Eligibility verification in ex-post rural development controls and proportionality of full funding restitution for artificially created conditions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând admiterea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.03.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea actelor contestate şi a măsurilor dispuse.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 558 din data de 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susţinut următoarele:

Cu privire la incidenţa condiţiilor artificiale, raţionamentul instanţei, care înlătură apărarea reclamantei, porneşte de la faptul că, în cauză, ar fi incidente dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011 care ar cuprinde o definiţie exactă a condiţiilor artificiale, lucru străin de lucrările dosarului.

Fără să definească noţiunea de condiţii artificiale, instanţa de fond ajunge mai degrabă la concluzia că există de fapt o serie de coincidenţe în derularea proiectelor finanţate, fapt ce conduce autoritatea contractantă spre concluzia că ar fi create condiţii artificiale în vederea acordării avantajului financiar şi, fără trimitere la texte legale, se afirmă că au fost încălcate prevederile contractului de finanţare, fapt ce permite autorităţii contractante retragerea sprijinului financiar acordat.

Recurenta a susţinut că, în conformitate cu Regulamentul CE 65/2011, procedura controlului vizează două etape: control ex-ante (desfăşurat în perioada de implementare a proiectului) şi control ex-post (efectuat după finalizarea proiectului). Astfel, verificarea eligibilităţii proiectului se efectuează doar în etapa ex-ante a controlului, iar controlul ex-post are drept obiect să verifice realitatea şi finalitatea plăţilor efectuate de către beneficiar, respectiv îndeplinirea obiectivului de păstrare a perenităţii activităţii finanţate.

În opinia recurentei, în etapa controlului ex-post, organismul de control nu are competenţa de a mai verifica respectarea condiţiilor de eligibilitate, acestea fiind deja stabilite anterior admiterii cererii de rambursare, când a fost admis la plată.

A arătat recurenta că proiectele au fost verificate şi aprobate punctual de către autoritatea contractantă, atât din punct de vedere al documentaţiei administrative cât şi din punct de vedere al achiziţiilor efective. Prin urmare, situaţiile analizate au fost cunoscute de autoritatea contractantă încă de la momentul depunerii tuturor cererilor de finanţare.

De asemenea, recurenta susţine că nu există o legătură între societăţi, în sensul că ar fi întreprinderi legate sau că ar avea un interes comun, deoarece, pe de o parte, sunt întreprinderi de sine stătătoare, sunt create de persoane fizice care nu au niciun fel de grad de rudenie între ele, beneficiază de CUI propriu, au independenţă juridică, au propriile obligaţii şi drepturi şi nu există niciun fel de afiliere între ele.

Cu privire la existenţa unei întreprinderi legate, acest tip de relaţie corespunde situaţiei economice a întreprinderilor care formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorităţii drepturilor de vot al unei întreprinderi sau prin abilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei întreprinderi, ceea ce nu este cazul în speţă.

A mai susţinut recurenta că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că în cauză s-a dispus aplicabilitatea dispoziţiilor art. 17 al O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporţionalităţii.

În opinia recurentei, principiul proporţionalităţii trebuie să caracterizeze întreaga procedură de control, precum şi măsurile dispuse de organismele de control, fiind prevăzut în mai multe dispoziţii ale O.U.G. nr. 66/2011.

În aplicarea principiului proporţionalităţii, organismul de control avea datoria de a respecta dispoziţiile art. 27 al O.U.G. nr. 66/2011, respectiv de a aplica o corecţie financiară, calculată conform prevederilor anexei la acest act normativ. Procesul-verbal contestat nu respectă aceste dispoziţii legale, autoritatea emitentă nefăcând trimitere la această procedură şi ignorând cu desăvârşire orice criteriu de stabilire a corecţiilor financiare, aplicând cea mai drastică sancţiune posibilă prin obligarea societăţii la returnarea întregii finanţări.

Similitudinile constând în încheierea contractelor de comodat cu acelaşi comodant, în aceeaşi zi şi în faţa aceluiaşi notar public, fluctuaţia de personal, furnizarea utilajelor de către acelaşi furnizor, prestarea de servicii preponderent către acelaşi beneficiar etc, pot fi explicate prin faptul asigurării consultanţei de specialitate de aceeaşi societate pentru toţi beneficiarii respectiv B. S.R.L..

Este adevărat că toate acele elemente se regăsesc în cadrul celor trei proiecte, dar ele au existat încă de la momentul depunerii cererilor, fiind cunoscute de către autoritatea care le-a înregistrat şi aprobat, iar la momentul semnării contractului de finanţare ele nu au reprezentat un impediment legal pentru constatarea neîndeplinirii criteriilor de eligibilitate.

Norma de drept europeană sau naţională nu prevede interdicţia de a aplica pentru finanţare persoane care au acelaşi consultant, care beneficiază de proiecte similare şi totodată de acelaşi know how, interdicţia vizând expres doar ca o persoană, direct sau prin asociere, să beneficieze de o majorare artificială a plafonului maximal admis.

În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor legale şi contractuale aplicabile în cauză, prin crearea unor condiţii artificiale în scopul accesării fondurilor nerambursabile, care să genereze o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, condiţiile artificiale la care se face referire nu sunt definite în Ghidul solicitantului, ca urmare nu pot fi invocate nici înainte, nici după implementarea proiectului şi primirea fondurilor nerambursabile.

În opinia recurentei, motivarea instanţei de fond a fost dată pe baza unor simple prezumţii legale şi nu pe constatări dovedite, iar acest raţionament nu poate constitui un motiv de legalitate a hotărârii pronunţate.

Făcând referire la hotărârea emisă în cauza C 434/12, recurenta a susţinut că, din aprecierea împrejurărilor obiective ale speţei nu pot fi identificate elemente şi indicii care să dovedească existenţa unor coordonări deliberate între persoanele implicate în proiect.

De asemenea, dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretate în sensul că se opune ca o cerere de plată să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii nu ar avea autonomie funcţională sau că este o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fie luate în considerare.

Din materialul probator, rezultă că în fapt intimata - pârâtă nu a făcut dovada nici a elementelor obiective şi nici a elementelor subiective. Nu poată fi reţinută afirmaţia pârâtei cum că ar fi cunoscut numai o parte din condiţiile şi stările de fapt existente la momentul acordării finanţării, deoarece toate cele trei proiecte verificate s-au aflat la dispoziţia acesteia.

Simpla similitudine invocată de pârâtă nu conduce la concluzia existenţei atât a condiţiilor obiective cât şi a condiţiilor subiective, menite să justifice retragerea ajutorului financiar acordat.

Ceea ce se invocă prin actele contestate ar fi practic o culpa proprie a pârâtei, care deşi a verificat şi a avizat ca şi eligibil proiectul, revine ulterior şi infirmă propria concluzie, pe motiv că apar similitudini între proiecte, deşi acest lucru conform cauzei C 434/12 nu constituie motiv de retragere a ajutorului acordat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin criticile formulate acest motiv nu a fost dezvoltat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat, hotărârea primei instanţe fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speţei.

Într-o primă critică subsumată acestui motiv de casare recurenta-reclamantă susţine că în etapa controlului ex-post organismul de control nu are competenţa de a mai verifica respectarea condiţiilor de eligibilitate a proiectului.

Această critică este nefondată. Posibilitatea efectuării acestor controale a fost stabilită de legiuitorul european prin art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit căruia:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operaţiunile de investiţii pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

2. Controalele ex post acoperă în fiecare an calendaristic cel puţin 1% din cheltuielile FEADR pentru operaţiunile de investiţii care fac încă obiectul angajamentelor menţionate la alin. (1) şi pentru care s-a efectuat plata finală din FEADR. Se iau în considerare numai controalele efectuate până la sfârşitul anului în cauză.

3. Eşantionul de operaţiuni care urmează a fi controlate în conformitate cu alin. (1) se bazează pe o analiză a riscurilor şi a impactului financiar ale diferitelor operaţiuni, grupuri de operaţiuni sau măsuri. O parte a eşantionului se selectează în mod aleatoriu."

Această posibilitate rezidă şi din dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul Autorităţii sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 (2) din contractul de finanţare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

Nefondată este şi susţinerea recurentei potrivit căreia intimata-pârâtă se prevalează de propria culpă, având în vedere că aspectele ce i-au fost imputate erau cunoscute de către organismul cu atribuţii în derularea fondurilor europene, fiind de observat faptul că legătura de dependenţă dintre societăţi nu rezultă din actele anexate cererii de finanţare, ci din coroborarea tuturor elementelor menţionate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare.

În cauză, stabilirea existenţei condiţiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorităţii că s-au încălcat dispoziţiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condiţiilor de la momentul acordării finanţării.

Altfel spus, nu poate fi imputată intimatei - pârâte o pretinsă inconsecvenţă cu privire la aprecierea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate în persoana societăţii reclamante, din moment ce informaţiile ce au condus la o atare concluzie au ajuns la cunoştinţa intimatei ulterior, cu prilejul efectuării controlului.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei - reclamante potrivit cărora în mod greşit s-a reţinut prin actele contestate faptul că în cauză s-au creat condiţii artificiale, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Pentru a stabili dacă au fost create în mod artificial condiţiile necesare obţinerii plăţii, tocmai pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, este necesară desfăşurarea controlului ex-post, pe tot parcursul perioadei de monitorizare, control care priveşte întreaga activitate a beneficiarului. Sintagma "nu se efectuează nicio plată" se referă la interdicţia generală de a fi efectuate plăţi, după desfăşurarea controlului asupra întregii activităţi, atât pe perioada efectuării plăţilor, cât şi pe perioada de monitorizare prevăzută chiar prin clauzele contractului de finanţare, pentru a se stabili cu certitudine dacă au fost create sau nu condiţiile artificiale.

Potrivit Contractului de finanţare nr. x din 18.04.2011, acceptat şi asumat de beneficiar, acestuia s-a acordat finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în contract, care este constituit din Contractul-cadru şi anexele acestuia, pe care beneficiarul a declarat că le cunoaşte şi le acceptă (art. 1 alin. (2).

Beneficiarul a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, iar pe perioada de valabilitate şi de monitorizare a contractului trebuie să-şi respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil.

În anexa 1 la contractul de finanţare intitulată "Prevederi generale", beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare (art. 3).

De asemenea, la art. 11 alin. (3) se precizează că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Art. 17 alin. (3) din aceeaşi Anexă la contract prevede că, dacă autoritatea contractantă stabileşte că actele/faptele beneficiarului au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin aplicabile în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, va proceda în consecinţă, după caz, fie la neacordarea avantajului respectiv, fie la retragerea acestuia.

Potrivit art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei, statele membre sunt obligate să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condiţiilor de acordare a ajutorului, să se asigure că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia Uniunii sau de legislaţiile naţionale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală pot fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

În acest context, dacă se constată, cu ocazia unor verificări ulterioare, în cadrul mecanismului controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, că au fost încălcate prevederi ale legislaţiei naţionale sau comunitare, AFIR are obligaţia luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit şi încetarea valabilităţii contractelor de finanţare.

În ceea ce priveşte legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21.03.2016 şi a Deciziei nr. 14156 din 20.06.1016, instanţa de control judiciar apreciază că, în mod corect prima instanţă a constatat netemeinicia acţiunii.

Astfel, se reţine că, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Măsura 312 urmăreşte realizarea unui obiectiv general, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, şi a unor obiective specifice, de a crea şi diversifica serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

În cazul recurentei-reclamante, obiectivul specific nu a fost atins întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii încheiate de către beneficiar, a rezultat că a fost creat un avantaj nejustificat către o altă societate, respectiv către S.C. C. S.R.L., în condiţiile în care acesta beneficiarul preponderent al serviciilor prestate de recurentă.

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanţare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice si prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal."

În cauză, cu ocazia controlului ex-post, au fost identificaţi indicatorii fizici, funcţionali şi economici care au condus la suspiciunea de creare de condiţii artificiale, concluzie validată de judecătorul fondului, care a reţinut că AFIR a dovedit elementele subiective şi obiective necesare constatării existenţei unor asemenea condiţii, iar susţinerile recurentei-reclamante în sensul că aspectele reţinute (ce denotă caracterul artificial al condiţiilor create în vederea obţinerii finanţării) reprezintă simple coincidenţe pe care Ghidul solicitantului şi legislaţia în vigoare nu le interziceau nu pot fi primite, câtă vreme legăturile dintre societăţile implicate denotă că acestea nu sunt entităţi de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărei scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, respectiv crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprindere.

În mod evident, beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari.

În ceea ce priveşte aplicarea în mod greşit de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reţine că principiul proporţionalităţii, reglementat în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, impune ca orice acţiune întreprinsă în această materie să ţină seama de natura şi de gravitatea nereguli constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acestora.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea emitentă respectă aceste exigenţe.

Pe de o parte, obligaţia returnării integrale a finanţării a fost asumată contractual de părţi, iar, pe de altă parte, o astfel de sancţiune nu poate fi considerată disproporţionată în raport cu faptele constatate. Cât timp se reţine crearea în mod artificial de condiţii pentru accesarea unei finanţări nerambursabile, retragerea integrală a finanţării nu poate fi considerată disproporţionată, ci este singura măsură care respectă acest principiu al proporţionalităţii.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din acelaşi articol statuează că "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

În consecinţă, se apreciază că, în mod corect, intimata a constatat că proiectul a devenit neeligibil, ca urmare a încălcării prevederilor contractuale şi a textelor legale indicate anterior, astfel că, în raport de criticile invocate, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PETNRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 558 din data de 15 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2019.