Jurisdiction over public procurement debt: administrative contract classification overrides civil claims against central authorities

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 17 aprilie 2018, sub numărul x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Energiei, la plata sumei de 9.846.787,97 RON, reprezentând debit rezultat în urma desfăşurării activităţii comerciale cu Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - R.A.A.N. - Drobeta Turnu Severin, constând în furnizarea cărbunelui energetic de tip lignit, iar în subsidiar, obligarea aceloraşi pârâţi la efectuarea tuturor demersurilor pentru prevederea în buget, conform Legii nr. 500/2002, a sumei menţionate, pentru efectuarea plăţii.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între Secţiile a V-a Civilă şi a II-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 449 din 16 septembrie 2019 şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că prezentul litigiu a intervenit pe fondul neexecutării obligaţiilor de plată asumate de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - R.A.A.N. - Drobeta Turnu Severin prin contracte de achiziţii publice ce reprezintă, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, contracte administrative, iar soluţionarea unui astfel de litigiu (legat de executarea contractelor administrative) revine în competenţa instanţei de contencios administrativ.

Prin sentinţa nr. 138 din data de 14 ianuarie 2020, pronunţată după reînregistrarea cauzei sub nr. x/2018*, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L şi pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (în urma reorganizării Ministerului Economiei şi Ministerul Energiei), Ministerul Afacerilor Interne.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în cadrul primului conflict de competenţă a fost analizată exclusiv competenţa funcţională a instanţei, respectiv natura civilă sau de contencios administrativ a cauzei, nefiind făcută nicio analiză şi apreciere cu privire la competenţa materială a instanţei.

S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că acţiunea este formulată în contradictoriu cu autorităţi ale administraţiei publice centrale, astfel că revine curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei. Aceeaşi concluzie se impune şi în ipoteza aplicării criteriului valoric, faţă de valoarea obiectului cererii - 9.846.787,97 RON.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 541 din data de 3 iulie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Palatul Victoria, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Energiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că primul regulator de competenţă are autoritate de lucru judecat, iar în cuprinsul acestuia s-a stabilit că pretenţiile reclamantei izvorăsc din neexecutarea unor contracte administrative/contracte de achiziţie publică.

De asemenea, s-a reţinut că noţiunii de competenţă materială procesuală i se subsumează şi competenţa specializată, a secţiilor sau a completurilor specializate existente la nivelul unei instanţe, iar în cauză, regulatorul de competenţă a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, competenţa materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la obiectul cererii, astfel că revine Tribunalului Bucureşti competenţa materială în primă instanţă, conform art. 8 alin. (2) Legea 554/2004 coroborat cu art. 53 alin. (1) Legea nr. 101/2016.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Potrivit expunerii de la pct. 1 din prezenta hotărâre, Înalta Curte reţine că prezentul litigiu, structurat pe mai multe capete de cerere, a fost generat de pretinsa neexecutare a unor obligaţii de plată asumate de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - R.A.A.N. - Drobeta Turnu Severin prin contracte de achiziţii publice/contracte administrative.

De asemenea, în cadrul primului regulator de competenţă, s-a stabilit, în mod definitiv, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalului, avându-se în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Această hotărâre are autoritate de lucru judecat şi este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite dosarul, iar aprecierile Tribunalului Bucureşti referitoare la sfera aspectelor analizate (analizarea exclusivă a competenţei funcţionale şi nu şi a celei materiale) nu pot înlătura competenţa astfel stabilită.

În acest context, al calificării obiectului cererii de chemare în judecată şi al stabilirii competenţei în raport de aceasta printr-un alt regulator de competenţă, având în vedere şi faptul că nu au apărut temeiuri noi care să nu fi fost verificate de către instanţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti nu mai putea invoca a doua oară propria necompetenţă şi trebuia să analizeze acţiunea prin prisma tuturor motivelor de fapt şi de drept invocate.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Palatul Victoria, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Energiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2020.