Incompatibility of High Court judges with Central Electoral Bureau membership and non-application of Constitutional Court decision unconstitutionality

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, A.- Organizaţia Judeţeană Sălaj, reprezentată prin B., în calitate de preşedinte interimar, a formulat contestaţie împotriva constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor 2020, solicitând anularea Procesului-Verbal nr. x/11.09.2020 privind constituirea Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor 2020 din data de 6 decembrie 2020, ca urmare a nulităţii procesului-verbal încheiat de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Prim magistratul-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 09.09.2020, înregistrat la BEC sub nr. x/10.09.2020, prin care au fost învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionaţi.

Contestatorul a solicitat să se dispună constituirea Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor 2020 prin excluderea judecătorilor din componenţa acestuia.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea actelor atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În motivarea cererii introductive, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal încheiat de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Prim magistratul-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 09.09.2020, au fost învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central judecătorii Înaltei Curţi menţionaţi în cerere.

Ulterior, BEC a fost completat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

Contestatorul a susţinut că a fost făcută constituirea Biroului Electoral Central în temeiul unor dispoziţii legale care nu mai sunt în vigoare, respectiv în temeiul art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015.

S-a arătat că textele legale invocate reglementează o incompatibilitate vădită a judecătorilor, care au încetat să îşi producă efecte în temeiul art. 147 din Constituţie, deoarece legiuitorul nu a pus în acord cuprinsul art. 11 din Legea nr. 208/2015 cu cele statuate prin considerentele cuprinse în Decizia nr. 45/2018 a Curţii Constituţionale.

S-a arătat faptul că prin Decizia nr. 45/2018 a Curţii Constituţionale s-a reţinut cu valoare de principiu că statutul judecătorilor şi procurorilor este incompatibil şi cu orice activitate ce ţine de punerea în executare a legilor, specifică puterii executive, şi a reţinut obligaţia legiuitorului "de a elimina din dreptul pozitiv soluţiile legislative constatate ca fiind neconstituţionale".

S-a solicitat Înaltei Curţi prin prezenta contestaţie să verifice dacă calitatea de membru al Biroului Electoral Central se include printre funcţiile/activităţile declarate incompatibile de Curtea Constituţională cu statutul judecătorilor.

S-a arătat că în mod evident BEC este o autoritate a administraţiei de stat la nivel central, de specialitate, cu caracter temporar şi autonom faţă de Guvern, iar membrii birourilor electorale şi oficiilor electorale exercită o funcţie publică, implicând autoritatea de stat.

În calitate de membri ai Biroului Electoral Central, judecătorii emit acte administrative cu caracter normativ sau individual în cadrul puterii executive, activitate pe care Curtea Constituţională a declarat-o incompatibilă cu prevederile constituţionale referitoare la statutul magistraţilor, obligând legiuitorul să elimine din dreptul pozitiv toate normele ce aduc atingere acestor interdicţii şi incompatibilităţi.

Contestatorul a subliniat că până la această decizie indicată, Curtea Constituţională a avut o abordare mai flexibilă a regimului incompatibilităţilor, permiţând delegarea/detaşarea în alte funcţii ce implicau exerciţiul autorităţii de stat sau desfăşurarea punctuală de către magistraţi şi a altor activităţi decât cele specifice funcţiei, prin Decizia nr. 45/2018 Curtea Constituţională a marcat o nouă orientare jurisprudenţială, printr-o interpretare extrem de restrictivă şi protectivă a statutului magistraţilor.

Cu privire la forţa juridică a deciziilor Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 452/2020, s-a statuat că deciziile CCR fac parte din ordinea normativă internă, motiv pentru care s-a arătat că legiuitorul avea obligaţia de a pune în acord Decizia nr. 45/2018 a CCR cu toată legislaţia ce afecta statutul judecătorilor, inclusiv legislaţia în materie electorală, iar neîndeplinirea acestei obligaţii a avut ca efect lipsirea acestora de efecte juridice, adică eliminarea lor din ordinea normativă aplicabilă în prezent.

Prin contestaţia formulată a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 care prevăd faptul că fac parte din BEC judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată şi s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările cauzei, motivele contestaţiei în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază contestaţia formulată drept neîntemeiată, având în vedere argumentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin procesul-verbal încheiat de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Prim magistratul-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 09.09.2020, înregistrat la Biroul Electoral Central sub nr. x/10.09.2020, au fost învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Mari Ilie, C., D., E. şi F..

Prin Procesul-Verbal nr. x/11.09.2020 cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor din data de 6 decembrie 2020 a fost declarat ca fiind legal constituit Biroul Electoral Central, în formula completată cu preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente, cu reprezentanţii partidelor politice şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au ca membri cel puţin 7 senatori sau 10 deputaţi sau care au obţinut reprezentare parlamentară la scrutinul anterior, precum şi cu reprezentantul desemnat de Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.

Din constituirea Biroului Electoral Central fac parte, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 208/2015, judecătorii menţionaţi ca fiind învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central.

Înalta Curte reţine faptul că singura critică formulată de contestator la adresa procesului-verbal atacat vizează faptul că fac parte din Biroul Electoral Central judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

Teza susţinută de contestator nu poate fi primită de Înalta Curte. Analizând contestaţia formulată de petent prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 208/2015, Înalta Curte reţine că Biroul Electoral Central se înfiinţează în conformitate cu dispoziţiile speciale ale acestei legi, care prevăd la art. 11 alin. (1), (2) faptul că:

"La nivel naţional se constituie un Birou Electoral Central, format din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 12 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, conform legii, precum şi un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.

Desemnarea celor 5 judecători se face de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, în cea de-a treia zi de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorţi dintre judecătorii în exerciţiu ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Data, ora şi locul şedinţei publice de tragere la sorţi se anunţă în scris partidelor politice de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu cel puţin o zi înainte de ziua desfăşurării, şi se aduce la cunoştinţă publică prin presa scrisă şi audiovizuală. La organizarea şi desfăşurarea tragerii la sorţi poate participa câte un reprezentant, desemnat ca atare, al fiecărui partid politic. Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele şi de prim-magistratul-asistent ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procesul-verbal constituie actul de învestire."

Este adevărat că în considerentele Decizia nr. 45/2018 pronunţate de Curtea Constituţională s-a reţinut că:

"168. Introducerea acestor incompatibilităţi chiar în textul Constituţiei a avut în vedere instituirea şi menţinerea unui statut neutru şi imparţial al persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în puterea judecătorească sau în cadrul Ministerului Public faţă de activitatea celorlalte puteri în stat. Dacă în privinţa judecătorilor acest obiectiv se află în corelaţie directă cu principiul independenţei şi al separaţiei puterilor în stat, în privinţa procurorilor, care, deşi nu fac parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, legiuitorul constituant a dorit crearea unui statut care să le permită menţinerea unei echidistanţe faţă de activitatea puterii legiuitoare şi executive.

Este de principiu că funcţiile de demnitate publică alese [Preşedintele României, deputaţi, senatori, cele din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale] sau numite [funcţiile calificate ca atare de lege din cadrul unor instituţii/autorităţi publice, precum Guvernul (cu toată structura sa, inclusiv funcţiile de prim-ministru, viceprim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de stat, subsecretar de stat), Academia Română, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Secretariatul General al Guvernului, Administraţia prezidenţială, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Autoritatea Electorală Permanentă, Agenţia Naţională de Integritate, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Instituţia Prefectului etc.], reluate în anexa nr. IX - Funcţii de demnitate publică la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, au, prin natura lor, fie o pronunţată componentă politică, fie o componentă administrativă, care nu are nicio legătură cu activitatea pe care judecătorul sau procurorul o exercită.

Curtea observă că art. 1 din Legea nr. 303/2004 defineşte magistratura ca fiind activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Astfel, esenţa activităţii lor constă în aplicarea şi interpretarea judiciară a legii şi în conducerea şi controlul activităţii de urmărire penală, după caz, neputând desfăşura activităţi specifice celei de legiferare sau de organizare şi punere în aplicare a legii pe calea actelor administrative.

În consecinţă, rezultă că funcţiile de demnitate publică anterior enumerate nu au nicio legătură cu magistratura, drept care legiuitorul constituant a realizat această demarcare foarte clară între autoritatea judecătorească, pe de o parte, care cuprinde instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, şi celelalte două autorităţi ale statului - executivă şi legislativă.

171. Având în vedere cele anterior stabilite, Curtea îşi extinde controlul, din această perspectivă, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi asupra art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultimă şi ultimă], pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite" şi "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei"], pct. 143 [cu referire la art. 82 alin. (2) sintagma "funcţia de ministru al justiţiei"] şi pct. 153 [cu referire la art. 851 sintagma "funcţia de ministru al justiţiei"] din lege, dispoziţii care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de cele ale art. I pct. 112 [cu referire la art. 622 ] din lege.

174. De asemenea, pentru aceleaşi motive, Curtea constată neconstituţionalitatea art. I pct. 97 din lege [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite" şi "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei"]. Astfel, cele anterior arătate se aplică şi funcţiilor publice de execuţie sau conducere, distincte de cele de demnitate publică, din cadrul autorităţilor executivă sau legislativă, cu excepţia Ministerului Justiţiei sau unităţilor subordonate acestuia, întrucât acestea din urmă se află în legătură directă cu serviciul public de înfăptuire a justiţiei. Aşadar, nu este admis ca, pe calea detaşării, judecătorul sau procurorul să încalce normele constituţionale referitoare la incompatibilităţi, legiuitorului nefiindu-i permisă crearea unor procedee de eludare a unor interdicţii de natură constituţională. Mai mult, acesta are obligaţia de a elimina din dreptul pozitiv soluţiile legislative constatate ca fiind neconstituţionale, precum cele ce se regăsesc, spre exemplu, în actualul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază însă că în cauză nu se poate susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (1), (2) din Legea nr. 208/2015 nu mai produc efecte juridice în temeiul art. 147 din Constituţie potrivit cărora "(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept."

Înalta Curte are în vedere că aceste prevederi constituţionale sunt aplicabile numai dispoziţiilor din legi, ordonanţe şi regulamente constatate ca fiind neconstituţionale. Or, nu aceasta este situaţia din speţă, în condiţiile în care decizia Curţii Constituţionale a României nr. 45/2018 nu a statuat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 208/2015.

Chiar dacă poate fi reţinută o obligaţie a legiuitorului de a pune în acord prevederile legilor în vigoare cu cele statuate prin considerentele deciziilor Curţii Constituţionale, în mod evident instanţele de judecată nu se pot substitui legiuitorului în îndeplinirea obligaţiei menţionate, întrucât ar fi încălcat principiul constituţional fundamental al separaţiei puterilor în stat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de A. împotriva Procesului-Verbal nr. x/11.09.2020 privind constituirea Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor 2020 din data de 6 decembrie 2020.

Definitivă. Fără cale de atac conform art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2020.