Prosecutors' salary recalculation suit admissible; dismissal quashed and case remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită dispoziţii de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, indexată cu 10%, începând cu data de 9 aprilie 2015; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv, restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, indexată cu 10%) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru faptul că, nu s-au respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 285/2010, în sensul că reclamanţii nu au contestat modul de stabilire al salariilor de bază şi nu au formulat contestaţie împotriva deciziei ordonatorului de credite.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4010 din 30 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a respins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora; a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., solicitând admiterea recursului formulat şi, pe fond, admiterea acţiunii lor, în sensul celor solicitate.

În recursul lor, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenţii- reclamanţi au susţinut, în esenţă, următoarele:

În motivarea acţiunii, au arătat că, faţă de ordinul de salarizare menţionat au formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, astfel încât, în opinia recurenţilor, au respectat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 284/2010, referitoare la procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale.

Recurenţii-reclamanţi apreciază că acţiunea formulată împotriva ordinului de salarizare nr. 332/2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă o contestaţie în sensul dispoziţiilor legale invocate, astfel încât, raportat la argumentele expuse în motivarea acţiunii, consideră că se impune admiterea acesteia. Anexat cererii de recurs, au depus copia adresei I., prin care li s-a comunicat respingerea plângerii prealabile formulate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au formulat întâmpinări, înregistrate la data de 27 martie 2018 şi, respectiv, 04 aprilie 2018, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate, ca temeinică şi legală, deopotrivă, prin întâmpinare, intimatul- pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti invocând excepţia nulităţii recursului, pe motiv că în susţinerea căii de atac nu s-au indicat temeiurile de drept.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 18 septembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, şi a se dispune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, pe calea acţiunii în contencios administrativ deduse judecăţii, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită dispoziţii de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, indexată cu 10%, începând cu data de 9 aprilie 2015, precum şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv, restituirea pentru fiecare lună, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit acestora (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, indexată cu 10%) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată, şi până la data plăţii efective.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamanţilor, ca inadmisibilă, constatând, în esenţă, că aceştia nu au urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea- cadru nr. 284/2010, şi subliniind Curtea că reclamanţii aveau obligaţia de a contesta ordinele prin care li s-a stabilit modul de salarizare, întrucât, acestea reprezintă actul administrativ prin care le-au fost stabilite drepturile salariale începând cu 09.04.2015. Or, instanţa a reţinut că prin demersul judiciar de faţă reclamanţii solicită emiterea unor dispoziţii de salarizare prin care să fie stabilite drepturile salariale cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

Verificând sentinţa recurată, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurenţi vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererii lor, Înalta Curte reţine următoarele:

Contrar susţinerilor intimatului-pârât Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că recurenţii- reclamanţi nu contestă, prin demersul lor, drepturile salariale ce le-au fost calculate, ci, au dedus judecăţii pretenţii derivând din acte normative adoptate în cursul anilor 2015 şi 2016, respectiv, Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, astfel cum au fost interpretate prin decizii ale Curţii Constituţionale şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a urmărit înlăturarea situaţiei de plată a unor remuneraţii diferite pentru aceleaşi condiţii de vechime şi de muncă.

Acţiunea recurenţilor- reclamanţi, având, deci, o cauză diferită şi întemeindu-se pe norme legale recent adoptate şi interpretate, nu poate fi condiţionată de necontestarea ordinelor prin care li s-au calculat iniţial salariile. Nu se poate opune recurenţilor-reclamanţi faptul necontestării ordinelor emise în mod succesiv cu privire la aceştia, faţă de cauza cererii de chemare în judecată, recurenţii invocând, printre altele, un eveniment ulterior, şi anume, reglementări succesive, prin care legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

Înalta Curte apreciază, astfel, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de intimatul-pârât Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi însuşită de către instanţa de fond pe considerentul necontestării ordinului/dispoziţiilor de reîncadrare, greşit a fost admisă, întrucât, în cauza de faţă, nu se contestă o dispoziţie de încadrare salarială în procedura specială reglementată de art. 7 Capitolul VIII Titlul XIII - Reglementări specifice personalului din justiţie - din Legea nr. 284/2010, ci se solicită doar acordarea diferenţelor de drepturi salariale rezultând din aplicarea/inaplicarea prevederilor legale arătate.

Pe cale de consecinţă, nefiind o contestaţie la o decizie de încadrare, ci obligarea la recunoaşterea unui drept, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la parcurgerea procedurii speciale prealabile, motiv pentru care, Înalta Curte conchide în sensul că este admisibil demersul judiciar al reclamanţilor, în condiţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, de repararea prejudiciului cauzat, şi, astfel, excepţia inadmisibilităţii invocată este nefondată, motiv pentru care, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa recurată, şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 4010 din 30 octombrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2020.