Police officer's salary claim assigned to Mureș Tribunal as competent forum based on claimant's domicile.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 14.08.2019, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, să dispună obligarea acestuia la aplicarea Legii nr. 284/2010 în sensul acordării şi plăţii tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care avea dreptul în perioada de aplicare a legii, respectiv obligarea pârâtului la acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit în cuantum de 30% calculată la salariul de funcţie începând cu data de 17.01.2016 şi până la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 153/2010, începând cu data de 1.07.2017, în sensul acordării şi plăţii tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care are dreptul conform acesteia, respectiv la acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit în cuantum de 30% calculată la salariul de funcţie începând cu 1.07.2017, la majorarea salariului de funcţie cu 7,5% conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 1.07.2017, la majorarea salariului de funcţie cu 12,5% conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 1.07.2017.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017 începând cu data de 1.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1) lit.

b) raportat la art. 1 din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/2017, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri, la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 1900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/2018, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri, la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 2080 RON şi 2350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, precum şi la acordarea acestor sume. În final, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariile cuvenite.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 7698/12.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut ca incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilesc competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul persoanei fizice reclamante.

S-a arătat că reclamantul domiciliază în judeţul Mureş, aşadar în raza de competenţă a Tribunalului Mureş.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 68 din data de 20.02.2020, Tribunalul Mureş, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul are domiciliul în judeţul Braşov, astfel că este competent Tribunalul Braşov faţă de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.3. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 307/CA din data de 10.06.2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul are domiciliul în judeţul Braşov, astfel că este competent Tribunalul Braşov faţă de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data introducerii acţiunii, 14.08.2019, domiciliul reclamantului era în loc. Reghin, jud. Mureş.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, să se dispună obligarea acestuia la aplicarea Legii nr. 284/2010 în sensul acordării şi plăţii tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care avea dreptul în perioada de aplicare a legii, respectiv obligarea pârâtului la acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit în cuantum de 30% calculată la salariul de funcţie începând cu data de 17.01.2016 şi până la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 153/2010, începând cu data de 1.07.2017, în sensul acordării şi plăţii tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care are dreptul conform acesteia, respectiv la acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit în cuantum de 30% calculată la salariul de funcţie începând cu 1.07.2017, la majorarea salariului de funcţie cu 7,5% conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 1.07.2017, la majorarea salariului de funcţie cu 12,5% conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 1.07.2017.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017 începând cu data de 1.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1) lit.

b) raportat la art. 1 din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/2017, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri, la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 1900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/2018, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri, la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 2080 RON şi 2350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, precum şi la acordarea acestor sume. În final, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariile cuvenite.

Reclamantul este funcţionar public în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 14.08.2019, se va avea în vedere că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuţie, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, aflate la dosarul Tribunalului Braşov, reclamantul are domiciliul la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 14.08.2019, în mun. Reghin, astfel că, în cauză, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.