Ban on mayoral candidate upheld: interim injunction to remove name from integrity ban database refused for lack of urgency.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2020 din 19 iunie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca, în procedura ordonanţei preşedinţiale, să se dispună următoarele:

1. obligarea pârâtei, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui reclamantului A., din baza de date a pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - ANI privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese (electorale) timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020;

2. obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - ANI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei la 21 iulie 2020, reclamantul a arătat că solicită efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, operaţiune necesară pentru exercitarea de către reclamant a dreptului său de a fi ales.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 48/2020 din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei instanţei de fond şi, în rejudecare, admiterea ordonanţei preşedinţiale astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a folosit diferite tipuri de argumente pentru a concluziona că interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de trei ani iese din domeniul de aplicare a prescripţiei răspunderii administrative pentru incompatibilităţi.

A menţionat că plasarea unui sancţiuni, respectiv interdicţia de trei ani de a ocupa funcţii publice alese, în afara formelor de răspundere juridică este greşită din punct de vedere conceptual şi inacceptabilă din punct de vedere al efectelor juridice.

În situaţia în care nu există o faptă ilicită nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii administrative sau a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii, precum prescripţia, nu se poate aplica sancţiunea interdicţiei. Motivarea instanţei de fond privind o natură juridică distinctă a acestei interdicţii nu poate duce la concluzia că aceasta nu ar intra în sfera de aplicabilitate a prescripţiei, pentru că o atare imprescriptibilitate nu poate fi decât expres prevăzută de lege.

În ceea ce priveşte aparenţa de drept, a arătat recurentul că măsura înscrierii reclamantului în baza de date a pârâtei privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de trei ani este în aparenţă nelegală, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii pentru incompatibilităţi, în condiţiile în care fapta generatoare a stării de incompatibilitate a fost epuizată la 24.06.2016, iar termenul de prescripţie este de trei ani de la această dată.

Recurentul a mai susţinut că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte caracterul vremelnic al măsurii şi că aceasta încalcă dreptul recurentului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la jurisprudenţa internă neunitară, prin aceea că se îndepărtează de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, fără a oferi o motivare suficientă pentru această divergenţă.

Concluzionând, recurentul a menţionat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios cu o cerere prin care a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună obligarea pârâtei, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui său din baza de date a pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - ANI privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese (electorale) timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020

Înalta Curte împărtăşeşte soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de ordonanţă preşedinţială formulate de reclamant, însă apreciază că se impune substituirea motivării, în virtutea atribuţiilor conferite instanţei de control judiciar, în sensul considerentelor ce urmează:

Potrivit art. 997 din C. proc. civ.:"(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt".

Din aceste dispoziţii rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială: aparenţa de drept în favoarea reclamantului, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie să realizeze un examen sumar al litigiului pentru a verifica de partea cui se află aparenţa dreptului, în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii de admisibilitate.

Referitor la cerinţa urgenţei, Înalta Curte constată că aceasta este conturată în cuprinsul art. 997 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la consecinţele negative care s-ar putea produce în lipsa dispunerii măsurii provizorii, respectiv producerea unei pagube iminente şi care nu ar mai putea fi înlăturată sau păstrarea unui drept care s-ar putea pierde prin întârziere.

Raportat la obiectul dosarului de faţă, Înalta Curte reţine că obligarea, cu caracter provizoriu, a autorităţii pârâte la înlăturarea temporară a numelui reclamantului din baza de date a Agenţiei Naţionale de Integritate privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese (electorale) timp de trei ani vizează consecinţele neluării acestei măsuri, respectiv împiedicarea reclamantului să participe la alegerile locale organizate în 27 septembrie 2020.

În speţă, reclamantul, primar al Municipiului Roman, funcţie în care a fost ales în anul 2017, intenţionează să candideze pentru un nou mandat de primar la alegerile locale din anul 2020.

Înalta Curte observă că în dosarul nr. x/2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, petentul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârilor nr. 5 şi nr. 6 din 14.08.2020 ale Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 2 Roman, judeţul Neamţ, de respingere a candidaturii sale la funcţia de primar şi la funcţia de consilier local, iar prin sentinţa civilă nr. 1099/16.08.2020, instanţa de fond a respins contestaţia electorală formulată de acesta ca neîntemeiată, menţinând hotărârile contestate.

Ulterior, prin hotărârea 717/17.08.2020, Tribunalul Neamţ a respins ca nefondat apelul promovat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 1099/16.08.2020.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în speţă nu este îndeplinită condiţia urgenţei, condiţie indispensabilă pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, iar în aceste condiţii nu mai este necesară analiza celorlalte condiţii de admisibilitate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 48/2020 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 48/2020 din 24 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.