Lack of procedural interest in administrative appeal for failure to issue act on compensation claim

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iunie 2017, sub nr. x/2017, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 1598/30.05.2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ constând în decizia de respingere a sumelor pretinse cu titlu de despăgubire care fac obiectul cererii de plată înregistrate sub nr. x/24.06.2016, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 248 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu acest pârât, a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de plată formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr. x/24.06.2016 şi a respins în rest acţiunea.

Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 486 coroborat cu art. 488 C. proc. civ. şi solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

În motivarea recursului, arată că sentinţa este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii de către instanţa de fond, dar şi a unei interpretări superficiale şi eronate a situaţiei de fapt şi a probelor administrate.

Sub un prim aspect, recurentul-pârât critică sentinţa recurată din perspectiva greşitei soluţionări a excepţiei inadmisibilităţii pe care a invocat-o prin întâmpinare. În acest sens, arată că în mod greşit instanţa de fond l-a obligat să soluţioneze cererea reclamantei printr-o decizie, întrucât, în opinia sa, cauza nu a avut ca obiect anularea/contestarea unei decizii de respingere totală sau parţială a sumelor pretinse de reclamantă, emisă în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, ci viza emiterea unui răspuns din partea sa cu privire la plafonul maxim de 450.000 RON, stabilit prin art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015. Acesta fiind obiectul cauzei de care instanţa era ţinută în virtutea principiului disponibilităţii în procesul civil, consacrat de dispoziţiile art. 9 şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., consideră recurentul-pârât că cererea reclamantei este inadmisibilă, iar instanţa de fond trebuia să o respingă ca atare.

Este greşită reţinerea instanţei de fond în sensul admisibilităţii acţiunii prin raportare la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, pe motiv că acţiunea reclamantei ar fi îndreptată împotriva refuzului FGA de a-i soluţiona cererea în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.

Astfel, în lipsa unei dispoziţii în Legea nr. 213/2015 cu privire la stabilirea unui termen pentru soluţionarea cererilor de plată şi ţinând cont că Legea nr. 213/2015 nu se completează cu Legea nr. 554/2004, apreciază recurentul-pârât că acţiunea reclamantei este inadmisibilă sub aspectul neîndeplinirii condiţiei speciale a "nesoluţionării în termenul legal" a cererii de plată.

În continuare, pe fondul cauzei, recurentul-pârât susţine că cererea de plată formulată de către intimata-reclamantă în baza Legii nr. 213/2015 şi înregistrată la FGA nu are caracterul unei cereri de plată în sensul Legii nr. 554/2004, precum şi că FGA nu are un termen de soluţionare a cererilor de plată, făcând trimitere în acest sens la dispoziţiile legii speciale, respectiv art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 3 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 septembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

6. Aspecte procedurale

La termenul de judecată din 23 septembrie 2020, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. prin întâmpinare, apreciind că motivele de recurs invocate de către pârât se circumscrisu motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al excepţiei, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea actului administrativ constând în decizia de respingere a sumelor pretinse cu titlu de despăgubire ce fac obiectul cererii de plată formulate de Societatea A. S.R.L. şi înregistrate sub nr. x/24.06.2016, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la termenul de judecată din data de 23.09.2020, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis decizia nr. 12775/2.02.2018 prin care a respins cererea de plată formulată de Societatea A. S.R.L. şi înregistrată sub nr. x/24.06.2016, prin care aceasta a solicitat să fie despăgubită din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 4.704,05 RON şi 2.725,96 Euro, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului avariat.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, întrucât obligaţia de soluţionare a cererii de plată formulată de reclamantă, impusă prin sentinţa de fond, a fost îndeplinită de către recurentul-pârât ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziei de soluţionare a cererii de plată.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

20/12/2016

Cerere de chemare în judecată

B. SRL

12/04/2017

Cerere

Reclamant - S.C. B. SRL

21/12/2017

Cerere de recurs

Pârât - ANAF-DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA

09/02/2018

Motive de recurs

Recurent - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA

16/04/2018

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

10/05/2018

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 248 din data de 21 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.