Securitate collaboration status: insufficiency of vague, non-specific informant notes to establish hostile activity under declassification law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat să se constate calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3605 din 17 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi reţinerii existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta A..

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că sentinţa criticată cuprinde motive contradictorii şi, în acest sens, a citat un paragraf din hotărâre, din cuprinsul căruia rezultă că judecătorul fondului a constatat, prin raportare la informaţiile oferite de pârâtă, că cele două tinere puteau fi identificate de către Securitate, însă, din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâta nu a urmărit identificarea şi urmărirea acestora de către Securitate, ci oferirea unor informaţii cât mai vagi, impersonale.

Astfel, pe de o parte, sentinţa atacată arată că "prin raportare la informaţiile oferite de pârâtă, cele două tinere puteau fi identificate de către ofiţerii Securităţii", iar, pe de altă parte, aceeaşi sentinţă a arătat că "pârâta nu a urmărit identificarea" acestora de către Securitate şi ar fi dat informaţii cu caracter vag.

Or, considerentele anterior citate ale sentinţei atacate au caracter contradictoriu, atât timp cât, din cuprinsul acestora, rezultă atât că nota informativă furnizată de intimată permitea identificarea celor denunţate cât şi că, dimpotrivă, acestea nu ar fi permis identificarea persoanelor care "discutau cu eleva B. din clasa a IX-a B".

Faţă de aceasta, recurentul-reclamant susţine că este evident caracterul contradictoriu al considerentelor sentinţei atacate, ceea ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva celui de-al doilea motiv de casare invocat, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Deşi prima instanţă a reţinut că "denunţarea apartenenţei la o anumită grupare religioasă, neagreată de regimul comunist, precum şi a demersului de recrutare a altor persoane reprezintă delaţiunea unei activităţi potrivnice regimului totalitar comunist", făcând trimitere în acest sens la două hotărâri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (deciziile nr. 1477/11.03.2011 şi nr. 324/21.01.2011), în final, a ajuns la concluzia că, "din cuprinsul notei informative în discuţie nu se poate reţine că pârâta a furnizat informaţii din care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist".

Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanţă a avut în vedere faptul că intimata nu a denunţat "concret obiectul discuţiilor" dintre eleva D.E. şi cele două "tinere de 18-19 ani" despre care aceasta afirmase că îi sunt verişoare şi, în plus, nu se arăta în mod cert dacă acestea aparţineau grupării Martorii lui Iehova sau C..

Or, atât timp cât din cuprinsul celor două decizii ale instanţei supreme, amintite chiar de prima instanţă, se desprinde concluzia că orice activitate de propagare a ideilor era privită ca o atitudine potrivnică regimului comunist, ştiut fiind că "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie", precum şi că nu existau culte cărora regimul comunist să le permită susţinerea mesajului lor în afara lăcaşelor de cult, rezultă că informaţiile de tipul celor scrise de intimată reprezintă denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-reclamant arată că nu ar fi avut nicio relevanţă pentru reprezentanţii Securităţii dacă cele două tinere aparţineau grupării Martorii lui Iehova sau C., întrucât membrii ambelor grupări sufereau de persecuţiile regimului comunist, ca, de altfel, orice susţinător al cultului care încerca să răspândească idei religioase în rândul cetăţenilor. De asemenea, nu ar fi avut nicio relevanţă nici conţinutul concret al discuţiilor dintre cele două tinere şi eleva D.E., întrucât, atât timp cât cele două persoane propovăduiau idei legate de religie, era evident că acestea desfăşurau o activitate potrivnică regimului comunist.

În opinia recurentului-reclamant, relevante sunt două aspecte, anume că Securitatea aflase de la intimată că cele două persoane răspândeau idei religioase (iar prima instanţă a arătat că o astfel de activitate era potrivnică regimului comunist) şi că cele două tinere erau uşor de identificat (iar prima instanţă a arătat că "prin raportare la informaţiile oferite de pârâtă, cele două tinere puteau fi identificate de către ofiţerii Securităţii"), precizând, în acest sens, că Securitatea era în măsură să treacă la verificări suplimentare pentru a afla numele acestora.

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, recurentul-reclamant consideră că denunţul intimatei se referea la o activitate care era potrivnică regimului comunist şi care le expunea pe cele două tinere unor posibile investigaţii din partea Securităţii, ceea ce presupunea posibile ingerinţe în viaţa personală a acestora, ce echivalau cu îngrădirea dreptului la viaţă privată, precum şi posibila îngrădire a dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei.

În plus, a mai arătat recurentul-reclamant, este exclus ca, furnizând aceste informaţii detaliate către Securitate, intimata să nu fi conştientizat pericolul la care expunea persoanele denunţate. În acest sens, a făcut trimitere la decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul căreia s-a arătat că, "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat".

Astfel, atât timp cât a considerat - contrar practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care chiar prima instanţă a făcut trimitere - că nota scrisă de intimată nu ar denunţa atitudini potrivnice regimului comunist şi nu ar viza îngrădirea unor drepturi fundamentale, sentinţa atacată a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă nu a analizat şi denunţarea elevelor R.I. şi D.E., ale căror nume sunt expres precizate în nota scrisă de intimată, pronunţând astfel, o hotărâre insuficient motivată, ceea ce echivalează cu lipsa motivării, situaţie ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 martie 2017, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatei-pârâte A., în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1) din acelaşi act normativ.

Din conţinutul Notei de constatare nr. x/23.10.2015, rezultă că intimata-pârâtă, pedagog la şcoala de cooperaţie din Alba Iulia, a fost recrutată în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ "D.", în anul 1989, "pentru cunoaşterea şi stăpânirea temeinică a situaţiei operative din cadrul internatului şcolii de cooperaţie din Alba-Iulia unde îşi desfăşoară activitatea şi personalul T.E.S.A. şi atelierul de croitorie".

În acest sens, pârâta a întocmit şi semnat olograf Nota informativă din data de 25.05.1989, sub numele conspirativ "D.", prin care informa Securitatea în legătură cu verişoarele numitei D.E., respectiv:

"În clasa I B vânzători este o elevă pe nume E., care, făcând o deplasare acasă în judeţul Mureş, a fost acostată de o femeie, faţă de care eleva s-a plâns despre unele greutăţi pe care le are în familie în urma decesului mamei sale. Femeia respectivă i-a vorbit despre anumite precepte religioase, despre secta < C.>, întrebând-o la ce şcoală învaţă şi unde locuieşte. I-a spus fetiţei că va fi căutată de cineva. După o perioadă scurtă de timp, a fost căutată de două tinere în vârstă de 18-19 ani, care i-au propus să stea de vorbă. Neavând timp în acea zi, cele două au căutat-o duminica. Între timp, fetiţa a povestit colegelor sale această poveste şi ele au sfătuit-o să nu le întâlnească, întrucât pot fi iehoviste. Deşi au căutat-o de mai multe ori, eleva nu a mai vrut să discute cu ele, în schimb acestea discutau cu eleva B. din clasa a IX-a B, care, la întrebările pedagogelor, a afirmat că-i sunt verişoare, refuzând să le divulge numele."

Soluţionând acţiunea formulată de reclamant, instanţa fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât informaţiile prezentate de pârâtă nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Examinând punctual motivele de casare invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată neîntemeiată prima critică la adresa legalităţii sentinţei civile atacate, nefiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Pentru a fi aplicabilă norma juridică citată, în înţelesul celei de a doua teze, este necesar a fi demonstrat faptul că hotărârea criticată cuprinde considerente contradictorii, de natură a face imposibil de verificat şi susţinut raţionamentul pentru care instanţa a pronunţat soluţia criticată.

Or, această situaţie premisă nu se regăseşte în cauză, considerentele instanţei de fond fiind coerente şi logice, apte de a susţine dispozitivul. Astfel, nu se poate susţine indicarea unor motive contradictorii de către instanţă în cuprinsul sentinţei atacate, întrucât, aprecierea primei instanţe, potrivit căreia "prin raportare la informaţiile oferite de pârâtă, cele două tinere puteau fi identificate de către ofiţerii Securităţii" nu intră în conflict cu cea de a doua concluzie expusă în acelaşi paragraf al sentinţei, potrivit căreia "din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâta nu a urmărit identificarea şi urmărirea acestora de către Securitate, ci oferirea unor informaţii cât mai vagi, impersonale."

Totodată, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac.

Astfel, critica recurentului-reclamant în sensul că prima instanţă nu a analizat şi denunţarea elevelor R.I. şi D.E., menţionate în nota scrisă de intimată, valorificată tot în cadrul acestui motiv de casare, vizează, în realitate, faptul că prima instanţă a analizat greşit condiţiile constatării calităţii de colaborator de la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aspect ce se subsumează cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Prin urmare, este neîntemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, de asemenea, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securităţii" presupune întrunirea a trei condiţii cumulative:

- furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

- informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conţinutul şi efectele Notei informative furnizate de intimata-pârâtă, din data de 25.05.1989, care, în opinia recurentului, a fost greşit interpretată de prima instanţă şi, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părţii care furniza informaţiile, faţă de urmările faptelor sale.

Prima instanţă a făcut o cercetare judecătorească efectivă şi aprofundată a aspectelor deduse judecăţii, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificaţie juridică adecvată, în raport cu toate circumstanţele cauzei.

În cauză, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, îndeplinirea condiţiilor legale prin prisma Notei informative din data de 25.05.1989, considerată de acesta relevantă, notă ce a fost furnizată de intimata-pârâtă în anul 1989, identificată în dosarul w, vol. 2, f.3, pe care s-a întemeiat nota de constatare şi acţiunea în justiţie, care ar avea aptitudinea să atragă incidenţa art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii intimatei de colaborator al Securităţii.

Referitor la această notă informativă (din 25.05.1989), Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că relatările intimatei-pârâte din cuprinsul acesteia au un caracter general şi impersonal, afirmând doar că o elevă discută cu două tinere, fără a menţiona în concret obiectul discuţiilor sau dacă aceste tinere fac parte din secta "C.".

Aşadar, nu rezultă că intimata-pârâtă a urmărit denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa de control judiciar constată că nota informativă, de altfel singura, dată de intimata-pârâtă, invocată în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Relatările din conţinutul Notei nu pot fi luate în considerare fără alte înscrisuri relevante, având în vedere şi Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale.

Astfel de informări generale, prin conţinutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane, iar, pe de altă parte, nu erau de natură să producă nicio consecinţă negativă asupra celor două tinere, cum greşit susţine recurentul-reclamant.

Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Prin urmare, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3605 din 17 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

F. 14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - F.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIŢIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - F.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.