Hospital loses appeal; indirect discrimination in monolingual medical information upheld with €400 fine affirmed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 292/06.04.2016 emisă de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 279 din 28 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins atât excepţia nulităţii cererii pentru netimbrare, invocată prin întâmpinare de pârât, cât şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei meţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca, neîntemeiat în drept, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant susţine că sentinţa recurată este nelegală, întrucât în ceea ce priveşte prevederile Legii nr. 46/2003, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a lor.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurentul-reclamant consideră că a respectat dispoziţiile acestei legi, având în vedere că regulamentul intern prevede atât respectarea drepturilor pacienţilor în conformitate cu Legea nr. 46/2003 (art. 28, lit. r) Cap. III "Drepturile şi obligaţiile unităţii"), cât şi obligativitatea respectării drepturilor conform Legii nr. 46/2003 (pct. 2 din regulament).

Arată că aceste prevederi legale au fost prelucrate personalului medical, sunt cunoscute şi se aplică încă din momentul intrării lor în vigoare.

Comunicarea în limba maghiară cu pacienta şi mama acesteia a avut loc prin intermediul personalului medical angajat. Precizează că procedurile din secţie interzic intrarea în secţie a unui număr mare de persoane, astfel că discuţia cu mama pacientei s-a asigurat de către personalul de limbă maghiară angajat al instituţiei spitaliceşti.

Reţinerea instanţei în sensul că pacienta a venit cu un traducător este eronată, respectiva persoană fiind însoţitorul grupului din care făcea parte pacienta şi căreia îi revenea obligaţia să o supravegheze pe parcursul deplasării, în condiţiile în care aceasta fusese victima unui accident rutier.

De asemenea, recurentul-reclamant arată că instanţa nu a luat în considerare procesul-verbal întocmit de Comisia de Etică din cadrul Spitalului, apreciind astfel, că i-a fost încălcat dreptul la apărare. De altfel, acest proces-verbal nu a fost depus în dosarul CNCD, astfel că instanţa trebuia să ţină cont de acest înscris.

Recurentul-reclamant concluzionează că a respectat legislaţia prevăzută de O.G. nr. 137/2000 şi Legea nr. 46/2003, a procedat corect şi a transmis toate informaţiile medicale prin personalul de limbă maghiară angajat, pentru ca pacienta să înţeleagă toate procedurile medicale urmate, nu a contribuit prin atitudine activă sau pasivă în niciun fel la discriminarea pacientei şi a mamei acesteia, motiv pentru care se impune casarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin concluzii scrise, înregistrate la dosar la 2 octombrie 2019, intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prealabil analizei instanţei de control judiciar, este de menţionat că recurentul nu a încadrat criticile formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă toate aceste critici concrete, expuse prin calea de atac exercitată, se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalităţii hotărârii nr. 292/6.04.2016 prin care emitentul acesteia, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a constatat că neinformarea pacientei minore şi a mamei - care nu au înţeles limbajul medical în limba română - asupra stării de sănătate a pacientei, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic, în limba maternă (maghiară) reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (3), art. 2 alin. (4) şi art. 10 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 (pct. 3) şi a aplicat acestuia o amendă contravenţională de 2.000 RON, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (pct. 4).

La baza investigaţiei efectuate de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stat sesizarea petentei A., faptele discriminatorii sesizate constând în necomunicarea, în limba maghiară, a diagnosticului pentru un pacient minor către părintele acestuia, refuzul acordării serviciilor medicale (externarea persoanei bolnave) pe criteriul apartenenţei etnice.

Prin actul atacat, s-a reţinut, în esenţă, că diferenţa de tratament a fost creată prin necomunicarea informaţiilor de natură medicală către pacientă şi mama pacientei în limba maternă (maghiară).

În acest context, s-a constatat că tratamentul diferenţiat s-a bazat pe criteriul necunoaşterii limbajului medical în limba română, iar fapta de discriminare nu s-a întemeiat pe o justificare obiectivă privind necomunicarea respectivelor informaţii.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, validând constatările şi concluziile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în sensul existenţei unei discriminări indirecte, interpretând şi aplicând corect prevederile art. 2 alin. (3), art. 2 alin. (4) şi art. 10 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, relativ la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Principiul nediscriminării este consacrat atât de dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi a Curţii Europene de Justiţie în forma principiului egalităţii care exclude ca situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

Din această perspectivă a fost analizat refuzul recurentului de a acorda accesul pacientei şi al mamei acesteia la serviciul medical, statuându-se, în mod corect, că practica aparent neutră de a comunica cu ele în limba română le-a dezavantajat în accesul la informaţiile la care au dreptul în conformitate cu art. 6 şi 8 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

Noţiunea de discriminare este definită în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 ca fiind "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Totodată, potrivit alin. (3) al normei mai sus menţionate, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Din cele expuse în precedent, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond, Înalta Curte constată că mijloacele de probă administrate în faţa C.N.C.D., cât şi cele administrate de instanţa de fond sunt de natură a conduce la concluzia că pacienta minoră şi mama sa au fost supuse unui tratament discriminatoriu din partea unităţii spitaliceşti (lipsa unui regulament intern privind comunicarea cu persoanele care nu înţeleg bine limba română), bazat pe un criteriu interzis de lege (etnic) care are ca efect atingerea unui drept recunoscut de lege (dreptul la informare al pacientului în limba maternă, prevăzut de art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului).

Chiar dacă la nivel declarativ, recurentul a arătat că a respectat dispoziţiile Legii nr. 46/2003, regulamentul intern cuprinzând prevederi referitoare la respectarea drepturilor pacienţilor în conformitate cu Legea nr. 46/2003, precum şi la obligativitatea respectării acestor drepturi şi că aceste prevederi legale au fost prelucrate personalului medical, sunt cunoscute şi se aplică de acesta, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în acest sens.

Nefondate sunt şi criticile recurentului referitoare la faptul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, pe motiv că instanţa nu a luat în considerare procesul-verbal întocmit de Comisia de Etică din cadrul Spitalului.

Instanţa de control reţine că acest înscris este nerelevant în cauză, faţă de conţinutul normelor şi faptelor considerate discriminatorii, neputând fi luat în considerare la analiza legalităţii hotărârii atacate, aşa cum corect a observat prima instanţă.

Aşadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuţie aspecte noi, care să determine reţinerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul primei instanţe, Înalta Curte, constatând caracterul formal al acestor critici, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinţei civile nr. 279/28 septembrie 2016.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 279 din 28 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.