Judges' claim for salary recalculation based on judicial awards of wage indexation dismissed; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, la data de 16 februarie 2016, sub nr. x/2016, şi, ulterior declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (sentinţa civilă nr. 570/2016 din 06.06.2016), sub acelaşi număr, reclamanţii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, plângere împotriva refuzului pârâtului de a soluţiona cererilor lor privind emiterea pentru reclamanţi a unor ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin sentinţele civile nr. 683/31.10.2007, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 129/R- CM/19.02.2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, şi nr. 747/CM/14.11.2007, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 131/R- CM/19.02.2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care le-au fost acordate creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare cu drepturile acordate prin hotărârile judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007; totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la acordarea diferenţelor de indemnizaţii rezultate din aplicarea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11%, la care să se calculeze sporurile şi celelalte drepturi de care beneficiază, prin includerea sau adăugarea la indemnizaţia brută lunară, cum ar fi trebuit calculate de la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti invocate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2962, pronunţată la data de 10 octombrie 2016, în dosarul nr. x/2016, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, reclamanţii B. şi A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii completată astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului de salarizare în raport de creşterile salariale de 18%, sub sancţiunea unor penalităţi pe fiecare zi de întârziere şi pe cale de consecinţă, plata diferenţelor salariale corespunzătoare.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sens în care, au relevat, pe scurt situaţia în fapt în cauză, şi, în dezvoltarea motivelor de recurs, au invocat, în esenţă, următoarele:

Nu se susţine raţionamentul instanţei de fond în privinţa soluţiei pronunţate numai prin împrejurarea că, începând cu 01.01.2010 modalitatea de calcul al salariilor magistraţilor s-a realizat potrivit prevederilor Legii nr. 330/2009 - Anexa VII/1, drepturile aferente fiind numai cele dobândite potrivit legii, întrucât dreptul este câştigat printr-o hotărâre judecătorească. Prin sentinţa civilă nr. 884/19.04.2016 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că tranşele de indexare sunt şi rămân incluse în indemnizaţia de încadrare lunară statuând recunoaşterea dreptului şi pe viitor.

Cum sub efectul Legii nr. 330/2009 - Anexa VI art. 4 şi al legilor anuale succesive de salarizare ce au urmat, drepturile salariale ale magistraţilor deşi se calculează şi în prezent prin raportare la nivelul lunii mai 2009, dată la care era aplicabilă metodologia de calcul prevăzută de O.U.G. nr. 27/2006, care face referire la indicatorul "Valoarea de referinţă sectorială", rezultă că efectele hotărârilor judecătoreşti evocate în susţinerea motivelor de recurs se extind şi pentru perioada aprilie 2013- octombrie 2016, data pronunţării sentinţei recurate.

Or, arată recurenţii- reclamanţi, deşi hotărârile judecătoreşti nr. 747/14.11.2007 şi nr. 884/19.04.2016 au autoritate de lucru judecat, ignorată de pârâtul Ministerul Justiţiei, singura opţiune pentru aceştia era obligarea autorităţii publice- intimatul-pârât Ministrul Justiţiei la emiterea actului administrativ de "recunoaştere a dreptului" şi, pe cale de consecinţă, ca efect al emiterii acestuia, plata drepturilor reprezentând diferenţele salariale corespunzătoare.

Mai arată recurenţii că Ordinul de ministru a cărei emitere este solicitată nu trebuie confundat cu eventualele ordine de ministru emise din oficiu în vederea aplicării diferitelor dispoziţii legale privitoare la salarizarea magistraţilor în aceeaşi perioadă de referinţă aprilie 2013 - octombrie 2016, în cauză obligaţia de emitere a actului administrativ rezultă din efectele executorii ale sentinţelor evocate judecătoreşti evocate.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei nu a emis pentru perioada de referinţă un ordin de recalculare a drepturilor salariale, deşi nu există niciun impediment legal pentru coexistenţa unor ordine de salarizare emise în baza legii şi a unor ordine de salarizare emise în baza hotărârilor judecătoreşti nr. 747/14.11.2007 şi nr. 884/19.04.2016, ce se bucură de autoritate de lucru şi care, astfel, se impun părţilor întocmai ca şi legea.

Totodată, susţin recurenţii-reclamanţi, interpretarea dată de instanţa de fond deciziei ÎCCJ nr. 25/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, este eronată, întrucât drepturile solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată sunt efectul unor hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive care statuează cu putere de lucru judecat asupra includerii indexărilor salariale în indemnizaţia de încadrare lunară şi pe viitor.(s.c. nr. 884/2016).

Pe de altă parte, se arată, Decizia nr. 25/02.06.2011 a fost pronunţată mult după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 747/14.11.2007 prin decizia nr. 131/19.02.2008, iar, potrivit art. 517 alin. (2) şi (4) C. proc. civ. decizia se pronunţă numai în interesul legii, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe, numai pentru viitor de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României partea I.

Recurenţii consideră că se impune a sublinia că, în cauză, sunt incidente efectele Deciziei ÎCCJ nr. 23/2015, având în vedere că dezleagă chestiuni de drept şi cu privire la regimul juridic al tranşelor de indexare prevăzut de O.G. nr. 10/2007, dar instanţa de fond redă trunchiat conţinutul unor paragrafe, fără a avea în vedere considerentele complete ale deciziei şi problemele de drept dezlegate în ceea ce priveşte efectul constitutiv de drepturi al hotărârilor judecătoreşti - în acest sens recurenţii amplă trimitere la cele statuate potrivit pct. 57, pct. 66, pct. 73 şi pct. 74 din Decizie.

Recurenţii-reclamanţi consideră că argumentele instanţei de fond în susţinerea pe fond a soluţiei pronunţate urmează a fi înlăturate, dat fiind faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 s-au statuat cu caracter obligatoriu, conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, cele reţinute la Pct. 23, Pct. 24, Pct. 26, Pct. 27, Pct. 28, Pct. 29, Pct. 30, Pct. 31, Pct. 32 şi Pct. 34, fiind redate în recurs, de către aceştia, considerentele Curţii astfel reţinute la aceste paragrafe.

În fine, au mai arătat recurenţii- reclamanţi, urmare Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 4680/C/22.12.2016, prin care, conform art. 1 începând cu 09.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime se recalculează la nivel maxim, iar conform art. 2 se are în vedere o valoare de referinţă sectorială de 381,283 RON în care se precizează că sunt cuprinse toate majorările/creşterile salariale acordate acestor categorii de personal.

Ulterior, la 01.02.2017, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 219/C, prin care valoarea de referinţă sectorială este recunoscută la 405, majorată cu 10%.

Menţionează recurenţii că în ambele Ordine Ministerul Justiţiei face vorbire de emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale individuale până la data de 01.05.2017 în care se vor include toate drepturile salariale, implicit, cele rezultate din hotărârile judecătoreşti irevocabile sus- citate.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- pârât MINISTERUL JUSTIŢIEI a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, şi să se constate că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.

În esenţă, a solicitat să se constate că pretenţiile privind emiterea unui ordin de încadrare cu luarea în considerare a indexărilor în procent de 18%, prevăzute de O.G. nr. 10/2007, sunt neîntemeiate în ceea ce priveşte perioada anterioară datei de 1.08.2016, şi rămase fără obiect după data de 1.08.2016, astfel încât, se impune respingerea motivelor de recurs, ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cererea privind obligarea Ministerului Justiţiei la plata de diferenţe salariale către recurenţii- reclamanţi, intimatul- pârât solicită a se constata că este neîntemeiată, cât timp această instituţie, în calitate de ordonator principal de credite, are exclusiv rolul de a asigura fondurile necesare instanţelor şi instituţiilor din subordine.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 septembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, recurenţii- reclamanţi B. şi A. au învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu o acţiune privind recunoaşterea stării de discriminare în materie salarială, în sensul obligării intimatului-pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de salarizare, cu includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11%, la care să se calculeze sporurile şi celelalte drepturi de care beneficiază, prin includerea sau adăugarea la indemnizaţia brută lunară, cum ar fi trebuit calculate de la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti invocate.

Preliminar, instanţa de recurs precizează, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, că recurenţii reclamanţi se prevalează în susţinerea pretenţiilor formulate de titluri executorii, respectiv hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, prin care le-au fost acordate despăgubiri proporţionale cu prejudiciul material suferit prin discriminare, echivalentul unor diferenţe salariale, faţă de beneficiarii O.G. nr. 10/2007, respectiv personalul bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 şi persoanele care îndeplinesc funcţii de demnitate publică, precum şi faţă de salarizarea procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a celor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prin raportare la sistemul de salarizate instituit prin O.U.G. nr. 27/2006.

Ca atare, instanţa de fond a abordat litigiul pendinte dintr-o perspectivă corectă, fiind lipsit de echivoc faptul că prin hotărârile judecătoreşti invocate de recurenţi nu au fost acordate majorări salariale.

În plus, hotărârile judecătoreşti au rămas irevocabile anterior intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009. După intrarea în vigoare a acestui act normativ, magistraţii au fost salarizaţi conform prevederilor sale, iar ulterior conform Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010, la stabilirea drepturilor salariale luându-se în considerare gradul sau trepta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau după caz, în specialitate, precum şi drepturile aferente acestora, dobândite potrivit legii.

Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2010, calculul indemnizaţiilor magistraţilor s-a realizat potrivit Anexei nr. VI/1 la Legea nr. 330/2009, iar din analiza anexei respective rezultă că despăgubirile acordate prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de reparaţie pentru discriminare nu se numără printre elementele care ar fi trebuit luate în considerare potrivit noii legislaţii.

Este adevărat, prin Decizia nr. 23/2015 din 29 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care recurenţii-reclamanţi o invocă în susţinerea acţiunii introductive, s-a statuat că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, se încadrează în sintagma "indemnizaţie avută", acestea fiind drepturi definitiv câştigate, astfel că vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, însă, la data de 06.02.2017, faţă de ordinului nr. 2536/21.12.2016 privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% şi a Ordinuluui nr. 332/27.01.2017 vizând creşterile aferente valorii de referinţă sectorială dobândite prin hotărâri judecătoreşti, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii şi-au precizat acţiunea introductivă în sensul că solicită obligarea pârâtului la emiterea de noi ordine de salarizare, pentru viitor, cu luarea în considerare şi a creşterilor salariale reprezentând diferenţele faţă de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT.

După cum şi instanţa de fond a apreciat, decizia menţionată nu a tranşat asupra modului de interpretare a legii în sensul dorit de recurenţii-reclamanţi, respectiv al includerii sau neincluderii în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor a despăgubirilor cu caracter reparator obţinute prin hotărâri judecătoreşti în vederea înlăturării stării de discriminare, în contextul în care aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 25/14.11.2011 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că dispoziţiile O.G. nr. 10/2007 nu se aplică şi magistraţilor, astfel încât aceştia nu pot beneficia de sporurile salariale reglementate de acest act normativ.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte menţionează că, aflându-se în posesia unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătoreşti irevocabile, nimic nu îi împiedică pe recurenţii-reclamanţi să efectueze demersuri în vederea executării silite a acestora, având la îndemână remedii prevăzute de lege, în cadrul unor asemenea proceduri putându-se tranşa inclusiv întinderea şi efectele titlurilor puse în executare inclusiv cu privire la perioada solicitată prin precizarea de acţiune, în condiţiile în care starea de discriminare a fost înlăturată de legiuitor prin egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 20/2016, prin stabilirea nivelului maxim al salariului/indemnizaţiei de încadrare ţinând seama şi de majorările/indexările stabilite prin hotărâri judecătoreşti, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa supremă apreciază că judecătorul fondului a făcut o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii şi, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond se află la adăpost de criticile formulate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a proceda la respingerea recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii- reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 2962 din 10 octombrie 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2019.