Judicially awarded salary indexations must be included in magistrate's pension and base allowance under Law No. 330/2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinului de încadrare salarială care să conţină indexările salariale de 5%, 2% şi 11% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, indexări stabilite prin sentinţa civilă nr. 231C/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2007, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 495/04.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 254 din 1 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât, ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a dispus obligarea pârâtului să emită, pentru reclamant, ordin de încadrare salarială cu luarea în considerare a drepturilor salariale stabilite prin sentinţa civilă nr. 231C/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2007, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 495/04.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 254 din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, apreciind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A fost criticată hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că nu a fost respectată în cauză procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 285/2010, care a stabilit expres la art. 7 modalitatea de contestare a drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei, s-a susţinut că în urma pronunţării deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, pârâtul s-a conformat şi a emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016.

Totodată, s-a arătat că art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 a fost în vigoare şi nu a fost declarat neconstituţional, astfel că acesta şi-a produs integral efectele, iar pârâtul nu avea temei să emită în aplicarea sa acte administrative care să conţină altă soluţie decât cea legală.

A susţinut recurentul - pârât că după intrarea în vigoare a Legii- cadru de salarizare nr. 330/2009 magistraţii au fost salarizaţi conform acestui act normativ, iar ulterior, conform Legii nr. 284/2010 şi Legii 285/2010, la stabilirea drepturilor salariale luându-se în considerare gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, sau după caz, în specialitate, precum şi drepturile eferente, dobândite potrivit legii.

Pentru aceste motive, recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţa, respingerea recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa civilă nr. 231C/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2007, modificată prin decizia civilă nr. 495/04.05.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, pârâtul Ministerul Justiţiei a fost obligat să plătească reclamantului A., potrivit O.G. nr. 10/2007, despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând indexările salariale (5% începând cu 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006; 5% începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007), sumele urmând a fi actualizate în raport de indicele de inflaţie de la data scadenţei până la momentul plăţii efective, iar indexările urmând a fi calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară şi pe viitor.

Solicitarea privind emiterea unui ordin de încadrare salarială care să conţină indexările salariale acordate prin cele două hotărâri judecătoreşti anterior menţionate a fost respinsă de către pârât prin adresa nr. x/05.10.2016, în motivare, în esenţă, reţinându-se că sumele stabilite prin titlul executoriu nu au mai fost luate în calcul la stabilirea salariului după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, că valoarea salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare a fost majorată în mod succesiv prin mai multe acte normative, că potrivit Deciziei nr. 23/29.06.2015 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile prevăzute de O.G. nr. 10/2007 vor fi luate în considerare doar la stabilirea pensiei de serviciu, nu la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare lunare ale magistraţilor. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a mai invocat şi faptul că, prin Decizia nr. 25/2011 pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că magistraţii nu pot beneficia de prevederile O.G. nr. 10/2007, ci doar de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare.

Analiza motivelor de recurs.

Sub un prim motiv de recurs, recurentul - pârât Ministerul Justiţiei a criticat soluţia primei instanţe în raport cu modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Anexa nr. VI din Legea nr. 284/2010.

Cu privire la acest aspect instanţa de control judiciar constată obiectul cauzei nu îl reprezintă contestarea unui ordin de salarizare potrivit art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI a Legii - cadru nr. 284/2010, reclamantul învestind instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind refuzul autorităţii pârâte de a emite a ordinului solicitat, prin includerea unor indexări stabilite printr-un titlu executoriu.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs.

In ceea ce priveşte soluţia primei instanţe prin care s-a constat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona favorabil cererea reclamantului, refuz materializat prin adresa nr. x/05.10.2016, se constată că recurentul - pârât nu formulează critici concrete soluţiei adoptate de prima instanţă ci se limitează a expune cadrul legal reprezentat de adoptarea Legii de salarizare nr. 330/2009 şi, ulterior a Legilor nr. 284/2010 şi nr. 285/2010.

Analizând considerentele sentinţei atacate, constată Înalta Curte că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a Deciziei nr. 23/29.06.2015 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, care a vizat tocmai perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.

După cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 23/2015, instanţa a hotărât că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, decizia fiind pronunţată în interpretarea art. 82 din Legea nr. 303/2004 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din H.G. nr. 1275/2005.

Deşi vizează stabilirea cuantumului pensiei, prin includerea indexărilor acordate prin titluri executorii, considerentele deciziei pronunţate în dezlegarea unor chestiuni de drept sunt aplicabile şi indemnizaţiei la care magistratul este îndreptăţit, întrucât pensia se calculează în raport cu aceasta din urmă.

In ceea ce priveşte emiterea ordinului OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, precum şi în acord cu Decizia nr. 23/2016 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, ordin potrivit căruia "Indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.", instanţa reţine, pe de o parte, că acesta se aplică din luna aprilie 2015, iar pe de altă parte că pârâtul nu a făcut dovada emiterii unui ordin individual privind pe reclamant, care să poată fi avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 254 din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2019.