Competence conflict over jurisdiction for civil appeals of administrative contract execution disputes under Law No. 101/2016
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative competence conflict by establishing that the Court of Appeal’s Civil Section, not its Administrative and Fiscal Section, is competent to hear the appeal, thereby directing the case back to the civil division. The dispute concerned a claim for unpaid work costs and interest arising from the execution of a public procurement contract for a youth and children’s recreation center, which had been dismissed by the first-instance Civil Tribunal on grounds of prescription. The Court held that because the lawsuit derived from the execution of an administrative contract rather than its award or validity, it fell under the jurisdiction of the ordinary civil court; consequently, appeals against such decisions must be heard by the civil section of the appellate court, excluding the specialized administrative jurisdiction unless the matter specifically involves contract award or nullity. This determination relied on the interpretation of Articles 53 and 55 of Law No. 101/2016, as modified by Law No. 212/2018, which assigns jurisdiction for disputes arising from the execution of administrative contracts to common civil courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016; Competence conflict over jurisdiction for civil appeals of administrative contract execution disputes under Law No. 101/2016: Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. prin Administrator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională "Nuclearelectrica" S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să plătească suma de 575.391,88 RON, care să fie actualizată la zi în funcţie de rata inflaţiei şi la care să fie adăugată şi dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011, cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea ei integrală, reprezentând valoarea lucrărilor rămase neachitate şi executate pentru aceasta în baza Contractului de Lucrări nr. x/29.07.2010 la "Centrul de Instruire si Agrement pentru Tineret şi Copii în Oraşul Constanţa", menţionate în Centralizatorul Pentru Decontare a Lucrărilor Executate, precum şi obligarea pârâtei să plătească cheltuielile de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea din data de 23.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale specializate şi a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea spre competentă soluţionare la secţia a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 21.12.2018, sub nr. x/2018*.
La data de 11.02.2019, pârâta Societatea Naţională "Nuclearelectrica" S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, respingerea acţiunii ca fiind prescrisă şi în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2454/11.09.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, fiind respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B., solicitând anularea sentinţei ca urmare a nelegalei admiteri a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi, judecând procesul cu evocarea fondului, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă la data de 14.01.2020 sub nr. x/2018* (dosar CAB nr. x/2020).
La termenul de judecată din data de 05.03.2020, a fost invocată din oficiu şi admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea uneia dintre Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat ca recurs pe rolul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020.
Prin încheierea din data de 09 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia A Viii-A contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei a VIII a CAF a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ "NUCLEARELECTRICA" S.A., în favoarea secţiei a V- a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Din actele şi lucrările dosarului reiese că acţiunea principală a fost soluţionată în fond de către Tribunalul Bucureşti, care prin sentinţa civilă nr. 2454/11.09.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât, fiind respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Societatea Naţională "Nuclearelectrica" S.A. ca fiind prescrisă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.A. prin Administrator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională "Nuclearelectrica" S.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să plătească suma de 575.391,88 RON, care să fie actualizată la zi în funcţie de rata inflaţiei şi la care să fie adăugată şi dobânda legală conform O.G. nr. 13/2011, cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea ei integrală, reprezentând valoarea lucrărilor rămase neachitate şi executate pentru aceasta, în baza Contractului de Lucrări nr. x/29.07.2010 la "Centrul de Instruire si Agrement pentru Tineret şi Copii în Oraşul Constanţa", menţionate în Centralizatorul pentru Decontare a Lucrărilor Executate, precum şi obligarea pârâtei să plătească cheltuielile de judecată.
În cauza de faţă, între părţi s-a încheiat contractul de executare lucrări nr. x/29.07.2010, care a fost încheiat în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, obiectul contractului constând în executarea lucrărilor de realizare a "Centrului de instruire şi agrement pentru tineret şi copii în oraşul Cernavodă", preţul stabilit fiind de 28.09.766,18 RON (fără TVA).
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile legale prevăzute de art. 969 din vechiul C. civ., O.U.G. nr. 13/2011, art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006.
În soluţionarea căii de atac, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut că, nu îi revine spre competentă soluţionare prezentul recurs (înregistrat ca apel la CAB secţia a V-a Civilă) - declarat împotriva sentinţei civile nr. 2454 din 11 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat că litigiul s-a întemeiat pe contractul de executare lucrări nr. x/29.07.2010, încheiat între părţi şi în drept pe dispoziţiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 53 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.
(11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante."
Conform art. 55 din aceeaşi lege, "(1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile. (2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei. (4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 50 alin. (5) şi (6). (5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."
Prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 şi Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează de către instanţa civilă de drept comun, astfel că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se interpretează în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, complet specializat în achiziţii publice, doar în situaţia în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Sentinţa recurată în cauză a fost pronunţată de secţia civilă a Tribunalului Bucureşti, astfel că aparţine competenţa de soluţionare a căii de atac instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Naţională "Nuclearelectrica" S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.