Nullity of cassation appeal for failure to plead statutory grounds for cassation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2017 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale solicitând să fie obligat pârâtul să-i comunice modul de soluţionare a sesizării sale din 23.02.2017 precum şi la plata sumei de 50 000 de RON cu titlu de daune morale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 143/2017 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

A fost obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să comunice reclamantului A. modul de soluţionare a sesizării acestuia.

A fost obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale la plata către reclamantul A. a sumei de 1000 de RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 350 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului ca nefondate.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 143/2017 din 16 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului a arătat, în esenţă, că sancţiunea obligării pârâtului la suma de 1000 RON este disproporţionat de mică în raport cu conduita culpabilă a acestuia. Totodată, nu poate fi primită aprecierea instanţei potrivit căreia admiterea cererii principale constituie deja o satisfacţie.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de recurentul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 143/2017 din 16 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 143/2017 din 16 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.