Suspendability of administrative evaluation acts by the issuing authority under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.04.2018, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat cerere de suspendare, în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat suspendarea executării Raportului nr. x din 15.02.2018, încheiat în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurate de către domnul A., inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, în perioada 17.10.2016- 31.08.2017, precum şi a Fişei cadru de evaluare a domnului A. nr. 829/30.01.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3893 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a dispus suspendarea executării Raportului nr. x din 15.02.2018, încheiat în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurate, precum şi a Fişei cadru de evaluare a pârâtului A. nr. 829/30.01.2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente material să soluţioneze cererea; într-un prim subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând litigiul în fond, să se constate ca fiind inadmisibilă cererea formulată de intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale, iar, în al doilea subsidiar, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca nefondată.

Sub aspectul necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea cauzei, recurentul a susţinut că instanţa de fond, în procedura specială a suspendării executării actelor, a admis cererea, însă, ulterior, Curtea de Apel Bucureşti, sesizată cu o cerere de anulare a actelor administrative, s-a declarat necompetentă în soluţionarea cauzei pe fond.

Faţă de această împrejurare, Curtea de Apel Bucureşti este necompetentă material în a soluţiona cererea de suspendare a executării actului, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât doar instanţa competentă în a soluţiona litigiul pe fond poate dispune suspendarea executării actului atacat pe calea contenciosului administrativ.

Sub aspectul petitului formulat în primul subsidiar, în sensul de a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată, iar ca urmare a rejudecării litigiul în fond, de a se respinge ca inadmisibilă cererea formulată de intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale, recurentul a susţinut că cererea de suspendare a executării actului a fost formulată de însăşi autoritatea care a emis actul.

Ori, din interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că această posibilitate nu îi este atribuită emitentului actului şi nici nu poate fi apreciată autoritatea ca fiind persoana vătămată îndreptăţită să ceară suspendarea executării actului administrativ unilateral emis chiar de către ea, în regim de putere publică.

În aceste condiţii, cererea de suspendare a executării actelor administrative apare ca fiind inadmisibilă din perspectiva reclamantului care a formulat cererea, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale, ca emitent a actului.

În ceea ce priveşte petitul formulat în al doilea subsidiar, în sensul de respingere a cererii de suspendare, ca nefondată, recurentul - pârât a susţinut următoarele:

Procedura de evaluare anuală a activităţii manageriale desfăşurate de inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi de directorii caselor corpului didactic a fost gestionată chiar de către intimatul-reclamant, prin Comisia de evaluare constituită în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OMEN nr. 4315/2014, procedură care, urmare a demarării unui control de către Corpul de Control al Ministrului Educaţiei Naţionale stă sub semnul nelegalităţii, ca efect al neregulilor constatate în derularea procedurii.

Intimatul-reclamant îşi invocă astfel, atât în cererea de suspendare a actelor administrative, cât şi în acţiunea în contencios administrativ, prin care sunt vizate aceleaşi acte administrative, propria culpă generată de incompetenţă în derularea procedurilor de evaluare anuală a inspectorilor şcolari generali şi a inspectorilor şcolari generali adjuncţi.

De asemenea, intimatul-reclamant nu vorbeşte despre legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ emis, generată de modalitatea derulării operaţiunii de evaluare, ci vorbeşte despre ipoteza naşterii în persoana recurentului a posibilităţii ca acesta să folosească actul administrativ a cărei suspendare se solicită într-o eventuală intenţie a acestuia de a solicita acordarea gradaţiei de merit. Acest aspect, din punctul de vedere al intimatului-reclamant, ar echivala cu existenţa unui caz bine justificat, iar în măsura în care (ipotetic vorbind), recurentul ar formula o astfel de solicitare - de acordare a gradaţiei de merit (şi presupunând că ar îndeplini şi celelalte condiţii necesare acordării gradaţiei - obţinerea unui punctaj necesar demersului, etc), ar genera o pagubă iminentă în sarcina intimatului-reclamant.

A arătat recurentul că, prin Ordinul de serviciu nr. 1316/AOB/28.12.2017, s-a constituit comisia unică de evaluare a activităţii inspectorilor şcolari generali, a inspectorilor şcolari generali adjuncţi şi a directorilor Caselor Corpului Didactic, având ca termen limită de depunere a fişelor de evaluare precum şi a rapoartelor de evaluare la cabinetul secretarului de stat data de 30.01.2018, fără însă a se relua procedura de evaluare prin solicitarea celor evaluaţi de a depune fişele de (auto)evaluare.

Pe parcursul activităţii de evaluare, patru dintre membrii comisiei unice de evaluare şi-au declarat imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea fiind schimbată componenţa acestei comisii prin Ordinul de serviciu nr. 27/AOB/10.01.2018.

Din analiza formularelor de fişe de (auto)evaluare folosite în procesul de evaluare de către comisia unică de evaluare numită prin Ordinul de Serviciu nr. 1316/AOB/28.12.2017 s-a constatat, pe de o parte faptul că notarea punctajului acordat nu s-a făcut pe fişele de autoevaluare transmise de inspectorii şcolari generali şi inspectorii şcolari generali adjuncţi, iar, pe de altă parte că formularul de fişă de (auto)evaluare folosit pentru acordarea punctajelor nu corespunde cu anexele nr. 1 şi 2 la OMEN nr. 4215/2014, aşa cum sunt publicate în Monitorul Oficial, în sensul că din fişă lipseşte coloana destinată autoevaluării.

Pe de altă parte, Metodologia - cadru aprobată prin OMEN nr. 4315/2014 foloseşte la art. 2 alin. (2) şi la art. 7 alin. (2) două noţiuni diferite şi anume: fişa de (auto)evaluare şi fişa de evaluare, fără a conţine reglementări clare cu privire la formularul "fişei de evaluare", cum de altfel nu conţine nici reglementări clare cu privire la formularul "raportului de evaluare".

Mai mult decât atât, art. 7 alin. (2) din metodologie, care reglementează modalitatea de finalizare a activităţilor de evaluare, stipulează în mod imperativ că evaluarea se finalizează cu completarea fişelor de evaluare semnate de membrii comisiei şi un raport de evaluare, neprecizând în mod clar faptul că notarea punctajelor se realizează obligatoriu pe formularul de (auto)evaluare transmis de persoana evaluate.

Astfel, se poate constata existenţa unui viciu cu privire la descompunerea formularelor din Anexa 1 şi 2 din Metodologie în formulare distincte, respectiv de autoevaluare şi evaluare, însă nu este posibilă nici reunirea celor două formulare într-un document compozit care să reconstituie evaluarea în întregul ei, aşa cum este prezentată în art. 3 din Metodologie, întrucât formularele de autoevaluare transmise de inspectorii şcolari generali şi inspectorii şcolari generali adjuncţi au fost completate, total sau parţial, de comisiile de evaluare numite la 01.09.2017, unele dintre ele având înscrise pe ele evaluări diferite faţa de cele aprobate ulterior, confirmând astfel într-o oarecare măsură împrejurarea că evaluarea a fost anterior finalizată de Comisia de evaluare desemnată la data de 01.09.2017.

Se poate observa astfel că evaluarea iniţială se presupune că ar fi fost afectată de vicii majore şi nu a putut fi aprobată, însă nici nu a existat un document întocmit care să prezinte viciile evaluării pentru fiecare persoană evaluată în parte şi eventualele consecinţe ce se impuneau, procedându-se, fără temei legal la numirea unei noi Comisii de evaluare, anterior modificărilor aduse la OMEN nr. 4215/2014.

Cu toate acestea, procedura de evaluare a fost finalizată în mod oficial la data de 30.01.2018 prin emiterea de către Comisia de evaluare a fişelor cadru de evaluare, iar, ulterior, prin întocmirea Raportului încheiat în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurată de dl. A. aferentă perioadei 17.10.2016 -31.08.2017.

La data de 16.02.2018, Direcţia Inspecţie Şcolară şi Evaluare a transmis prin fax la Inspectoratele Şcolare Judeţene doar fişele de evaluare pentru inspectorii şcolari generali şi inspectorii şcolari generali adjuncţi, fără însă a transmite şi calificativele acordate, acestea fiind transmise ulterior, respectiv la data de 19.02.2018 prin intermediul poştei militare, din cauza unor probleme de ordin tehnic. Printr-o circulară a fost modificat şi termenul de contestaţie la evaluări, în sensul că acesta urma a curge de la data primirii prin poştă a calificativelor şi a fişelor de evaluare.

Pe toată perioada necesară procedurilor de evaluare nu a existat nicio informare a persoanelor supuse evaluării cu privire la modalitatea de derulare a operaţiunii de evaluare şi nici cu privire la impedimentele efectuării acestei operaţiuni în termenul limita stabilit iniţial.

Toate operaţiunile derulate în procesul de evaluare şi disfuncţionalităţile descrise mai sus au fost concretizate prin Raportul de control întocmit de Direcţia Generală Inspecţie şi Control - Corpul de Control din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, înregistrat sub nr. x, control declanşat pentru verificarea respectării prevederilor Metodologiei privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de inspectorii şcolari generali şi inspectorii şcolari generali adjuncţi.

Totodată, echipa de control a constat că secretarul de stat coordonator a indicat eronat faptul că Ordinul nr. 5658/14.12.2017 pentru modificarea OMEN nr. 4315/2014 s-a realizat în baza adresei sale cu nr. x/14.12.2017, întrucât ordinul în cauză a fost adoptat ca urmare a referatului de aprobare nr. 763/27.11.2017, adresa nr. x neconţinând nici o solicitare de modificare a OMEN nr. 4315/2014.

La data de 28.02.2018, Comunicatul de presă emis de Ministerul Educaţiei Naţionale şi publicat pe site-ul www.x.ro anunţa anularea evaluării, reluarea procesului de evaluare şi efectuarea de cercetări asupra faptelor care au condus la vicierea procesului de evaluare.

Cu toate acestea, acţiunea promovată în prezentul dosar nu reflectă nici asumarea de către intimatul-reclamant a viciilor derulării procesului de evaluare în general a tuturor persoanelor supuse procesului de evaluare a activităţii manageriale şi în special a pârâtului-reclamant reconvenţional şi nici concluziile controalelor derulate în urma finalizării procedurii de evaluare şi asumate public.

Recurentul a arătat că la acest moment, urmează să îşi producă efectele acte administrative emise cu încălcarea flagrantă a procedurilor instituite prin OMEN nr. 4315/2014, cu toate că este pusă sub semnul nelegalităţii însăşi modalitatea de constituire a Comisiilor de evaluare şi activitatea de evaluare întreprinse de acestea, în condiţiile în care, până la data de 20.10.2017, comisia iniţială derulase procedura de evaluare, însă a fost desemnată o nouă Comisie de evaluare, fără un suport legal, fără a fi verificate ori anulate documentele iniţiale de evaluare.

Astfel, prin acţiunea introductivă, de maniera în care aceasta este formulată, se solicită a se valida proceduri nelegale derulate de însăşi intimatul-reclamant, cu singura consecinţă a modificării punctajului final corespunzător acordat, respectiv a calificativului acordat recurentului A., din "FOARTE BINE" în "BINE", conform Adresei nr. x/21.02.2018, neregularităţile fiind generate de însuşi intimatul-reclamant care a promovat acţiunea, justificându-şi astfel acţiunea pe propria culpă sau incompetenţă. Nu se poate afirma cu exactitate nici dacă Comisia desemnată la data de 28.12.2017 a efectuat o evaluare efectivă a activităţii manageriale a recurentului sau efectiv a preluat punctajul acordat de Comisia de evaluare desemnată iniţial, în lipsa unor documente justificative în acest sens.

Intimatul-reclamant solicită practic instanţei de contencios administrativ sesizate a se substitui atât comisiei de evaluare cât şi comisiei de soluţionare a unei eventuale contestaţii la care ar fi fost îndreptăţit recurentul în cazul în care Comisia de evaluare ar fi procedat la întocmirea în mod corect a Fişei cadru de evaluare şi a Raportului încheiat în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurate în perioada 17.10.2016 - 31.08.2017, evident cu consecinţa modificării rezultatelor punctajelor şi a acordării calificativului corect în raport de punctele acumulate, aspect pe care îl apreciază ca fiind de neconceput. Or, la momentul comunicării prin Adresa nr. x/21.02.2018 a calificativului acordat, în raport de calificativul acordat "FOARTE BINE", recurentul nu avea nici interesul să atace actul ce-i conferea calificativul şi nici modalitatea în care s-a derulat procedura de evaluare, aceste aspecte nefiindu-i cunoscute, în lipsa comunicării nici unei informaţii pe toată perioada derulării procedurii de evaluare.

In susţinerea condiţiei cazului bine justificat intimatul-reclamant invocă naşterea unui drept al domnului A. de a solicita, în baza actelor a căror suspendare se solicită, acordarea gradaţiei de merit, fără a avea măcar cunoştinţă dacă recurentul intenţionează să formuleze, pe viitor, o astfel de cerere de acordare a gradaţiei de merit (în condiţiile în care, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Metodologia şi Criteriile privind acordarea gradaţiei de merit personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat în sesiunea 2018 - Anexă la OMEN 3633/03.05.2018, publicată in Monitorul Oficial la data de 09.05.2018, recurentul poate opta de a participa la concursul de acordare a gradaţiei de merit, fie ca personal didactic de conducere, de îndrumare şi control, fie ca personal didactic de predare, iar evaluarea se realizează conform grilei specifice opţiunii exprimate în scris la depunerea dosarului.

In procedura sumară a suspendării întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa nu este îndrituită să analizeze actul a cărui suspendare se solicită printr-o analiză, în prealabil, a legalităţii derulării operaţiunii de evaluare a inspectorilor şcolari generali şi a inspectorilor şcolari generali adjuncţi, etapă finalizată cu emiterea actelor administrative a cărei suspendare se solicită.

De altfel, în opinia recurentului, nici condiţia pagubei iminente nu este cu evidenţă întrunită, câtă vreme, cel puţin în urma unei analize sumare, singura permisă în procedura specială prevăzută de art. 14 din lege, se poate concluziona că paguba iminentă pe care ar suferi-o intimatul-reclamant, de fapt unicul prejudiciu invocat de către aceasta, ar fi privarea sa de anumite sume de bani ce ar urma a fi acordate recurentului, în cazul în care acesta ar decide participarea la concursul privind acordarea gradaţiei de merit.

În concluzie, prima instanţă soluţionând cererea de suspendare a apreciat în mod greşit că în cauză este îndeplinită condiţia referitoare la "cazul bine justificat", întrucât intimatul-reclamant nu a reuşit să dovedească împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cum de altfel, în mod greşit a apreciat că ne aflăm în prezenţa unei pagube iminente, în raport de motivele invocate de intimatul-reclamant în susţinerea cererii de suspendare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă, ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la competenţa materială a primei instanţe.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Având în vedere modul în care s-a derulat procedura în primă instanţă în prezenta cauză, Înalta Curte, constată că motivul privind necompetenţa materială a curţii de apel nu mai poate fi invocat în faza procesuală a recursului.

În acest sens, din actele şi lucrările dosarului rezultă că pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă în condiţiile legii, adică "la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, cum excepţia de necompetenţă nu a fost "invocată în condiţiile legii", acest motiv nu poate fi pus în discuţie în recurs.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de suspendare

Din analiza întâmpinării depuse de recurentul - pârât A. în faţa Curţii de Apel Bucureşti, se observă că acest aspect nu a fost invocat în primă instanţă, astfel că invocarea acestuia direct în recurs nu poate fi permisă.

Cu toate acestea, Înalta Curte reaminteşte că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 "Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului." Aceste dispoziţii legale vizează subiectele de sesizare a instanţei, respectiv condiţiile în care titularul indicat dobândeşte legitimare procesuală activă, din conţinutul său reieşind în mod neechivoc că această procedură este pusă de legiuitor la îndemâna autorităţii emitente a actului, astfel că autoritatea găsindu-se în imposibilitatea de a-şi mai revoca propriul act, ca urmare a intrării în circuitul civil, are deschisă această acţiune.

Art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004, pe care este întemeiat demersul judiciar al reclamantului reglementează o acţiune în contencios obiectiv, în sensul că nu mai este nevoie ca autoritatea publică emitentă să facă dovada vătămării vreunui drept sau interes legitim. Însă, autoritatea publică emitentă trebuie să justifice un interes, constând în necesitatea restabilirii situaţiei de legalitate, afectată de actul viciat, fiind vorba despre o problemă de ordine publică şi, până la urmă, de o aplicaţie a principiului legalităţii în activitatea administraţiei publice.

Totodată, dispoziţiile art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se constituie într-o garanţie a respectării principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impune ca actele administrative ale autorităţilor publice să fie emise cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale, iar cele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie revocate sau anulate. Aceasta este şi opinia exprimată de Curtea Constituţională - prin Decizia nr. 638/2006 (M. Of. nr. 903/07.11.2006) a căror considerente au fost preluate şi în Decizia nr. 63/25.01.2007 (M. Of. nr. 110/14.02.2017). Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de contencios administrativ obiectiv, care se referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate, având în vedere realizarea unui interes public, caracterizându-se prin generalitate şi impersonalitate.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond." iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.(...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantelor (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În cauză, contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod corect că argumentele reclamantului cu privire la neconformitatea procedurii de evaluare a pârâtului în raport cu Metodologia privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari şi directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4315 din 11.08.2014, prin absenţa din fişa de evaluare a rezultatelor autoevaluării, etapă obligatorie a procedurii, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor contestate. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Totodată, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 8714/2018 din 21 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 (definitivă prin nerecurare), a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale în contradictoriu cu pârâtul A., dispunându-se anularea Fişei de evaluare nr. 829/30.01.2018 şi a Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018. Soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actelor administrative deduse judecăţii.

În concluzie, instanţa de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actelor administrative atacate, criticile recurentului-pârât fiind nefondate.

Referitor la cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte va achiesa la opinia instanţei de fond, considerând că aceasta a apreciat corect, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, că actele atacate produc consecinţe previzibile şi perturbatoare asupra activităţii intimatului - reclamant, din perspectiva posturilor şi funcţiilor la care ar putea accede recurentul - pârât, cu consecinţe de ordin financiar.

Înalta Curte reţine şi faptul că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actele administrative contestate asupra activităţii reclamantului, nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 3893 din 3 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2019.