Competent appellate court for appeals against civil judgments concerning public procurement contract execution: Civil versus Administrative Section.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Buftea, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Petrăchioaia a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6042,96 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă şi neachitate de pârâtă şi la plata sumei de 3388,44 RON reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3917/20 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Buftea s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, a fost respins capătul de cerere referitor la achitarea debitului principal în cuantum de 6042,96 RON ca rămas fără obiect, a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,15/zi întârziere calculate de la scadenţa facturii şi până la data plăţii - 26.03.2019, a fost obligată pârâta la plata sumei de 407 RON + 242 RON reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor afirmate. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă

Prin decizia civilă nr. 215/2019 din 16 decembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei au ca izvor un contract de achiziţie publică, iar în conformitate cu prevederile art. 54 şi 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, hotărârea pronunţată în primă instanţă în soluţionarea acţiunilor privind executarea contractelor de achiziţie publică se atacă cu recurs la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia civilă nr. 537 din 28.05.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat în favoarea Tribunalului Ilfov. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată de secţia civilă a Judecătoriei Buftea, astfel că aparţine competenţa de soluţionare a căii de atac instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta a învestit Judecătoria cu o acţiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata unor sume ce rezultă din contractul de achiziţie publică încheiat între părţi, fiind solicitate penalităţi de întârziere pentru încălcarea obligaţiei de a finaliza lucrările în termenul contractual.

Astfel, competenţa materială a cauzei de faţă, care priveşte strict faza de executare a contractului de achiziţie publică, este stabilită expres de legiuitor în favoarea instanţei civile de drept comun, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în fond de Judecătoria Buftea, motiv pentru care Înalta Curte reţine că în privinţa competenţei materiale de soluţionare a recursului sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ. în conformitate cu care "Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată."

Aceasta, în condiţiile în care nu se poate considera că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) s-ar referi şi la hotărâri pronunţate de instanţa civilă de drept comun. Acceptarea acestei teze ar determina concluzia conform căreia hotărârile pronunţate de judecătorie în materie civilă ar putea fi atacate cu recurs la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal. O asemenea posibilitate nu este prevăzută însă de C. proc. civ., iar art. 122 din acest act normativ stipulează expres că reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că instanţa ierarhic superioară judecătoriei este tribunalul, motiv pentru care conflictul negativ de competenţă ivit se va soluţiona în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe recurenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Petrăchioaia, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.