Revision inadmissible; deputy mayor's incompatibility with company role stands.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 273 din 23 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 112 din 10 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi în rejudecare, a respins cererea reclamantului A., de anulare a Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, prin care s-a reţinut în sarcina acestuia situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioadele 2008-2012 şi 2012-2016, a exercitat concomitent funcţia de viceprimar al Comunei Coteana, judeţ Olt şi funcţia de reprezentant al Consiliului Local Coteana, judeţ Olt în cadrul S.C. B. S.R.L., persoană juridică cu asociat unic Consiliul Local Coteana.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii intimatul-reclamant A., solicitând retractarea în tot a deciziei nr. 273/23.01.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în rejudecarea recursului formulat de Agenţia Naţională de Integritate, respingerea acestuia, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 112/10.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data începerii procesului), revizuentul arătând că, prin decizia supusă revizuirii, s-a încălcat principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene.

Printr-un prim motiv, invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, garantate de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, care a dobândit forţă juridică obligatorie începând cu 1.12.2009 şi care trebuie respectată de statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii (art. 51 alin. (1) teza a II-a din Cartă).

Legea nr. 176/2010 (în temeiul căreia a fost emis raportul contestat) este legislaţia naţională de punere în aplicare/implementare a Deciziei Comisiei Europene 2006/928/CE şi trebuie să fie conformă cu Carta, iar dacă nu e conformă, trebuie înlăturată de la aplicare.

Chiar în expunerea de motive a proiectului de lege, ce a devenit prin adoptare Legea nr. 176/2010, se menţionează expres că Legea nr. 176/2010 (dar şi Legea nr. 144/2007, ce a fost declarată neconstituţională în mare parte prin Decizia CCR nr. 415/2010) pun în aplicare Decizia 2006/928/CE, denumită şi Decizia MCV, adoptată de Comisia Europeană la 13.12.2006.

Potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care Carta conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conveţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de Convenţie. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.

Ca urmare, în dreptul Uniunii, dreptul la un proces echitabil este protejat cel puţin la fel ca în baza Convenţiei, aşa cum a fost interpretată de Curte (CEDO).

În continuare, din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, revizuentul, făcând trimitere la art. 47 alin. (2) din CDFUE, invocă nelegalitatea/neprevederea în lege a căii de atac soluţionate de instanţa de recurs, susţinând că aceasta nu putea să reanalizeze situaţia de fapt, ci numai motive de casare de drept. De asemenea, invocă nemotivarea hotărârii, precum şi încălcarea de către instanţa de recurs a principiilor publicităţii şedinţei de judecată, a contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Prin cel de-al doilea motiv, invocă încălcarea dreptului Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea CJUE pronunţată în Cauza C-201/14 Bara şi alţii.

În opinia revizuentului, chestiunea de drept tranşată prin Hotărârea Bara este identică cu cea din prezenta cauză şi, în consecinţă, instanţa naţională este obligată să facă aplicarea directă, prioritară şi utilă a dreptului Uniunii, aşa cum a fost interpretat prin această hotărâre.

Arată revizuentul că procedura de evaluare a incompatibilităţilor, prevăzută de Legea nr. 176/2010, în baza căreia a fost emis Raportul de evaluare contestat în prezenta procedură, este contrară legislaţiei Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara şi alţii.

În acest sens, revizuentul invocă faptul că intimata Agenţia Naţională de Integritate nu l-a înştiinţat că îi va transfera datele personale de la altă autoritate, nici cu privire la categoriile de date ce vor fi transferate şi nici modalităţile de transmitere a acestora.

Pe cale de consecinţă, solicită să se constate că procedura de evaluare a incompatibilităţii desfăşurate în privinţa revizuentului, în temeiul prevederilor art. 15 şi art. 20 din Legea nr. 176/2010, contravine exigenţelor impuse de reglementarea comunitară, afectând în mod direct valabilitatea Raportului de evaluare contestat, lipsit astfel de bază legală.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată faţă de cererea de revizuire, intimata-recurentă-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate solicită respingerea căii de atac, ca inadmisibilă.

Raportându-se la decizia nr. 45/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept asupra limitelor revizuirii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004, arată că revizuentul nu a invocat în fond încălcarea principiilor menţionate în cererea de revizuire. Or, este inadmisibilă revizuirea prin care se urmăreşte schimbarea cauzei juridice a cererii sub aspectul drepturilor subiective invocate a sta la baza pretenţiilor formulate. În revizuirea întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi invocate noi motive de nelegalitate a actului administrativ, care nu au fost deduse judecăţii în fond.

Prin urmare, solicită să se constate că, în calea extraordinară de atac, revizuentul urmăreşte schimbarea motivelor cererii de chemare în judecată.

În subsidiar, solicită respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, arătând, referitor la încălcarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal că, în speţă, transmiterea de date şi informaţii de la instituţiile şi autorităţile statului către autoritatea de integritate are bază legală în conţinutul art. 15 din Legea nr. 176/2010, nefiind incidentă Directiva 95/46/CE şi nici interpretarea dată acesteia de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Bara.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Revizuirea declarată de intimatul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 273/23.01.2019 a ÎCCJ- SCAF, în raport de temeiul juridic indicat, are caracter inadmisibil pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezenta cale de atac extraordinară este întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, care reglementează un caz de revizuire specific materiei contenciosului administrativ, constând în încălcarea, prin hotărârea definitivă atacată cu revizuire, a priorităţii dreptului unional, prevăzut de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţie.

Totodată, Înalta Curte reţine că, deşi acest caz de revizuire este prevăzut de legea specială, procedura de soluţionare a cererii este cea stabilită de C. proc. civ., ceea ce presupune examinarea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, prin prisma cerinţelor prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Revizuentul şi-a structurat cererea de revizuire pe două motive.

Prin primul motiv susţine pronunţarea deciziei a cărei revizuire se cere cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil şi a dreptului la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, garantate de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Analizând acest motiv de revizuire, Înalta Curte constată că revizuentul nu urmăreşte retractarea hotărârii pe motivul încălcării priorităţii dreptului unional în analizarea motivelor de recurs şi apărărilor opuse acestuia, ci efectiva reformare a hotărârii, pe care o apreciază nelegală din perspectiva încălcării unor norme procedurale, şi anume: exercitarea unei devoluţiuni în fapt în condiţiile în care calea de atac a recursului priveşte numai motive de casare în drept; nemotivarea hotărârii pronunţate în recurs din perspectiva neanalizării unor apărări expuse prin concluzii scrise în cadrul etapei procesuale a recursului; nepublicitatea rejudecării în urma casării şi încălcarea din această perspectivă a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Toate aceste veritabile motive de reformare a soluţiei definitive pronunţate în recurs sunt prezentate ca faţete ale încălcării dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, prin acest motiv de revizuire se invocă exclusiv încălcarea Cartei. Or, dispoziţiile Cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Deşi ipotezele unei asemenea puneri în aplicare pot fi diverse, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat, este necesar să reiasă în mod clar şi neechivoc că o altă normă de drept a Uniunii este aplicabilă cauzei, dispoziţiile Cartei neputând constitui prin ele însele temeiul invocării cazului de revizuire.

Or, din această perspectivă, revizuentul a trimis la împrejurarea că Legea nr. 176/2010, în temeiul căreia a fost emis raportul contestat, ar fi legislaţie de punere în aplicare a deciziei Comisiei Europene 2006/928/CE privind MCV, apreciind pe cale de consecinţă că acţiunea în contencios administrativ îndreptată împotriva raportului de evaluare al ANI ar fi domeniu de aplicare al dreptului unional.

Aceste susţineri nu pot fi primite, Înalta Curte constatând că în cauza de faţă nu este aplicabil dreptul Uniunii Europene. Cererea de chemare în judecată se referă la anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, în aplicarea legii naţionale referitoare la incompatibilităţi şi conflicte de interese. Împrejurarea că decizia Comisiei Europene privind MCV prevedea înfiinţarea unei agenţii pentru integritate nu face ca litigiul de faţă să fie domeniul de aplicare a dreptului unional.

Prin urmare, atât pentru motivul că revizuentul urmăreşte reformarea, iar nu retractarea deciziei pronunţate în recurs, cât şi pentru motivul că în cauza de faţă nu este aplicabil dreptul Uniunii Europene, Înalta Curte constată că revizuirea cerută este inadmisibilă.

Al doilea motiv de revizuire este cel prin care se susţine pronunţarea deciziei atacate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretat de CJUE în cauza C - 201/14, Bara.

Prin acest motiv, revizuentul, excedând cauzei juridice a cererii în anulare adresate instanţei de fond, invocă un nou motiv de nelegalitate a raportului de evaluare potrivit căruia raportul ar fi nul datorită întemeierii sale pe operaţiuni administrative prealabile în cursul cărora s-au transmis între autorităţi ale administraţiei publice date personale ale revizuentului, fără ca acesta să fi fost informat despre transmitere şi despre prelucrare.

În conformitate cu decizia nr. 45/12.12.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004:

"77. Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

78. Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluţionării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac.

79. Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre CJUE, iar nu faptele deduse judecăţii, care reprezintă un element imutabil al litigiului.

80. Prin urmare, în revizuirea întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se pot invoca fapte relevante noi care constituie motive de nelegalitate a actului administrativ ce nu au fost invocate în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii."

În consecinţă, şi cel de-al doilea motiv de revizuire este inadmisibil întrucât, pe calea acestuia, revizuentul încearcă să extindă cauza juridică a cererii formulate, ceea ce nu este permis în calea extraordinară de atac, de retractare a revizuirii.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

C. 14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - C.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIŢIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - C.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 273 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.