Judges' salary dispute: Reclassification claim rendered moot by administrative compliance; salary difference claim upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.04.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava, solicitând: (1) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C din 01.02.2017 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul Judecătoriilor, Tribunalelor, Tribunalelor specializate, Curţilor de Apel şi a asistenţilor judiciari, respectiv art. 2 din O.M.J nr. 4680/C şi emiterea dispoziţiei de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, majorat cu 10%, începând cu data de 9 aprilie 2015; (2) repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4034 din 31 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Suceava.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 prin emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Suceava să plătească fiecărei părţi reclamante diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea în tot a sentinţei recurate.

În motivarea recursului, a arătat că, având în vedere decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, valoarea de referinţă sectorială 405 RON a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 01.10.2016, urmare a adoptării Ordinului preşedintelui ÎCCJ nr. 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională, respectiv la un VRS de 445,5lei, lucru care s-a realizat prin emiterea OMJ nr. 219/2017.

Totodată, a menţionat că în 24.05.2017 a fost emis noul ordin privind salarizarea intimaţilor reclamanţi, în speţă OMJ nr. 1489/C/24.05.2017, în aplicarea dispoziţiilor OMJ 4680/C/2016 şi OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora.

În aceste condiţii, este neîntemeiată obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui nou ordin privind recalcularea indemnizaţiei de încadrare începând cu 09.04.2015 în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 405 RON.

A mai arătat recurentul că este neîntemeiată şi acordarea dobânzii penalizatoare aferente de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

Totodată, conform art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016, pentru sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

4. Apărările intimaţilor

Tribunalul Suceava a depus concluzii scrise la dosar, arătând că pretenţiile reclamanţilor au rămas fără obiect având în vedere emiterea OMJ nr. 2066/C/24.05.2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/c/01.02.2017, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava: (1) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C din 01.02.2017 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul Judecătoriilor, Tribunalelor, Tribunalelor specializate, Curţilor de Apel şi a asistenţilor judiciari, respectiv art. 2 din O.M.J nr. 4680/C şi emiterea dispoziţiei de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, majorat cu 10%, începând cu data de 9 aprilie 2015; (2) repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa recurată a fost obligat Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 prin emiterea unui ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamantă a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10%.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)1 în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)1 şi (1)2 din acelaşi act normativ:

"(1)1 Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)2 Prevederile alin. (1)1 se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1 că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3). De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Prin urmare, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor reclamanţilor şi a procedat la emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.02.2018, prin care au fost acordate drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că petitul acţiunii privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4034 din 31 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4034 din 31 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 219/C/01.02.2017.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.