Civil revision referrals over tort award sent to civil section for lack of administrative jurisdiction.

Asupra cererilor de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual - hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 408/A din 16 decembrie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a decis următoarele:

"Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi apelanta - intimată inculpată S.C. A. S.R.L. Craiova împotriva sentinţei penale nr. 254 din data de 08 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:

În baza art. 72 C. pen. anterior, deduce din pedeapsa aplicată apelantului -intimat inculpat B., perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la 07.10.2014 la 26.03.2015, inclusiv.

Constată că apelanta - intimată inculpată persoană juridică S.C. A. S.R.L. Craiova a achitat şi suma de 1.027.305 RON prin O.P. nr. x din 29 septembrie 2015 în cursul procedurii de cameră preliminară

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate dacă nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., D., E., S.C. F. S.R.L. Băileşti, G., H., B., I., S.C. J. S.R.L. Craiova, K., L. şi S.C. Ambient S.A. Sibiu prin administrator M. împotriva aceleiaşi sentinţe menţionate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi apelanta - intimată inculpată S.C. A. S.R.L. Craiova, rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii - inculpaţi C., D., E. şi S.C. F. S.R.L. Băileşti la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelanţii - intimaţi inculpaţi B., G., H., K., L., S.C. Ambient S.A. Sibiu prin administrator M., I. şi S.C. J. S.R.L. Craiova la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpatul E., în sumă de 1.500 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii - inculpaţi C., D. şi S.C. F. S.R.L. Băileşti, în sumă de câte 700 RON, precum şi pentru apelanţii - intimaţi inculpaţi B., S.C. A. S.R.L. Craiova, G., H., K., L., S.C. Ambient S.A. Sibiu prin administrator M., I. şi S.C. J. S.R.L. Craiova, în sumă de câte 700 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei."

2. Cererile de revizuire

La data de 22.06.2020, H. şi societatea A. S.R.L. au formulat cereri de revizuire a soluţiei pronunţate pe latură civilă prin decizia nr. 408/A din 16 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), iar hotărârea atacată încalcă principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României (art. 21 din Legea nr. 554/2004).

În motivarea căilor extraordinare de atac, revizuenţii au arătat, în esenţă, că:

- din considerentele Deciziei nr. 45/2016 a ÎCCJ, reiese faptul că acest motiv de revizuire poate fi invocat ori de câte ori hotărârea atacată este dată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului european, inclusiv din perspectiva interpretării pe care instanţa naţională o conferă unei situaţii în care îşi găseşte aplicabilitatea o normă de drept european, astfel cum este ea circumstanţiată prin deciziile interpretative ale CJUE. Analizând respectarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene în raport de considerentele expuse, se solicită instanţei de control judiciar să constate faptul că hotărârea atacată generează efecte contrare dreptului european întrucât în cauză S.C. A. S.R.L., societate administrată de H., a achitat către cei patru furnizori TVA-ul aferent mărfurilor cumpărate, însă organele de urmărire penală nu s-au preocupat să probeze că aceşti furnizori au prejudiciat bugetul de stat prin neplata acestei taxe colectate de la A..

- A. a achitat integral presupusul prejudiciul ce ar fi rezultat din relaţiile comerciale pe care aceasta le-a derulat cu societăţile menţionate anterior, după cum urmează: suma de 1.500.000,00 RON, la data de 12.12.2014, Ordin plată nr. x;suma de 50.000 RON, la data de 15.01.2015, Ordin plată nr. x;suma de 50.000 RON, la data de 19.01.2015, Ordin de plată nr. x;suma de 900.000 RON, la data de 26.01.2015, Ordin de plată nr. x;suma de 1.027.305 RON, la data de 29.09.2015, Ordin de plată nr. x Cu toate acestea, H. a fost obligat în continuare în solidar sub aspectul laturii civile, la plata întregului prejudiciu de 9.238.577 RON, suma de 5.711.272 RON fiind prejudiciu generat exclusiv de relaţiile comerciale aferente palierului nr. 1 şi 2 de către societatea Ambient S.A., N. S.R.L. şi O..

Cu privire la latura civilă, în decizia penală nr. 408/2019, a cărei revizuire se solicită, instanţa a reţinut: În privinţa criticilor formulate de către toţi inculpaţii cu privire la greşita obligare solidară a lor la plata întregului prejudiciu, instanţa de apel apreciază ca acestea sunt nefondate, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1382 C. civ.:

"Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat".

Deşi instanţa a analizat criticile prin prisma principiilor răspunderii civile delictuale, nu a analizat şi dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prin raportare la întreg prejudiciul reţinut în sarcina revizuentului- 9.237.577 RON. De vreme ce prejudiciul reţinut în sarcina sa a fost analizat prin prisma răspunderii civile delictuale, se solicită a se constata că instanţa nu a ţinut cont de faptul că, răspunderea civilă delictuală se mărgineşte la fapta proprie.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 20.07.2020, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele şi pentru Statul Român, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a invocat: - excepţia inadmisibilităţii cererilor de revizuire raportat la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004; - excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarilor celor două cereri de revizuire.

De asemenea, la data de 19.08.2020, intimata S.C. Ambient S.A. a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererilor de revizuire.

Revizuenta A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, la data de 9.09.2020 solicitând respingerea excepţiilor şi apărărilor formulate de cele două intimate.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Revizuenţii H. şi societatea A. S.R.L. au formulat cereri de revizuire a soluţiei pronunţate pe latură civilă prin decizia nr. 408/A din 16 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată doar pentru motivele expres prevăzute de legiuitor şi doar împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, hotărâri ce pot cuprinde, pe lângă rezolvarea acţiunii penale, şi dezlegări privind raporturi de drept civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.

Conform art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, iar, în conformitate cu art. 27 alin. (2) din acelaşi cod, persoana vătămată sau succesorii săi, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Nu se poate aprecia, în lumina Deciziei nr. 7/19.03.2018 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, că instanţa "civilă" este cea de contencios administrativ şi fiscal, întrucât substanţa dreptului care trebuie examinat nu constituie, în sine, un argument peremptoriu pentru determinarea competenţei unei instanţe specializate, în lipsa unei norme atributive de competenţă; de altfel, însăşi instanţa penală, în măsura în care soluţionează latura civilă, aplică într-un asemenea caz dispoziţii de drept fiscal, chiar dacă îi lipseşte o specializare într-un asemenea domeniu.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Sesizarea instanţei de contencios administrativ are, aşadar, ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce fie prin actul administrativ al autorităţii publice, fie prin nesoluţionarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri.

În acest sens, sub titlul Obiectul acţiunii judiciare, art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede la alin. (1) că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin urmare, de esenţa contenciosului administrativ este fie existenţa unui act administrativ, a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluţionarea, de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, manifestări sau omisiuni ale autorităţii publice prin care subiectul care poate sesiza instanţa de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

În acelaşi context normativ trebuie interpretate şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată." Revizuirea întemeiată pe aceste dispoziţii este o cale de atac extraordinară care poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor pronunţate în contencios administrativ. Or, în cauză, deşi se invocă art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ şi încălcarea unor hotărâri CJUE, scopul urmărit de revizuenţi prin promovarea acestei căi extraordinare de atac constă în înlăturarea obligaţiei solidare la plata întregului prejudiciu de 9.238.577 RON, susţinându-se că a fost achitată partea individuală de 3.527.305 RON prin intermediul societăţii A. S.R.L., criticile vizând răspunderea civilă delictuală şi dispoziţiile art. 1382 C. civ.. Art. 1382 -Răspunderea solidară:

"Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat".

Mai mult decât atât, chiar şi revizuenţii, în cuprinsul cererilor formulate, au indicat că secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îi aparţine competenţa soluţionării cauzei. 6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimata S.C. Ambient S.A. şi va declina competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire formulate de H. şi A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 408/A din 16 decembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimata S.C. Ambient S.A..

Declină competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire formulate de H. şi A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 408/A din 16 decembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2020.