit, instanţa a exclus judecătorul financiar. O asemenea abordare nu ţine seama de data apariţiei acestei definiţii şi de faptul că în această situaţie se află toate activităţile desfăşurate de toţi salariaţii Curţii de Conturi sub imperiul textului iniţial al Legii nr. 94/1992 anterior introducerii acestei definiţii ca de ex. activitatea consilierului juridic, IT-ului, prestată de aceştia în perioada 1993-2008 în cadrul cărora Normele atacate le recunoştea calitatea de auditor public extern şi de vechime utilă pentru câştigarea dreptului la pensie de serviciu.

De asemenea, această interpretare a instanţei ignoră faptul că potrivit textelor iniţiale ale Legii nr. 94/1992, activitatea jurisdicţională constituie o activitate specifică Curţii de Conturi care este inclusă în sintagma de auditor public extern definită ulterior de legiuitor prin Legea nr. 7/2016 ca valoare de text de interpretare a dispoziţiilor anterioare introduse prin Legea 217/2008. Prin urmare întrunirea caracteristicilor de activităţi specifice respectiv de atribuţii în legătură strictă cu funcţia de control, trebuie să se raporteze la momentul prestării activităţii în discuţie aşa cum s-a procedat în cazul tuturor celorlalte funcţii cărora li s-a recunoscut calitatea de auditor public extern şi dreptul de acces la pensia de serviciu.

În rezumat, această soluţie a instanţei de fond, prezentând motivele de casare mai sus expuse, nu poate fi pusă decât pe seama existenţei diferenţei de statut dintre părţile cauzei. Această precizare nu exprimă pesimism, ci optimism în judecata la alt nivel.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor din întâmpinările intimatelor-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicţional declanşat are ca obiect obligarea pârâtelor să modifice normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992, aprobate prin Ordinul comun nr. 285/138/12.04.2016, în sensul nominalizării funcţiei de judecător financiar ca funcţie cuprinsă în sintagma "auditor public extern" şi obligarea pârâtei Curtea de Conturi la eliberarea adeverinţei-tip prevăzută de Norme, în vederea stabilirii pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992.

Prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea dedusă judecăţii reţinând că există distincţie clară între noţiunea de auditor public extern şi judecător/procuror financiar, astfel că solicitarea nominalizării funcţiei de judecător financiar ca funcţie cuprinsă în sintagma "auditor public extern" nu poate fi admisă.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs, după cum urmează:

Criticile formulate de recurenta - reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt. Obligaţia de motivare impune o apreciere întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, stilul judiciar şi tipologia actului de justiţie.

Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea de nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă, necontradictorie şi ataşată de circumstanţele cauzei, din care să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, se poate înlătura arbitrariul şi se poate efectua controlul judiciar.

Deşi prin motivele de recurs, reclamanta a formulat critici cu privire la faptul că hotărârea cuprinde motive străine menţionând în mod expres că unicul motiv de refuz al pârâtelor la stabilirea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992 este faptul că judecătorul financiar nu este inclus în sintagma [auditor public extern], Înalta Curte constată că sentinţa recurată detaliază explicit diferenţa între cele două noţiuni "judecător financiar" şi "auditor public extern" şi ca atare, creează transparenţa asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Faptul că, recurenta-reclamantă consideră că cele două funcţii sunt identice şi că, deşi în realitate a îndeplinit funcţia de judecător financiar, iar în această calitate a îndeplinit şi "atribuţii legate strict de funcţia de control" motivat de faptul că în urma hotărârilor pronunţate se urmărea recuperarea pagubelor constatate, Înalta Curte constată că acest raţionament este greşit şi nu poate fi primit, deoarece, în definiţia dată de textul art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992 modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, judecătorul financiar nu este inclus în sintagma de [auditor public extern].

Aşa fiind, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante referitoare la nemotivarea hotărârii în ceea ce priveşte calitatea de auditor public extern atât timp cât aceasta nu a făcut parte din categoria persoanelor care au efectuat activităţi specifice Curţii de Conturi sau cele care au îndeplinit şi alte atribuţii legate strict de funcţia de control.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se invocă încălcarea normelor de drept material, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992 în categoria auditor public extern intră 4 categorii de persoane:

- persoanele care efectuează activităţi specifice Curţii de Conturi,

- cele care îndeplinesc şi alte atribuţii strict legate de funcţia de control,

- cele care sunt asimilate auditorilor publici externi precum şi

- persoanele care deţin funcţiile de conducere de director, director adjunct, şef serviciu. şef oficiu regional de audit şi şef birou din structurile de specialitate ale Curţii de Conturi şi ale Autorităţii de Audit.

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, în interpretarea acestei definiţii trebuie pornind de la conţinutul Legii nr. 94/1992, modificată şi completată care defineşte noţiunea audit public extern ca fiind acea activitate de audit desfăşurată de Curtea de Conturi şi care cuprinde, în principal, auditul financiar şi auditul performanţei cât şi noţiunea de auditor public extern ca fiind acea persoană angajată în cadrul Curţii de Conturi, care desfăşoară activităţi specifice de audit extern în sectorul public.

Din modul de redactare a acestui text, rezultă că pot beneficia de pensie de serviciu persoanele care au efectuat activităţi specifice Curţii de Conturi, legate de funcţia de control, însă funcţia de judecător financiar nu se încadrează în aceste dispoziţii, întrucât activitatea desfăşurată de judecătorul financiar conform Legii nr. 94/1992 nu se referă la activitatea de control, acesta având competenţe de a judeca conform dispoziţiilor art. 45- 56 din Legea nr. 94/1992, forma în vigoare la 29 septembrie 1993.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 94/1992, forma în vigoare la 29 septembrie 1993, când reclamanta a dobândit calitatea de judecător financiar, Curtea de Conturi se compunea din: secţia de control preventiv, secţia de control ulterior, secţia jurisdicţională, Colegiul jurisdicţional al Curţii, camerele de conturi judeţene şi secretariatul general.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 Colegiul jurisdicţional al Curţii era constituit ca instanţă de fond, se compunea din judecători financiari şi avea ca atribuţii (conform art. 45 şi urm. din lege) de a judeca, în primă instanţă, cu privire la plata despăgubirilor civile cauzate şi plata de amenzi, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratori, gestionari, contabili şi ceilalţi salariaţi care au participat la producerea pagubelor cauzate, întâmpinările introduse împotriva deciziilor de la art. 94, plângerile introduse împotriva încheierilor prin care s-a dispus descărcarea de gestiune, plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Potrivit art. 16 din aceeaşi lege, Curtea de Conturi are funcţiunea de control asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi a modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ teritorial. Această funcţie de control era exercitată de către controlorii financiari conform art. 35 din lege, care au devenit ulterior auditori publici externi.

Aceste aspecte sunt recunoscute şi de către recurenta-reclamantă prin motivele de recurs formulate, însă în mod greşit susţine că atât timp cât a funcţionat în structura specializată ca instanţă jurisdicţională şi a participat la pronunţarea unor hotărâri prin care se urmărea recuperarea pagubelor înseamnă că a avut atribuţii legate strict de funcţia de control, deoarece judecătorii financiari au exercitat o activitate de judecată în etapa administrativ-jurisdicţională şi nu activităţi specifice de control ale Curţii de Conturi.

În acest context, Înalta Curte constată că raţionamentul primei instanţe conform căruia condiţiile de acces la calitatea de judecător financiar au fost diferite faţă de condiţiile impuse pentru dobândirea calităţii de auditor public extern, nu încalcă normele de drept material şi pe cale de consecinţă, motivul de recurs invocat este nefondat.

Prin ultimul motiv de recurs se arată că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect se arată că în tot cursul judecăţii, discuţiile pe fond s-au purtat numai cu privire la calitatea de "auditor public extern" şi niciuna dintre părţi nu a invocat că dispoziţiile Legii nr. 7/2016 nu s-ar aplica persoanelor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, prevăzute de legislaţia sistemului public de pensii, au altă ocupaţie decât funcţia de auditor public extern la Curtea de Conturi, respectiv că "persoanele care nu au îndeplinit funcţia de auditor public extern beneficiază de pensii de serviciu doar dacă îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate, prevăzute de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, respectiv condiţia de a fi fost auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani".

Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii şi a răspuns detaliat care sunt condiţiile în care o persoană poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 7/2016, iar faptul că recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la constatarea neîndeplinirii condiţiilor referitoare la dobândirea calităţii de auditor public extern, precum şi a celor de vechime în această funcţie în vederea obţinerii adeverinţei-tip nu poate fi asimilat cu o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 183 din 13 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.