Judicial review of EU-funded project rejection: Annulment of omitted acts violating procedural disposability and substantive motivation requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală de Programe Europene Capital Uman: suspendarea executării Deciziei nr. 53039/5.09.2017 emisă de către Direcţia Generală de Programe Europene Capital Uman şi a Notificării nr. x/30.06.2017 emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, referitoare la rezultatul verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii Cererii de finanţare Cod My SMIS 105073 cu titlul "ACCES - Acces egal la educaţie pentru preşcolari şi şcolari din comunităţi defavorizate ale judeţului Brăila" şi rezervarea finanţării necesare implementării proiectului până la pronunţarea instanţei de fond; anularea în totalitate a Deciziei nr. 53039/5.09.2017 şi obligarea pârâtului la aprobarea Cererii de finanţare privind conformitatea administrativă şi eligibilitatea, transmiterea Cererii în etapa de evaluare tehnică şi financiară şi evaluarea acesteia în termeni legali în aceleaşi condiţii de care au beneficiat şi ceilalţi competitori, în virtutea dreptului la tratament egal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 270/2017 pronunţată în data de 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, având ca obiect suspendare executare act administrativ; a dispus anularea Deciziei nr. 53039/5.09.2017 şi Notificarea nr. x/30.06.2017 emise de către pârât; a obligat pe pârât să admită Cererea de finanţare Cod MySMIS - ACCES - "Acces egal la educaţie pentru preşcolari şi şcolari din comunităţi defavorizate ale judeţului Brăila" în cadrul etapei privind conformitatea administrativă şi eligibilitatea şi să transmită Cererea în etapa de evaluare tehnică şi financiară.

3. Cererea de recurs

Pârâtul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, antecesor al Ministerului Fondurilor Europene, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018, a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat casarea sentinţei, fie cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, fie cu rejudecarea cauzei şi respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi neîntemeiată în ceea ce priveşte cererea de suspendare promovată; ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte petitul privind suspendarea Notificării nr. x/30.06.2017 emisă de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale referitoare la rezultatul verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii Cererii de finanţare Cod MySMIS: 105073 cu titlul "ACCES- Acces egal la educaţie pentru preşcolari şi şcolari din comunităţi defavorizate ale judeţului Brăila"; ca neîntemeiată în ceea ce priveşte cererea de anulare.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1. Motivele de recurs privind soluţia dată cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017 emisă de Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman şi a Notificării OI POCU- MEN nr. 4375/D/30.06.2017

3.1.1. Motivul de recurs privind încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.)

În materia contenciosului adminstrativ, hotărârea ce se va pronunţa cu privire la cererea de anulare nu are caracter executoriu, astfel după a apreciat în mod greşit instanţa de fond pentru a justifica nepronunţarea cu privire la cererea de suspendare formulată de intimatul-reclamant, precum şi nepronunţarea asupra excepţiilor şi apărărilor invocate de recurentă cu privire la acest petit. Un astfel de caracter executoriu îl are, potrivit prevederilor legale anterior menţionate. numai hotărârea dată cererii de suspendare. Nu se poate considera faptul că, atâta vreme cât instanţa de fond a înţeles să se pronunţe direct asupra cererii de anulare, nu mai este necesară pronunţarea asupra cererii de suspendare. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (3) din C. proc. civ., în dispozitivul hotărârii nu se indică faptul că hotărârea este executorie, ci faptul că este pronunţată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţarea asupra cererii de suspendare era cu atât mai necesară cu cât se solicitase de către instituţia recurentă, în ceea ce priveşte cererea de suspendare a Notificării, introducerea în cauză a Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOCU MEN), emitent al respectivei notificări. Or, pronunţarea cu privire la acesta solicitare şi introducerea în cauză a acestei instituţii ar fi determinat stabilirea corectă a cadrului procesual.

Astfel, în situaţia în care s-a solicitat şi s-a dispus prin hotărârea judecătorească admiterea cererii de finanţare, cadrul procesual era absolut necesar să fie stabilit şi în contradictoriu cu OIPOCU - MEN la nivelul căruia, potrivit procedurilor interne de lucru şi reglementărilor legale aplicabile, urma să fie admisă cererea de finanţare şi să se transmită în etapa de evaluare tehnică şi financiară. Instanţa de fond încalcă, în mod vădit, prin considerentele formulate cu privire la lipsa pronunţării asupra cererii de suspendare, normele de drept material aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative.

Deşi nu înţelege să se mai pronunţe asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative, cu această motivare greşită, prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti instanţa de fond a dispus admiterea acţiunii având ca obiect suspendare act administrativ. Aşadar, sentinţa este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, între considerente şi dispozitivul acestei hotărâri judecătoreşti existând contrarietate.

3.1.2. Motivele de recurs privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.)

În speţa dedusă judecăţii, instanţa de fond, deşi a fost sesizată cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017 emisă de Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman şi a Notificării Ol POCU- MEN nr. 4375/D/30.06.2017, prin considerentele hotărârii judecătoreşti a apreciat faptul că nu mai este necesară pronunţarea asupra cererii de suspendare formulate şi nici asupra excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate relativ la acest capăt de cerere, fără să motiveze într-o manieră legală această abţinere de la pronunţare cu privire la cererea de suspendare.

3.2. Motivele de recurs privind soluţia dată cererii de anulare a executării Deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017 emise de Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman:

3.2.1. Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.)

Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordinului comun nr. 698/1425/2016 al Ministrului Fondurilor Europene şi al Ministrului Finanţelor publice şi nu a documentului "Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" deşi, prin apărările formulate, s-a arătat faptul că Ordinul nr. 698/1425/2016 este o reglementare legală cu aplicabilitate generală pentru toate cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020. Documentul numit "Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" cuprinde informaţii şi reguli generale de eligibilitate aplicabile în mod obligatoriu solicitanţilor care doresc să obţină finanţare din FSE, prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, regulile specifice aplicabile unei cereri de propuneri de proiecte finanţate prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, urmând să se regăsească în Ghidul condiţii specifice aferent respectivei cereri, elaborat în completarea elementelor reglementate de cadrul general rerezentat de Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020.

Atât cererea de finanţare, cât şi contestaţia formulată împotriva Notificării Ol POCU- MEN nr. 4375/D/30.06.2017, au fost depuse de către reclamant în conformitate cu prevederile Orientărilor privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020, a căror valabilitate o contestă prin cererea de chemare în judecată.

În privinţa publicării acestui document, despre care instanţa de fond reţine în mod greşit că nu ar fi fost publicat în Monitorul Oficial, apariţia acestui document a fost transparentă, la data de 29.02.2016 pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene fiind postat draftul acestui document în vederea consultării publice, împreună cu un anunţ care se regăseşte încă pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene - secţiunea Comunicare - Anunţuri AM.

Ghidul Solicitantului Condiţii Generale POCU a fost aprobat prin Ordinul ministrului fondurilor europene pentru aprobarea "Orientărilor privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" aferent apelurilor de proiecte lansate în cadrul Orientărilor privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020 nr. 536/20.04.2016, ordin care a fost publicat pe pagina de internet a MFE.

Totodată, în aplicarea prevederilor sale, a fost elaborat Ghidul solicitantului condiţii specifice de accesare a fondurilor, Programul "ŞCOALĂ PENTRU TOŢI", aferent Programului Operaţional Capital Uman, Axa prioritară 6, Obiective Specifice (O.S.) 6.2, 6.3, 6.4, 6.6, aprobat prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1841/09.09.2016, ordin care a fost publicat pe pagina de internet a MFE.

Prin Decizia nr. 53039 din data de 05.09.2017 s-a constatat, cu privire la Criteriul de verificare a conformităţii administrative nr. 1, faptul că Cererea de finanţare respectă formatul solicitat şi conţine toate anexele solicitate, însă s-a încălcat Subcriteriul 10, în sensul că Partenerul A. nu a depus Declaraţia privind eligibilitatea TVA aferentă cheltuielilor ce vor fi efectuate în cadrul operaţiunii propuse spre finanţare din FESI, deşi în Bugetul proiectului are incluse cheltuieli cu deplasarea, purtătoare de TVA. Membrii comitetului de evaluare au constatat în mod corect faptul că partenerul A. nu a depus Declaraţia privind eligibilitatea TVA, astfel încât nu au fost respectate prevederile Anexei 5 la Orientărilor Generale, Anexei 9 la Condiţiile Specifice şi ale Anexei 12 la Condiţiile Specifice.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, obligativitatea stabilită de Orientările generale privind accesarea finanţărilor în cadrul POCU 2014-2020, a depunerii Declaraţiei privind eligibilitatea TVA şi de către partener nu contravine prevederilor Ordinului comun al MFE şi MPF nr. 698/1425/2016, a cărui aplicabilitate este reţinută de instanţă ci, dimpotrivă, deoarece cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă sunt eligibile spre decontare din FSE, îl completează, în sensul armonizării cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020 şi Hotărârii Guvernului nr. 93/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020.

Nu doar solicitantul, ci şi partenerii acestuia se află pe circuitul fluxurilor financiare reglementate de cele două acte normative menţionate, respectiv plata prefinanţării şi a cererilor de rambursare (care pot conţine inclusiv TVA eligibil nedeductibil), cu atât mai mult este justificată prezentarea, la momentul depunerii cererii de finanţare, a Declaraţiei privind eligibilitatea TVA, de către toţi partenerii proiectului, astfel încât este greşită aprecierea instanţei de fond în sensul că cerinţa depunerii Declaraţiei privind eligibilitatea TVA pentru partenerul A. este "excesiva şi adăugând la lege".

Aşadar, întrucât partenerul A. avea repartizate, conform bugetului proiectului, cheltuieli pentru deplasarea experţilor, aceste cheltuieli fiind purtătoare de TVA, avea obligaţia să completeze la rîndul său, Declaraţia privind eligibilitatea TVA aferentă cheltuielilor ce vor fi efectuate în cadrul operaţiunii propuse spre finanţare din FESI, lucru care în fapt nu s-a petrecut, această declaraţie nefiind depusa.

Un alt aspect vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii cu privire la cererea de anulare formulată de intimatul-reclamantul îl vizează anularea Deciziei nr. 53039/5.09.2017 si a Notificării nr. x/30.06.2017 emise de către pârât, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată se solicitase doar anularea în totalitate a deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017, nu şi anularea Notificării nr. x/30.06.2017, care nu a fost emisă de către pârât, astfel după cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, ci de către Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman -Ministerul Educaţiei Naţionale (Ol POCU MEN), a cărui introducere în cauză nu fusese realizată. Instanţa de fond nu avea căderea de a-şi depăşi limitele investirii şi de a se pronunţa pe "mai mult decât s-a cerut", dispunând anularea unui act administrativ a cărui anulare nu a fost solicitată de intimatul-reclamant, ceea ce face hotărârea judecătorească pasibilă de casare şi pentru motivele prevăzute de prevederile art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

3.2.2. Sentinţa nu este motivată şi a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.)

Recurenta-pârâtă şi-a formulat în mod exhaustiv apărările prin întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosarul cauzei, însă instanţa de fond nu a înţeles să se pronunţe asupra apărărilor ministerului şi nici nu a indicat vreun motiv legal pentru care a înţeles să înlăture aceste apărări.

Deşi dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevăd faptul că în considerente trebuie redate susţinerile pe scurt ale părţilor, instanţa de fond reia pe 4 pagini din sentinţă susţinerile intimatului-reclamant din cererea de chemare în judecată. În speţa dedusa judecăţii, modul în care instanţa a motivat sentinţa recurată echivalează în mod evident cu o nemotivare, din moment ce aceasta nu a analizat apărările invocate de instituţia pârâtă.

Spre exemplificare, s-a învederat instanţei de fond faptul că a intervenit prescrierea dreptului la acţiune cu privire la documentul "Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020", iar a formula critici pe cale indirectă cu privire la prevederile sale ar echivala cu o veritabilă repunere în termenul de contestare, apărări cu privire la care instanţa de fond nu a înţeles să se pronunţe în vreun fel, cu încălcarea legii. Totodată, în ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtului la aprobarea Cererii de finanţare, s-a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât, raportat la cele solicitate prin celelalte capete de cerere, aprobarea cererii de finanţare nu s-ar putea face decât pe cale administrativă, ca urmare a repunerii reclamantului în situaţia anterioară emiterii actelor administrative atacate.

Deşi prin considerentele hotărârii judecătoreşti, instanţa de fond nu a înţeles să analizeze această excepţie iar prin dispozitiv nu s-a pronunţat cu privire la excepţia invocată, a dispus în mod nelegal, trecând peste această apărare, obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanţare şi transmiterea cererii în etapa de evaluare tehnică şi financiară.

3.2.3. Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.)

Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor contradictorialitaţii şi disponibilităţii; cu încălcarea principiului disponibilităţii, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, dând mai mult decât s-a cerut, respectiv atât anularea Deciziei nr. 53039/5.09.2017, cât si a Notificării Ol POCU - MEN nr. 4375/30.06.2017. Soluţia a fost pronunţată de instanţa de fond cu depăşirea limitelor investirii, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii şi fără punerea în discuţia părţilor a unei eventuale cereri de anulare a Notificării Ol POCU - MEN nr. 4375/30.06.2017, încălcându-se pe cale de consecinţă principiul contradictorialităţii, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. cu privire la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 şi ale art. 498 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Reclamantul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BRĂILA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

4.1. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil prin abţinerea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de suspendare şi asupra excepţiilor relativ la acest capăt de cerere

O astfel de cerere este lipsită de obiect, deoarece suspendarea deciziei nr. 53039/2017 nu face parte din dispozitivul sentinţei recurate întrucât ar fi fost la rândul ei lipsită de obiect, din moment ce instanţa de fond s-a pronunţat direct asupra fondului cauzei, iar cererea de suspendare ar fi operat, oricum, până la pronunţarea pe fond.

Indiferent dacă instanţa ar fi admis sau ar fi respins cererea de suspendare a deciziei nr. 53039/2017 emisă de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, efectele unei astfel de decizii ar fi operat până la pronunţarea pe fond, adică în acelaşi timp.

Mai mult decât atât, prin recurs, pârâta - recurentă invocă sancţiunea nulităţii asupra acelei părţi din dispozitivul sentinţei referitoare la suspendarea deciziei nr. 53039/2017, care nu există; după cum se poate observa la o simplă lecturare a sentinţei nr. 270/2017, dispozitivul sentinţei se referă la anularea deciziei şi nu la suspendarea acesteia, arătându-se în motivare de ce instanţa nu va dispune asupra suspendării. Consideră intimata că instanţa de fond a apreciat corect rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind suspendarea deciziei nr. 53039/2017 în condiţiile pronunţării asupra cererii de anulare a acesteia.

4.2. In ceea ce priveşte motivarea recursului împotriva admiterii cererii de anulare în totalitate a deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017

Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă privesc pronunţarea sentinţei cu o presupusă încălcare şi aplicare greşită a normelor de drept material.

În argumentarea sa, pârâtul-recurent, păstrează aceeaşi optică, potrivit căreia, înscrisul numit "Orientări generale privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" emis de Autoritatea de Management a Programului Operaţional Capital Uman este mai presus de orice reglementare legală şi trebuie respectat ad literam.

În argumentele sale, recurenta-pârâtă invocă faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat cu "Orientări generale privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" nu au fost publicate în Monitorul Oficial aducând ca argumente publicarea documentului pe un site în vederea consultărilor publice, recunoscând astfel caracterul său orientativ, provizoriu şi perfectibil. Practic pârata-recurenta recunoaşte că documentul care a fost invocat ca fiind temeiul legal în baza căruia a respins cererea de finanţare a beneficiarului nu are un caracter imperativ, iar publicarea sa pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene nu este de natura a substitui obligaţia publicării in Monitorul Oficial in vederea invocării puterii de lege pe care acesta i-o atribuie.

În ceea ce priveşte presupusa imposibilitatea de punere în aplicare a sentinţei, motivată de faptul că instanţa a dispus asupra anulării notificării nr. x/30.06.2017, se arată că dispozitivul sentinţei este fără echivoc şi priveşte anularea de către instanţă a actelor administrative respective şi nu presupune o conduită activă din partea recurentei-pârâte în sensul emiterii vreunui înscris prin care să anuleze un act emis de altă autoritate, astfel încât aceasta sa invoce o presupusa imposibilitate de punere în executare a acestuia. Astfel, singura conduita activă la care este obligată pârâta recurenta este cea de admitere a cererii e finanţare şi de a transmite cererea în etapa de evaluare tehnicăşi financiară.

Pe fond, atât Cererea de finanţare depusă de Reclamant (Solicitantul finanţării), cât şi contestaţia aferentă au fost evaluate în mod arbitrar, cu încălcarea actelor normative în vigoare pe de o parte, şi fără respectarea prevederilor Metodologiei de evaluare, pe de altă parte.

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman a impus pentru evaluarea proiectelor un document fără caracter normativ, ci doar orientativ, numit "Orientări generale privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital, Uman 2014-2020", în conţinutul căruia nu a transpus prevederile legale pentru cererile de proiecte finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020, aşa cum avea responsabilitatea conform art. 4 şi art. 5 din Ordinul 698/11.05.2016. Faptul că un document care trasează liniile generale pentru un întreg program operaţional este necorelat cu legislaţia, este de natură a ridica grave semne de întrebare cu privire la întregul proces de evaluare şi implementare derulat în cadrul acestui program.

Declaraţia lipsă pentru partener, invocată ca motiv de respingere a proiectului nu e prevăzută de legislaţia în vigoare la momentul depunerii Cererii de finanţare; este total lipsită de obiect, partenerul neavând achiziţii; putea fi solicitată şi clarificată prin mecanismul de clarificări, conform Metodologiei de evaluare şi selecţie şi documentului "Orientări generale privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020".

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 alin. (2) din Legea 134/2010 privind Noul C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare, deşi aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

La data de 30.11.2016, în cadrul Programului Operaţional Capital Uman, Apel de proiecte nr. POCU/74/6/18 programul "Şcoală pentru toţi", instituţia reclamantă a depus o cerere de finanţare cu titlul "ACCES - Acces egal la educaţie pentru preşcolari şi şcolari din comunităţi defavorizate ale judeţului Brăila".

În etapa de evaluare a conformităţii administrative şi eligibilităţii, cererea a fost respinsă, prin Notificarea OI POCU - MEN nr. 4375/D/30.06.2017. Din Grilele de evaluare anexate acestei notificări, rezultă că motivul respingerii cererii l-a reprezentat omisiunea solicitantului de a depune Declaraţia privind eligibilitatea TVA aferentă cheltuielilor partenerului B., ce vor fi efectuate în cadrul operaţiunii propuse spre finanţare, deşi în Bugetul proiectului are incluse cheltuieli cu deplasarea, purtătoare de TVA.

Împotriva Notificării OI POCU - MEN nr. 4375/D/30.06.2017, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila a formulat contestaţie prealabilă, dar Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Sud - Est şi-a menţinut punctul de vedere iniţial, fiind emisă în acest sens Decizia nr. 53039/5.09.2017 de către Direcţia Generală de Programe Europene Capital Uman. În cuprinsul acestei decizii, nu este indicat nici un argument de fapt sau de drept pentru care a fost respinsă contestaţia prealabilă.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă şi a apărărilor formulate de intimatul-reclamant

Ca o primă precizare, Înalta Curte va analiza cu prioritate motivele de recurs invocate referitor la soluţia dată capătului de cerere având ca obiect anularea actelor atacate, iar apoi cele referitoare la soluţia dată capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor.

De asemenea, vor fi analizate cu prioritate motivele de recurs prevăzute de prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., iar apoi, în măsura în care se mai impune, cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

7.2.1. Motivele de recurs privind soluţia dată cererii de anulare

7.2.1.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - încălcarea principiului contradictorialităţii şi al disponibilităţii

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, sentinţa recurată fiind pronunţată cu încălcarea principiilor contradictorialitaţii şi al disponibilităţii, cât timp, din cercetarea petitului cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul a solicitat anularea deciziei, fără a indica în mod expres în acest petit şi cererea de anulare a notificării.

Astfel, conform prev. art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Or, dacă prima instanţă a constatat că, deşi nu este expres menţionat în petit, reclamantul a intenţionat, din modul de redactare a motivelor acţiunii, să solicite şi anularea notificării, trebuia să procedeze, în vederea respectării celor două principii enunţate, la punerea în discuţie în mod formal a rectificării petitului în acest sens; astfel, Înalta Curte nu dezleagă prin aceste considerente chestiunea legată de existenţa sau nu în petit - explicit sau implicit - a capătului de cerere privind anularea notificării, ci constată că prima instanţă a procedat la rectificarea petitului, cu nerespectarea celor două principii.

Astfel, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că au fost încălcate regulile de procedură referitoare la principiul contradictorialităţii şi al disponibilităţii, încălcare ce atrage sancţiunea nulităţii sentinţei, impunând trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de anulare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda, cu respectarea celor două principii, la a pune în discuţie rectificarea cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, având în vedere cele invocate de reclamant în motivarea cererii introductive, pentru a lămuri dacă a existat doar o omisiune de precizare a petitului (eroare materială), însă reclamantul a atacat in concret şi această notificare (pe lângă decizia de soluţionare a contestaţiei) sau dacă, din cuprinsul cererii introductive, nu se poate reţine atacarea cu actiune in anulare si a acesteia.

7.2.1.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. -nemotivarea sentinţei

În cadrul acestui motiv de recurs (întemeiat de recurenta pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.), recurenta-pârâtă a invocat neanalizarea apărărilor sale din întâmpinare şi a notelor scrise depuse la dosarul cauzei, arătând în concret două aspecte omise de la cercetare: prescrierea dreptului la acţiune cu privire la documentul "Orientări privind accesarea finanţărilor în cadrul Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020" şi respingerea ca inadmisibil a petitului privind obligarea pârâtului la aprobarea cererii de finanţare.

Înalta Curte constată că din prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., mai sus enunţate, rezultă şi obligaţia de a analiza argumentele esenţiale expuse de părţi în actele procesuale depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 din noul C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din noul C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, se constată că, în cauza, de faţă, instanţa de fond a omis să analizeze argumente esenţiale invocate de către pârâtă prin întâmpinare şi notele scrise; astfel, simpla împrejurare că nu au fost reiterate argumentele pârâtei, cât timp acestea fuseseră analizate implicit prin admiterea unor argumente contrare pe aceeaşi problemă de drept, nu reprezintă nemotivare. Însă, neanalizarea unor apărări esenţiale invocate de către pârâtă, cum sunt cele două exemplificate prin acest motiv de recurs, duce la concluzia unei motivări insuficiente a soluţiei pronunţate, cu încălcarea disp. art. 22 şi art. 425 din C. proc. civ.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă nu a pronunţat o hotărâre motivată pe toate aspectele esenţiale ale cauzei, astfel că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte invocarea, pentru aceeaşi chestiune, şi a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că încălcarea prevederilor art. 425 din C. proc. civ. referitoare la cerinţele de motivare a unei hotărâri reprezintă o încălcarea a unei norme de procedură ce se încadrează exclusiv în cazul de casare de la punctul 6.

7.2.1.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. -încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material

Având în vedere caracterul fondat al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului prevăzut la punctul 8.

7.2.2. Motivele de recurs privind soluţia dată cererii de suspendare

7.2.2.1. Motivele de recurs privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.)

Recurentul-pârât a invocat omisiunea voită a primei instanţe de pronunţare asupra cererii de suspendare întemeiate pe prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, omisiune care, în opinia instanţei de recurs, a fost făcută cu încălcarea prev. art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Astfel, instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor şi motivelor invocate de părţi, mai puţin când, faţă de modul de soluţionare a altor aspecte, pronunţarea asupra acestora devine de prisos.

Prima instanţă nu se afla într-o asemenea situaţie, petitul cererii de suspendare fusese formulat ca şi capăt principal de cerere şi necesita o soluţie prin dispozitiv. Argumentele legate de eventuala lipsă de folos practic a unei suspendări raportat la momentul soluţionării cererii nu justifică lipsa unei soluţii în dispozitiv cu privire la cererea de suspendare, ci ar putea determina o anumită soluţie (lipsă de obiect sau de interes).

De asemenea, argumentul legat de caracterul executoriu al soluţiei de primă instanţă pe capătul de cerere privind anularea este eronat, cât timp, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul suspendă executarea, iar potrivit art. 14 alin. (4) din aceeaşi lege, numai hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept, iar recursul nu este suspensiv de executare.

Ca urmare, prin nepronunţarea asupra cererii de suspendare, se constată caracterul întemeiat al motivului de recurs prev. de art. 4 88 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Neexistând o pronunţare, în mod evident nu există nici considerente ataşate acestui capăt de cerere, dar aceasta nu mai atrage incidenţa motivului de casare de la punctul 6, fiind o situaţie absorbită în motivul de recurs de la punctul 5, astfel că invocarea de către recurentă şi a cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu se justifică.

În ceea ce priveşte împrejurarea că, pe cererea de suspendare a Notificării, pârâta solicitase introducerea în cauză a Organismului Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOCU MEN), iar instanţa a omis să soluţioneze această solicitare, Înalta Curte că sunt încălcate prev. art. 22 alin. (6) coroborat cu art. 78 din C. proc. civ., în aplicarea art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prima instanţă trebuia să soluţioneze această cerere, care avea ca obiect introducerea în proces a emitentului unuia din actele administrative a cărui suspendare se solicitase.

În ceea ce priveşte menţiunea din dispozitiv, referitoare la faptul că s-a dispus admiterea acţiunii "având ca obiect suspendare act administrativ", Înalta Curte constată că este o simpla eroare materială, fără implicaţii care să ducă la contradicţii cu considerentele, fiind clar din acestea din urmă că prima instanţă nu a înţeles să mai soluţioneze această cerere de suspendare.

Această încălcare a regulilor procedurale duce la nulitatea sentinţei, impunând trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de suspendare; cu ocazia rejudecării, prima instanţă va pune în discuţie, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dispnibilităţii, cererea formulată de pârât, în vederea corectei stabiliri a cadrului procesual sub aspectul părţilor din proces.

7.2.2.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. -încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material

Având în vedere caracterul fondat al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului prevăzut la punctul 8.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date

Ca urmare, în temeiul art. 497 raportat la prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa civilă recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 270/2017 din 19 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2020.