Eligibility of linked enterprises under SME definitions and retroactive application of CJEU case law to EU funding conditions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE şi Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.01.2016 şi a Deciziei nr. 26253/04.04.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva Procesului-verbal emise cu privire la Contractul de finanţare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 305 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâţilor Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE şi Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 26253/4.04.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1442/29 01 2016. Totodată, a luat act că reclamanta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul - pârât a susţinut că instanţa de fond în mod greşit nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii atacate faptul că A. S.R.L. şi B. S.R.L. sunt întreprinderi legate, în ceea ce priveşte asigurarea conducerii şi luarea deciziilor, în sensul prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Concluziile echipei de control au rezultat din analiza legăturilor dintre cele două societăţi pentru toate ipotezele prevăzute la art. 44 din Legea nr. 346/2004: drepturile de vot ale acţionarilor, membrii consiliului de administraţie/conducere, activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă, legătura dintre întreprinderi atât prin intermediul raporturilor dintre întreprinderi, cât şi prin intermediul unui grup de persoane fizice.

La pronunţarea hotărârii judecătoreşti, instanţa de fond nu a avut în vedere nici Decizia 2006/904/CE a Comisiei din 07.06.2006, aplicabilă în speţă, în care se menţionează printre altele că, "potrivit jurisprudenţei, (...) atunci când persoane fizice sau juridice distincte din punct de vedere juridic formează o entitate economică simplă, acestea trebuie să fie considerate o întreprindere unică în sensul legislaţiei comunitare privind concurenţa (...)".

De asemenea, în mod nelegal instanţa de fond a apreciat că, în speţă, pentru actele încheiate anterior datei de 27.02.2014, nu se aplică interpretarea dată de Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C - 110/13 din 27.02.2014.

Instanţa de fond, fără a avea în vedere jurisprudenţa CJUE, respectiv interpretarea dată IMM-urilor de Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C - 110/13 din 27.02.2014 şi care este aplicabilă în speţă atâta vreme cât a fost dată în baza unei Recomandări a Comisiei din 06.05.2003, face o analiză sumară a situaţiei economice a celor două societăţi comerciale, în urma căreia apreciază că din probele administrate în cauză nu rezultă că acestea se comportă ca o singură entitate economică.

A mai arătat recurentul că obligaţia statului român de aplicare a corecţiilor financiare, conform criteriilor C. preluate în O.U.G. nr. 66/2011, izvorăşte în primul rând din dreptul comunitar, care se aplică cu prioritate, caracterul imperativ al acestor reglementări fiind în afara oricărui dubiu.

În speţă, abaterea decurge dintr-o acţiune a S.C. A. S.R.L. care la data constatării neregulii era beneficiar al finanţării nerambursabile conform contractului de finanţare. De asemenea, condiţia privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene şi a fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit este îndeplinită, având în vedere că la data constatării abaterii beneficiarul solicitase la rambursare, conform prevederilor contractului de finanţare, valoarea nerambursabilă a cheltuielilor rezultate din implementarea proiectului, suma plătită de AM POSCCE, în condiţiile în care societatea reclamantă nu se încadra în categoria IMM şi nu putea beneficia de finanţarea nerambursabilă prevăzută în schema de ajutor de stat aprobată prin Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 477/2008, suma plătită de AMPOSCCE urmare a cererii de rambursare este suma plătită necuvenit în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă, a susţinut că atât structura acţionariatului, cât şi structura de conducere şi legătura constatată la nivel de activitate a celor două societăţi (astfel cum sunt enunţate la pct. 1 din Procesul-verbal) au fost încă de la început declarate atât de reclamantă, cât şi de B. S.R.L., cele doua societăţi depunând cereri de finanţare în cadrul aceluiaşi apel de proiecte.

Instanţa de fond a făcut o corecta aplicare a prevederilor Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 şi a art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 şi, dând eficienţă acestora, s-a considerat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru existenţa de întreprinderi legate.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatei-reclamante invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că aprecierea de către autoritatea administrativă ca neeligibilă a societăţii intimate în obţinerea finanţării solicitate s-a fundamentat pe schimbarea statutului de întreprindere autonomă, încadrată întreprinderilor mici şi mijlocii, într-o întreprindere legată cu societatea B. S.R.L., devenind incidente dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004, care transpune în legislaţia internă Recomandarea CE nr. 361/2003 privind definirea micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, potrivit cu care:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză."

Se observă că interpretarea conferită de jurisprudenţa CJUE asupra prevederilor art. 3 alin. (3) paragraful 4 din Recomandarea nr. 2003/361/CE (reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27 februarie 2014 pronunţată în cauza Ha Te Fo Gmbh/Finanzamt Haldensleben este în sensul că:

"Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă, persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări".

Deşi instanţa de fond a considerat că această hotărâre nu se poate aplica retroactiv unor contracte de finanţare încheiate anterior datei pronunţării, deoarece s-ar înfrânge principiul neretroactivităţii legii, Înalta Curte constată că această apreciere este contrară practicii judiciare a CJUE.

Astfel, în cauza C-61/79 Amministrazione delle Finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana S.R.L., paragraful 16, instanţa europeană a arătat următoarele:

"Interpretarea pe care, în exercitarea competenţei pe care i-o acordă articolul 177, Curtea de Justiţie o conferă unei norme de drept comunitar clarifică şi precizează, atunci când este necesar, sensul şi domeniul de aplicare a acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit aceasta să fie înţeleasă şi aplicată de la data intrării sale în vigoare. Din acestea reiese că norma astfel interpretată poate şi trebuie să fie aplicată de instanţe chiar şi raporturilor juridice care au luat naştere şi au fost stabilite anterior pronunţării hotărârii cu privire la cererea de interpretare, dacă sunt îndeplinite, pe de altă parte, condiţiile care permit sesizarea instanţelor competente cu un litigiu referitor la aplicarea respectivei norme."

Este adevărat că, în anumite situaţii Curtea poate limita acest efect retroactiv (cf., spre ex., Hotărârii din cauza C-43/75 Defrenne c. Sabena), dar aceasta reprezintă o situaţie de excepţie. Regula este aceea că interpretarea normelor dreptului Uniunii Europene de către CJUE se aplică tuturor situaţiilor juridice în curs, aşa cum este şi cea de faţă.

În consecinţă, în acord cu recurentul - pârât şi contrar celor reţinute de instanţa de fond şi celor pretinse de intimată, Înalta Curte constată că Hotărârea CJUE din 27.02.2014 dată în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben este incidentă în cauză.

La o analiză factuală a hotărârii recurate, se observă că prima instanţă a reţinut în mod greşit că, raportat la împrejurările cauzei, în speţă nu poate fi reţinută crearea de către societatea intimată a unor condiţii artificiale, în scopul obţinerii finanţării din partea organismului european, prin existenţa unei structuri de tip întreprinderi legate între societatea reclamantă şi societatea B. S.R.L.

Înalta Curte aminteşte că împrejurările de fapt relevante, reţinute de autoritatea de control în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulii, sunt că cei doi asociaţi ai intimatei - reclamante S.C. A. S.R.L. sunt fiii celor doi acţionari ai S.C. B. S.R.L., aceştia devenind proprietari în urma transferului de părţi sociale de la părinţii lor; intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. este cel mai important client al S.C. B. S.R.L.; cele două societăţi au sediul comun şi funcţionează pe pieţe adiacente, aşa cum rezultă din planul de afaceri.

Rezultă din această stare de fapt (indiferent de actele interne ale societăţii care ar atesta că tatăl, deşi administrator al S.C. A. S.R.L., ar fi transmis conducerea efectivă a societăţii către cei doi fii ai săi), că prin intermediul grupului de persoane fizice (soţ, soţie, copii) care deţin atât proprietatea cât şi administrarea ambelor societăţi comerciale şi care acţionează concertat, S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. formează o entitate economică unică.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că ipoteza legală prescrisă de art. 44 din Legea nr. 346/2004 este realizată, putându-se susţine, cu suficient temei, că prin această abordare a noţiunii de întreprinderi "legate", împrejurările de fapt reţinute în cauză au puterea de a demonstra că există deopotrivă elemente obiective şi subiective (crearea unor condiţii care ar permite realizarea obiectivului schemei, în contextul în care persoanele participante au urmărit obţinerea unui avantaj contrar obiectivelor schemei), respectiv că beneficiara, este considerată "legată" cu S.C. B. S.R.L., prin legăturile fizice/juridice existente între acestea, societăţile aflându-se sub puterea decizională a unui grup de persoane.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 305 din 21 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2019.