Judicial promotion contest: Jurisdictional transfer to Court of Appeal for challenges to evaluation committee reports

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

- în principal, anularea raportului Comisiei de evaluare pentru secţia penală şi a raportului Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru secţia penală şi obligarea pârâtului, prin secţia pentru judecători, să organizeze proba interviului pentru reclamantă;

- în subsidiar, anularea raportului Comisiei de evaluare pentru secţia penală şi a raportului Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru secţia penală şi obligarea pârâtului să desemneze şi să impună Comisiei de organizare şi Comisiei de evaluare pentru secţia penală, să facă demersuri (Comisia de organizare) la Curtea de Apel Cluj pentru transmiterea de hotărâri judecătoreşti şi să evalueze (Comisia de evaluare) un număr de hotărâri judecătoreşti.

În motivarea cererii sale, reclamanta A. arată că s-a înscris la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie organizat în perioada iunie - noiembrie 2019, constatându-se că îndeplineşte condiţiile pentru a participa la acest concurs.

În continuare, cu privire la modul de desfăşurare a probei constând în evaluarea lucrărilor candidaţilor, reclamanta înţelege să invoce nerespectarea prevederilor legale şi aplicarea unui tratament discriminatoriu.

Sub aspectul nerespectării dispoziţiilor legale etapei de concurs a evaluării lucrărilor candidaţilor, reclamanta învederează faptul că, odată cu modificările aduse Legii nr. 303/2004 prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare de la data de 20.02.2019, a fost eliminată cerinţa ca lucrările candidaţilor să fie din ultimii cinci ani de activitate. Arată în acest sens că, deşi această cerinţă a fost eliminată, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aprobat prin Hotărârea nr. 74/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost adaptat în conformitate cu aceste modificări. În opinia reclamantei, Regulamentul menţionat nu poate adăuga la lege, prevederile acestuia referitoare la hotărâri judecătoreşti sau acte întocmite de candidat în ultimii cinci ani de activitate pierzându-şi valabilitatea. Prin raportare la aceste aspecte, susţine că nu au fost respectate aceste prevederi legale, comisiile de concurs nesolicitând Curţii de Apel Cluj 30 de hotărâri judecătoreşti.

În ceea ce priveşte tratamentul discriminatoriu invocat, reclamanta susţine că prin nerespectarea prevederilor legale referitoare la lucrările care trebuie evaluate nu au fost asigurate condiţii pentru a candida de pe poziţii de egalitate cu ceilalţi participanţi la concurs care nu sunt detaşaţi.

De asemenea, reclamanta prezintă în cuprinsul cererii de anulare formulate, în mod amplu, aprecierile sale referitoare la modalitatea în care trebuiau aplicate criteriile legale de evaluare prin raportare la propriile lucrări.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze, iar, în subsidiar, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia, ca inadmisibilă.

În susţinerea excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâtul arată că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind atacată o hotărâre pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care să vizeze cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor. Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei, competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, având în vedere domiciliul reclamantei, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii arată că aceasta ar reveni Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Însă, având în vedere calitatea reclamantei, judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj, faţă de prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., intimatul solicită admiterea excepţiei invocate şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei pendinte în favoarea uneia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Cluj.

II. Soluţia Înaltei Curţi

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. a solicitat anularea raportului Comisiei de evaluare pentru secţia penală şi a raportului Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru secţia penală, nemulţumirea sa vizând practic modul de notare al comisiei de evaluare a concursului în etapa reglementată prin prevederile art. 521 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare şi modul de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva punctajului obţinut la evaluare.

Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă cererea formulată de reclamanta A., urmează a se analiza dacă aceasta se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, dar şi prevederile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Astfel fiind, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi în raport de obiectul cererii deduse judecăţii (care nu priveşte o hotărâre pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care să vizeze cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor), de temeiul de drept invocat (art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare) şi de calitatea pârâtului, Înalta Curte constată că soluţionarea cererii formulate în prezenta cauză este supusă dreptului comun, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua din lege, conform căruia, raportat la rangul central al emitentului actelor atacate, competenţa materială de soluţionare în fond revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., competenţa va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Oradea, având în vedere domiciliul reclamantei din municipiul Cluj - Napoca.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

20/12/2016

Cerere de chemare în judecată

B. SRL

12/04/2017

Cerere

Reclamant - S.C. B. SRL

21/12/2017

Cerere de recurs

Pârât - ANAF-DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA

09/02/2018

Motive de recurs

Recurent - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA

16/04/2018

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

10/05/2018

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.