EU Fund Procurement Irregularities: Retroactivity of Financial Corrections and Limitation Period for Budgetary Claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2017 reclamanta com. Vorona, lider în cadrul parteneriatului dintre U.A.T. com. Vorona şi Grupul Şcolar Ştefan cel Mare şi Sfânt în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea de Managemente pentru POR a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată sub nr. x/01.03.2016, anularea Deciziei nr. 441/07.12.2016 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 4232/21.04.2016 formulată de UAT Comuna Vorona înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/22.04.2016, întoarcerea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare înregistrată sub nr. x/01.03.2016, devenită titlu executoriu după împlinirea termenului de 30 de zile de la primirea titlului de creanţa reprezentat de aceeaşi Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare înregistrata sub nr. x/01.03.2016 (conform art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011), obligarea paratei la plata dobânzilor plătite/calculate de comuna Vorona pentru împrumuturile rambursabile angajate la Trezoreria Botoşani în vederea asigurării plaţii în continuare a lucrărilor proiectului, aferente sumei executate de 2.102.928,82 RON prin reţinere din Cererile de plată/rambursare şi cele executate silit prin ANAF, pe întreaga perioadă, de la momentul reţinerii din Cererile de plată/rambursare şi până la restituirea integrală a sumei executate.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4830 din 8.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta com. Vorona lider în cadrul parteneriatului dintre com. Vorona şi Grupul Şcolar Ştefan cel Mare şi Sfânt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea de Managemente pentru POR ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta com. Vorona, lider în cadrul parteneriatului dintre U.A.T. com. Vorona şi Grupul Şcolar Ştefan cel Mare şi Sfânt, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 408 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele argumente:

1. nelegalitatea reţinerilor de către pârât, în contul corecţiilor aplicate la fiecare cerere de plată şi cerere de rambursare, în baza Notei de constatare nr. x/1.03.2016;

2. aplicarea greşită ca dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, cu încălcarea principiului neretroactivităţii legi, consfiinţit şi de Decizia nr. 66/2015; şi, de asemenea, inexistenţa vreunei nereguli. Referitor la incidenţa în cauză a hotărârii pronunţate în cauzele conexate C-260/14 şi C- 261/14 s-a arătat că noţiunile de "abatere" [articolul 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/951 şi "neregularitate" [articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/20061 impun o interpretare uniformă, cele două noţiuni trebuie considerate ca vizând şi încălcarea dispoziţiilor naţionale care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanţate din fondurile UE şi că, normele de drept naţionale nu pot fi în totalitate înlăturate, în favoarea unor interpretări preluate din jurisprudenţa europeană.

3. aplicarea eronată a dispoziţiilor privind prescripţia dreptului pârâtului de a constata nereguli şi de a aplica corecţii financiare, context în care a invocat relevanţa Raportului de control nr. x/16.03.2017 al A.N.A.P., în cuprinsul căruia termenul de prescripţie curge de la data săvârşirii faptei, nu de la cel al constatării neregulii. Nesocotind acest înscris, judecătorul cauzei a încălcat principiul rolului activ, deşi avea obligaţia să stăruie pentru stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare adevărului.

4. în mod eronat a reţinut prima instanţă existenţa în cauză a unei nereguli, în condiţiile în care la data atribuirii contractului de lucrări nrx/03.10.2008, respectiv a Actului Adiţional 1, care au făcut obiectul constatării neregularităţilor, acestea nu puteau si nici nu ar fi putut prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, deoarece lipsea raportul juridic dintre comuna Vorona si AMPOR. Daca, după semnarea Contractului de finanţare cu AMPOR, s-ar fi desfăşurat proceduri de achiziţie aferente proiectului finanţat din bani europeni, atunci toate ipotezele instanţei ar fi fost corecte, dar cazul nostru nu se încadrează în aceste condiţii.

5. în mod nelegal s-a apreciat incidenţa în cauză a chestiunii juridice relative la aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul vechii legi, O.G. nr. 79/2003, întrucât nu au fost identificate asemenea efecte, nu s-a arătat ce pericole mai constituie contractul de lucrări încheiat în anul 2008, pentru Uniunea Europeană. Dacă acest contract prezenta un pericol cu efecte viitoare, pârâtul avea posibilitatea de a respinge Cererea de finanţare imediat ce a luat cunoştinţă de dosarul de achiziţie pus la dispoziţia de reclamant, conform Ghidului solicitantului odată cu depunerea Cererii de Finanţare. Mai mult, AMPOR nu a constatat nereguli, înainte de selectarea cererii de finanţare, fiind nesocotit acest fapt, deşi această activitate era prevăzută în procedurile de gestionare a fondurilor, reflectate în Ghidul solicitantului.

6. a fost încălcat principiul imparţialităţii instanţei, deoarece Instrucţiunea nr. 50 AMPOR din 30 iunie 2010 şi Notificarea ANRMAP nr. 14683/03.07.2013 emisă în aplicarea art. 28 alin. (7), art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, invocate de reclamant nu au fost fi avute în vedere de prima instanţă, deşi Decizia nr. 2168 din 7 iulie 2016 a I.C.C.J. secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a avut în vedere hotărârea CJUE pronunţată în cauzele conexate C-260/14 si C-261/14, ulterioare demarării procedurii de achiziţie publică, a stat la baza motivării hotărârii date de instanţă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, Ministerul Dezvoltării Regionale şl Administraţiei Publice (MDRAP), succesor în drepturi şi obligaţii al fostului Minister al Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului promovat de com. Vorona, lider al Parteneriatului dintre UAT com. Vorona şi Grupul Şcolar Ştefan cel Mare şi Sfânt, susţinând în esenţă, următoarele:

Recurenta Comuna Vorona nu motivează în niciun fel posibila incidenţă în speţă a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a fost în drept să grupeze argumentele folosite de părţi în susţinerea punctelor lor de vedere, pentru a răspunde printr-un considerent comun şi, în acest sens a fost suficient ca instanţa de fond să arate considerentele pentru care a apreciat că este neîntemeiată acţiunea formulată de com. Vorona, soluţie care s-a menţinut şi în dispozitivul hotărârii.

Referitor la invocarea de către recurentă a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.

1. Deşi recurenta susţine că aceste reţineri aplicate la fiecare cerere de plată şi de rambursare, sunt nelegale întrucât nu a fost emis un titlu de creanţă, acesta fiind emis abia în data de 01.03.2016, com. Vorona nu a contestat aceste reţineri la momentul analizării/autorizării cererilor de rambursare şi de plată nr. x, notele de neconformitate se emit în temeiul art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, neexistând astfel obligaţia ministerului de a emite un titlu de creanţă, astfel cum în mod greşit şi nelegal a susţinut recurenta.

Mai mult, întrucât Nota de neconformitate nr. x/05.11.2015 nu face obiectul prezentei speţe, ci Decizia nr. 441107.12.,2016 şi Nota de constatare nr. x/01.03.2016, rezultă că instanţa de judecată a fost învestită să se pronunţe doar asupra măsurilor dispuse prin nota de constatare, respectiv măsuri menţinute prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative a beneficiarului.

2. Referitor la susţinerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii, raportat la O.U.G. nr. 66/2011, a susţinut că jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ a Î.C.C.J. (Decizia civilă nr. 2153/30.06.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi Decizia nr. 2105/23.06.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014) este univocă în acest sens.

3. Privitor la invocarea de către U.A.T. Vorona a excepţiei prescripţiei, în ceea ce priveşte dreptul MDRAP de a constata nereguli şi de a aplica corecţii financiare, a arătat că MDRAP nu a verificat procedura de achiziţie înainte de semnarea contractului de finanţare nr. x/27.02.2015, etapă în care se verifică doar existenţa documentelor vizând achiziţia publică şi nu se analiza modalitatea în care aceasta a fost desfăşurată.

Structura organizată în cadrul AMPOR sau în cadrul instituţiei publice în care funcţionează AMPOR în scopul constatării neregulilor şi stabilirii creanţelor bugetare/corecţiilor financiare poate efectua misiuni de control în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, actele de control fiind opozabile Beneficiarului.

Totodată, faţă de susţinerea recurentei, potrivit căreia este prescris termenul de constatare a neregulilor asupra achiziţiilor efectuate în anul 2008, au fost invocate prevederile art. art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011şi ale art. 8 lit. A) alin. (17) şi (18) din contractul de finanţare nr. x/27.02.2015.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei privitoare la controlul efectuat de ANAP, a indicat dispoziţiile art. 29 din H.G. nr. 398/2015

4. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind neregula, s-a arătat că, în speţă, neregula constă în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, acţiune ce a condus la atribuirea contractului de execuţie lucrări nr. x/03.10.2008 si a Actului adiţional la acesta, fără organizarea unei licitaţii adecvate, fiind aduse prejudicii atât bugetului Uniunii Europene, cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

5. Privitor la susţinerile vizând faptul că ministerul si-a asumat riscurile achiziţiei prin impunerea solicitanţilor să reactiveze contractele de execuţie lucrării a căror achiziţie a fost lansată în SEAP după 01.01.2007, precum şi faptul că selectarea cererii de finanţare prezumă faptul că proiectul a îndeplinit toate criteriile de eligibilitate, a reiterat susţinerile de la pct. 3.

6. în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia structura de control din cadrul ministerului nu a ţinut seama de versiunea O.U.G. nr. 34/2006 valabilă la momentul întocmirii Documentaţiei de atribuire şi a publicării Anunţului de atribuire în SEAP, coroborat cu interpretarea şi instrucţiunile ANRMAP de la acea dată, a arătat că recurenta nu motivează în vreun fel susţinerea de mai sus, respectiv nu arată în concret în ce mod sau context nu s-a ţinut cont de prevederile legale invocate în speţă.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2020.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.03.2016 s-au constatat nereguli aşa cum sunt definite de art. 2.7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, din culpa beneficiarului contractului de finanţare nr. x/27.02.2015, proiect cod SMIS 53526, respectiv Parteneriatul dintre UAT Comuna Vorona şi Grupul Şcolar Ştefan cel Mare şi Sfânt. Contestaţia UAT Comuna Vorona formulată în 12 puncte a fost respinsă prin Decizia nr. 441/07.12.2016. Acţiunea reclamantei reia toate criticile formulate în contestaţie.

Neregulile reţinute de pârâta MDRAP sunt de patru tipuri:

a. neasigurarea de autoritatea contractantă a unui grad corespunzător de publicitate pentru procedura de achiziţie publică, încălcându-se principiul transparenţei, raportat la prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 (scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie... garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici), art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 (atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei), art. 11 din H.G. nr. 925/2006 (atunci când solicită îndeplinirea anumitor criterii de calificare, autoritatea contractantă trebuie să precizeze în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire informaţiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop, precum şi documentele specifice prin care se pot confirma informaţiile respective), art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 (atunci când stabileşte factorii de evaluare a ofertelor, autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori care: a) nu au o legătură directă cu natura şi obiectul contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit; b) nu reflectă un avantaj real şi evident pe care autoritatea contractantă îl poate obţine prin utilizarea factorului de evaluare respectiv);

b. Autoritatea Contractantă a restricţionat participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe restrictive şi irelevante în raport de natura şi obiectul contractului de achiziţie, încălcându-se art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 (Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit), art. 178 alin. (2), art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006;

c. La evalurea ofertelor au fost aplicaţi factori de evaluare subiectivi, de natură să distorsioneze rezultatul procedurii. Folosirea factorului de evaluare "programul calităţii" nu reprezenta un avantaj calitativ, iar punctarea a fost arbitrară, încălcându-se art. 15 din H.G. nr. 925/2006 (ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. Pentru fiecare factor de evaluare autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect: a) importanţa caracteristicii tehnice/funcţionale considerate a reprezenta un avantaj calitativ ce poate fi punctat; sau b) cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care ofertanţii le pot oferi prin asumarea unor angajamente suplimentare în raport cu cerinţele minime prevăzute în caietul de sarcini. Atunci când stabileşte criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei);

d. Atribuirea unui contract de servicii lucrări suplimentare fără o procedură competitivă şi fără respectarea dispoziţiilor legale, cu încălcarea art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 (autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în RON a 10.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ care, în acest caz, se consideră a fi contract de achiziţie publică, iar obligaţia respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se limitează numai la prevederile art. 204 alin. (2).

În opinia instanţei, cele doisprezece critici ale reclamantului se împart în şase categorii în funcţie de problema abordată:

1. Critica I este referitoare la nelegalitatea reţinerilor de către Autoritatea de management în contul corecţiilor aplicate la fiecare cerere de plată şi cerere de rambursare, pentru că trebuiau justificate printr-un titlu de creanţă. În cauză, s-a constatat că titlul de creanţă este Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/01.03.2016. Tabelele prezentate de reclamantă nu dovedesc reţineri anterioare emiterii notei de constatare şi nu s-au prezentat extrase de cont. Chiar dacă aceste reţineri ar fi existat la nivelul anului 2015, nota de constatare le reia şi le menţionează, fără ca reclamantă să poată pretinde că se omite vreuna din aceste sume. În plus, un temei pentru reţinerea acestor sume, chiar dacă fără caracter executoriu, este existenţa notei de neconformitate nr. x/05.11.2015; autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate (art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011);

2. Criticile II, III, XI şi XII referitoare la invocarea principiului neretroactivităţii O.U.G. nr. 66/2011. Reclamanta obiectează în sensul că "O.U.G. nr. 66/2011 se aplică de la data publicării în Monitorul Oficial, nu de la data emiterii Regulamentelor Europene".

Prima instanţă a avut în vedere Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale şi Hotărârea CJUE din 26.05.2016 în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14 (Judeţul Neamţ şi alţii), CJUE stabilind că cele două regulamente fac parte din acelaşi dispozitiv care garantează buna gestionare a fondurilor Uniunii, astfel încât noţiunile de "abatere" [articolul 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95] şi "neregularitate" [articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006] impun o interpretare uniformă. Deşi din formularea celor două norme rezultă că o încălcare a dreptului UE constituie o abatere sau neregularitate, nu se poate exclude ca o asemenea abatere sau neregularitate să rezulte şi dintr-o încălcare a dreptului naţional. Aşadar, cele două noţiuni trebuie considerate ca vizând şi încălcarea dispoziţiilor naţionale care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanţate din fondurile UE. În acest context, le revine în primul rând statelor membre să efectueze corecţiile financiare necesare, asigurând că operaţiunile sunt conforme cu normele naţionale şi europene. O interpretare contrară ar putea repune în discuţie eficacitatea fondurilor. În consecinţă, nerespectarea dispoziţiilor naţionale în contextul descris mai sus poate constitui, cu ocazia atribuirii contractului, o "abatere" sau "neregularitate", în măsura în care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

3. Criticile IV şi V sunt referitoare la problema prescripţiei şi aplicării Regulamentelor Europene. Reclamanta pretinde că "pentru contractul încheiat în 2008 a intervenit termenul de prescripţie de 5 ani şi nu se mai pot constata nereguli în anul 2016". Curtea a constatat că dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare. Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei bugetare se realizează în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului comun. Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei bugetare pentru care normele comunitare prevăd un termen mai mare de 5 ani se realizează în cazurile şi în condiţiile stabilite de normele comunitare respective (art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011). Nu este o contradicţie în normele interne şi Regulamentele europene care permit o prescripţie de 3 sau 4 ani, întrucât regula internă este cea a termenului de 5 ani, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare. Termenul curge de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, or în cauză Programul POR 2007-2013 are ca termen de început al prescripţiei 1 ianuarie 2014, iar neregula fost constatată în anul 2016. Deci nu a intervenit prescripţia dreptului de a stabili creanţa bugetară;

4. Criticile VI şi VII invocă neglijenţa autorităţii care trebuia în opinia reclamantei să creeze mecanisme de evitare a neregularităţilor înainte de acordarea finanţării. Nu a rezultat o obligaţie a autorităţii pe care să nu o fi îndeplinit. Existenţa unei neregularităţi nu implică demonstrarea existenţei unui prejudiciu efectiv adus fondurilor europene, prejudiciul poate fi potenţial. Art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate. Art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999:

"neregularitate" este orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Potrivit art. 98 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999: corecţiile efectuate de Statele Membre vor consta în anularea totală sau parţială a contribuţiei publice pentru programul operaţional. Statul Membru va ţine seama de natura şi de gravitatea neregularităţilor şi a pierderii financiare din Fonduri. În speţă, se poate aprecia că autoritatea pârâtă a aplicat corecţii minore, apreciind rezonabil, proporţional cu neregularitatea săvârşită;

5. Criticile VIII şi IX au afirmat că "riscul achiziţiei este al autorităţii, pentru că a reactivat contracte de lucrări lansate în SEAP după 01.01.2007, iar selectarea cererii de finanţare prezumă că proiectul a îndeplinit toate criteriile de eligibilitate". Această problemă de drept a fost dezbătută deja şi sub forma problemei "dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003", examinată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 2168 din 7 iulie 2016 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal în care instanţa a avut în vedere hotărârea CJUE pronunţată în cauzele conexate C-260/14, Judeţul Neamţ şi C-261/14 PPU, Judeţul Bacău, privind cererile de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel Bacău în legătură cu interpretarea Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, precum şi a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999.

6. Cu privire la punctul X care critică că "nu s-a ţinut seama de versiunea O.U.G. nr. 34/2006 valabilă la momentul întocmirii Documentaţiei de atribuire şi publicării Anunţului de atribuire în SEAP", s-a constatat că reclamanta face trimitere la Instrucţiunea nr. 50 AMPOR din 30 iunie 2010 înregistrată sub nr. x/29.06.2010, Notificarea ANRMAP nr. 14683/03.07.2013 emisă în aplicarea art. 28 alin. (7), art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, însă acestea sunt acte emise ulterior demarării procedurii de achiziţie publică. Autoritatea Contractantă avea obligaţia legală să respecte prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006 în vigoare la momentul respectării procedurii de achiziţie.

2. Analiza motivelor de casare

Nelegalitatea sentinţei atacate este apreciată de către reclamanta recurentă reclamanta com. Vorona, lider în cadrul parteneriatului dintre U.A.T. com. Vorona şi Grupul Şcolar Ştefan cel Mare şi Sfânt, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 408 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. însă, după cum rezultă din conţinutul cererii de recurs, aceasta nu cuprinde argumente care să justifice cazurile de casare prevăzute de pct. 5 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ., astfel că acestea nu vor fi analizate de către Înalta Curte, având în vedere lipsa oricăror motive aferente invocării acestor motive care ar atrage casarea hotărârii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta nu este îndeplinit în cauză, urmând ca recursul să fie respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1. S-a susţinut prin cererea de recurs că, în mod eronat, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu ar fi dovedit reţinerea de către pârâtă a unor sume, anterior emiterii notei de constatare.

În primul rând, este de remarcat că reţinerile instanţei de fond (pct. I, referitor la critica I, din acţiunea introductivă) se referă la pretinsa nelegalitate a reţinerilor anterioare emiterii notei atacate în prezenta cauză şi nicidecum la împrejurarea că reclamanta nu ar fi făcut dovada acestor reţineri de către pârâtă.

În al doilea rând, este de observat că reţinerea acestor sume a fost făcută în considerarea prevederilor art. 6 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în raport de care "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli."; şi respectiv "În aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală." (subl. ns.).

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 9 din acelaşi act normativ, care prevăd că "Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21; b) procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 şi 59, cu excepţia cazurilor menţionate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală." (subl. ns.).

Rezultă, aşadar că, chiar în absenţa Notei de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/1.03.2016, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene aveau obligaţia să aplice corecţii financiare la fiecare cerere de plată, după cum s-a întâmplat, de altfel şi în prezenta cauză, prin emiterea Notei de neconformitate nr. x/5.11.2015.

Şi, în al treilea rând, după cum a susţinut şi pârâta intimată, obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat strict anularea Notei de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/1.03.2016, nu şi a Notei de neconformitate nr. x/5.11.2015.

2. Referitor la motivele pentru care reclamanta apreciază că instanţa de fond ar fi soluţionat eronat criticile II, III, XI şi XII din acţiune, Înalta Curte reţine următoarele:

S-a susţinut de către recurentă, prin raportare la considerentele primei instanţe, lipsa de argumente juridice ale judecătorului fondului relativ la neretroactivitatea O.U.G. nr. 66/2011, prevalenţa dreptului naţional asupra normelor de drept comunitare şi, în fine, inexistenţa vreunei nereguli.

Sub acest aspect este de remarcat referirea instanţei de fond la considerentele Deciziei nr. 66/2011 şi la Hotărârea CJUE pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, elemente în raport de care se stabileşte norma de drept material aplicabilă şi se apreciază asupra existenţei/inexistenţei neregulii.

În ceea ce priveşte argumentele referitoare la pretinsa retroactivitate a O.U.G. nr. 66/2011, şi prevalenţa dreptului naţional asupra normelor de drept comunitare, aşa cum au fost invocate de recurentă în motivarea recursului sunt de subliniat următoarele:

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 66 din 26 februarie 2015, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, statuându-se că "textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greşit pentru determinarea aplicabilităţii noilor norme de drept substanţial, respectiv existenţa sau nu a unor activităţi de control în desfăşurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul naşterii raportului juridic. Rezultă aşadar că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia."

S-a constatat "că, urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului".

Şi, în fine, "din analiza efectuată, Curtea reţine că fapta pentru care sunt aplicate corecţii financiare este definită ca "neregulă" atât în legislaţia naţională, cât şi în aceea a Uniunii Europene, având un conţinut caracteristic, ce nu poate fi subsumat unei fapte penale sau contravenţionale, iar corecţiile financiare, constând în speţă în reduceri procentuale, reprezintă măsuri administrative, fără a avea caracterul unor sancţiuni penale sau contravenţionale.".

Pe de altă parte, este cert că controlul s-a desfăşurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel şi constatarea neregulii, iar contractele au fost încheiate în 2008, însă neregulile sunt ulterioare acestei date şi datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfăşurat sub incidenţa vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice devenea neeligibilă şi asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanţă (respectiv o corecţie de 100%).

Se impune, aşadar, stabilirea în contextul de fapt prezentat, dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3.09.2015, s-a statuat că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

Cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 în sensul că: "Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95."(subl. ns.)

De asemenea, s-a arătat în cuprinsul Hotărârii din 26 mai 2016 că "Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale". (subl. ns.).

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011 şi prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14; este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi şi implicit incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la prevalenţa dreptului naţional asupra celui comunitar, Înalta Curte reţine că, în mod univoc, subliniază că prin art. 288 TFUE, este subliniată aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, faţă de cel naţional: "Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize.

Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.

Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceştia.

Recomandările şi avizele nu sunt obligatorii."

Mai mult, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat, iniţial în cauza Flaminio Costa c. Enel, 1964, cauza 6/64 şi, ulterior, la fel de categoric şi în cauza cauza C-106/77, prin HOTĂRÂREA CURŢII din 9 martie 1978, în care s-au reafirmat şi clarificat cele 3 trăsături care caracterizează normele europene: aplicare prioritară - întrucât trebuie aplicate indiferent de normele interne cu care intră în conflict, aplicare directă - întrucât nu necesită transpunere în dreptul intern prin autorităţile local şi aplicare imediată - întrucât cele intrate în vigoare nu pot fi amânate de către statele membre pentru a verifica compatibilitatea normelor interne cu acestea.

Relativ la susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de fond ar fi reţinut existenţa neregulii şi, implicit prejudicierea bugetului Uniunii, în raport de definiţia dată neregulii de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. /99/2011, "neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit" (subl. ns.); Înalta Curte arată că orice abatere care a prejudiciat sau poate prejudicia categoriile de bugete avute în vedere de legiuitor este circumscrisă noţiunii de neregulă.

În această privinţă rezultă, aşadar, că nu poate fi reţinută în sarcina judecătorului fondului o pretinsă antepronunţare cu privire la caracterul prejudiciabil al neregulilor constatate, în condiţiile în care acesta a fost chemat să verifice tocmai existenţa/inexistenţa abaterilor, în raport de prevederile aplicabile abaterii sau neregularităţii, a căror identitate a fost relevată în considerentele (pct. 2.c).

3. În legătură cu modul de soluţionare de către prima instanţă a criticilor recurentei reclamante referitoare la problema prescripţiei - nr. IV şi V, din acţiunea introductivă - Înalta Curte reţine că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:

În primul rând, Raportul nr. x/16.03.2017, de care se prevalează reclamanta constată prescripţia răspunderii contravenţionale în raport de prevederile art. 295 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, nerelevante în cauză din perspectiva încadrării abaterilor reţinute de pârâtă în categoria neregulii.

După cum s-a arătat în precedent (pct. 2) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 a statuat că: "Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95."(subl. ns.). Or, în aceste condiţii nu poate fi vorba în cauză de răspunderea contravenţională a reclamantei şi de corecţii financiare, definite ca măsuri administrative, care urmează regimul juridic prescris de O.U.G. nr. 66/2011.

În aceste condiţii, sunt aplicabile, după cum a reţinut şi prima instanţă, art. 45 alin. (1) potrivit căruia, "Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare." (subl. ns.).

În al doilea rând, autorităţile competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G., respectiv "autorităţile de management în cadrul programelor finanţate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul European pentru Pescuit, din fondurile europene structurale şi de investiţii, din Fondul european pentru ajutorarea persoanelor defavorizate, din fonduri aferente Instrumentului de asistenţă pentru preaderare, autorităţile care asigură gestionarea Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat ENPI, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură în cadrul programelor de finanţare a politicii agricole comune pentru perioadele de programare 2007 - 2013 şi 2014 - 2020, agenţiile de implementare - inclusiv Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - în cadrul programelor PHARE, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în cadrul Facilităţii Schengen, al Facilităţii de tranziţie, al Mecanismului financiar SEE 2004 - 2009, cu excepţia proiectelor delegate, operatorii de program în cadrul Mecanismului financiar SEE 2009 - 2014 şi al Mecanismului financiar norvegian 2009 - 2014, autorităţile naţionale responsabile de participarea României la alte programe finanţate din fonduri europene, structurile de control de prim nivel pentru programele de cooperare teritorială europeană şi autorităţile care asigură gestionarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene - FSEU".

Şi, în fine, relativ la dosarul nr. x/2016 la care face referire recurenta reclamantă ca fiind relevant în soluţionarea prezentei cauze, motiv pentru care se impunea conexarea celor două cauze, Înalta Curte constată că acesta a fost soluţionat, definit prin Decizia nr. 348/30.01.2019 a Î.C.C.J., prin respingerea excepţiilor şi a recursului, după ce, anterior, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2738 din 26 septembrie 2016, a respins acţiunea reclamantei com. Vorona.

4. În ceea ce privesc argumentele recurentei referitoare la soluţionarea greşită de prima instanţă a criticilor nr. VI şi VII din cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că nici acestea nu sint întemeiate.

Astfel, deşi se susţine neglijenţa autorităţii, care trebuia sa creeze mecanisme de evitare a neregulatirăţilor înainte de acordarea finanţării şi, judecătorul fondului a reţinut că nu este necesară existenţa unui prejudiciu, fiind suficient un act sau omisiune apte să prejudicieze bugetul general al Uniunii Europene, recurenta a arătat că prejudiciile potenţialevizau fapte dinaintea semnării angajamentului cu AMPOR, astfel că raportul juridic între părţi nu era născut.

Sub acest aspect, deşi reclamanta susţine inexistenţa vreunei nereguli, este de subliniat că, în raport de definiţia dată de legiuitor neregulii - "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate…ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul…printr-o sumă plătită necuvenit" - în cauză conduita recurentei reclamante este una culpabilă.

Această concluzie se impune întrucât prin acţiunile sale - neasigurarea unui grad corespunzător de publicitate pentru procedura de achiziţie publică, încălcându-se principiul transparenţei, raportat la prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006; restricţionarea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe restrictive şi irelevante în raport de natura şi obiectul contractului de achiziţie, încălcându-se art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006; aplicarea, la evaluarea ofertelor, de factori de evaluare subiectivi, de natură să distorsioneze rezultatul procedurii, încălcându-se art. 15 din H.G. nr. 925/2006; atribuirea unui contract de servicii lucrări suplimentare fără o procedură competitivă şi fără respectarea dispoziţiilor legale, cu încălcarea art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 - a dus la prejudicierea bugetelor Uniunii Europene şi statului român, beneficiind în mod nelegal de plăţi necuvenite, atât constatarea cât şi aplicarea corecţiei fiind făcute în baza dispoziţiilor legale incidente în materie.

5. Referitor la motivele pentru care reclamanta apreciază că instanţa de fond ar fi soluţionat eronat criticile VIII şi IX din acţiune, Înalta Curte reţine următoarele:

Deşi recurenta reclamantă susţine că în ipoteza în care contractul de lucrări ar fi prezentat posibile efecte negative viitoare, pârâta avea posibilitatea să respingă cererea de finanţare, instanţa de recurs apreciază că aceste aspecte sunt nerelevante, în contextul în care reclamanta avea cunoştinţă de obligaţiile ce-i reveneau potrivit Ghidului solicitantului şi Contractului de finanţare, respectiv că avea obligaţia respectării prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice.

6. În legătură cu motivele pentru care reclamanta apreciază că instanţa de fond ar fi soluţionat eronat critica X din acţiune, Înalta Curte apreciază că nu este necesară reluarea argumentelor avute în vedere la pct. 2 din prezentele considerente, relative la preeminenţa dreptului comunitar asupra celui naţional şi la obligativitatea respectării de către instanţele naţionale a jurisprudenţei CJUE.

Astfel, "instanţa trebuie să aplice dreptul, care îi este cunoscut, inclusiv dreptul european şi hotărârile interpretative ale CJUE, care au caracter obligatoriu pentru instanţele statelor membre şi se bucură de prioritate în aplicare, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie.", după cum s-a statuat în considerentele Deciziei 45 din 12 decembrie 2016, referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004; astfel că sub acest aspect criticile recurentei sunt fără eficienţă juridică.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivele de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă COMUNA VORONA, LIDER ÎN CADRUL PARTENERIATULUI DINTRE U.A.T. COMUNA VORONA ŞI GRUPUL ŞCOLAR ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT împotriva sentinţei nr. 4830 din 08 decembrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2020.