Pension garnishment challenge denied: enforcement acts reviewable only via civil procedure, not administrative action.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, SCAF, ulterior precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat următoarele:

1-verificarea din oficiu a legalităţii actelor ce grevează drepturile pensionarilor şi respectarea hotărârii judecătoreşti,

2- restituirea sumelor reţinute ilegal si abuziv de Casa sectoriala de pensii a MAI, din pensia petentului,

3- în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea in regim de urgenta a reţinerilor ilegale din pensie, până la soluţionarea definitivă a cauzei,

4-obligarea pârâtei Casa sectoriala de Pensii a MAI să înceteze executările silite ale titlului executoriu reprezentat de contractul de imprumut nr. x/240.2009 asa cum a dispus Instanţa prin încheierea din data de 03.10.2015, -

5-sa fie obligată pârâta să emită adeverinţa cu toate sumele poprite si anterior acestor executări ilegale in baza aceluiaşi titlu executoriu,de către Corpul executorilor B. respectiv B., asa cum solicitase prin cerere, fiindu-i necesar in procesul de contestaţie la executare - întoarcerea popririi si faţă de ceilalţi giranţi, să fie obligată să depună toate documentele emise de cei trei executori ca si documentele emise de Casa sectoriala de Pensii a MAI către aceştia, ca si conturile care a virat si virează banii;

6-sa se constate ca Dispoziţiile si încheierea de poprire emisa e C. sunt nelegale întrucât executorul judecătoresc era necompetent teritorial, aspect greşit interpretat de pârâtă la înfiinţarea popririi asupra veniturilor sale din pensie;

7- obligarea pârâtei să sesizeze organul penal competent împotriva funcţionarilor vinovaţi de neverificarea legalităţii actelor puse in executare de Executori Judecătoreşti sau B., necompetenţi teritorial;

8- lămurirea omisiunii legii cu privire la atribuţiile terţului poprit;

9-anularea următoarelor acte: Decizia de aprobare a conducătorului instituţiei de admitere a Dispoziţiilor Executorilor judecătoreşti şi Decizia de distribuire sume sechestrate prin poprire emisa de Casa de pensii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1517 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării şi a respins această cerere ca inadmisibilă.

A admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la capetele de cerere având ca obiect "anulare act" şi a respins aceste cereri ca inadmisibile.

A respins în rest cererea precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul A..

Recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod eronat şi ilegal şi-a însuşit apărarea pârâtei potrivit căreia pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne are calitatea de terţ poprit, întrucât calitatea de terţ poprit era dobândită dacă dispoziţiile de poprire ar fi fost emise de Birourile Executorilor Judecătoreşti competente teritorial la locul executării.

Art. 9 al Legii nr. 188/2000 exemplifică situaţiile concrete privind competenţa teritorială, iar în contextul cauzei, Casa de Pensii Sectorială a MAI nu are calitate de terţ poprit şi nu a verificat legalitatea dispoziţiilor executorilor judecătoreşti din raza Curţii de Apel Craiova necompetenţi teritorial, deşi avea această obligaţie. Prin urmare, a susţinut recurentul că instanţa de fond a omis să analizeze că executorii judecătoreşti din raza Curţii de Apel Craiova nu erau competenţi teritorial să execute silit prin poprire pensia la Casa Sectorială de Pensii a MAI din Bucureşti, ceea ce determină admiterea suspendării actului administrativ ilegal pus în executare de instituţia gestionară a pensiei reclamantului, precum şi admiterea celorlalte capete de cerere, pe care în mod greşit instanţa de fond le-a considerat că ar fi de competenţa altei instanţe, dar nu a procedat la declinarea de competenţă deoarece, în motivele respingerii cererii, instanţa a reţinut prevederi care erau străine de cauză şi judecată în contencios administrativ.

În concluzie, competenţa de terţ poprit a pârâtei excede prevederilor legale, condiţia competenţei teritoriale fiind de ordine publică, iar admiterea şi punerea în executare a dispoziţiilor ilegale, ca şi depăşirea de competenţă materială de a distribui sumele poprite, sunt lovite de nulitate absolută şi prin excepţia de nelegalitate de la art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că omisiunea de a se verifica competenţa şi actele transmise spre executare de către Casa Sectorială de Pensii a MAI reprezintă un act de nerespectare a disp. art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Pentru a avea calitate de terţ poprit în executările silite, era necesar să se verifice competenţa executorilor judecătoreşti din Craiova de a efectua acte de executare silită în afara competenţei lor teritoriale, în mod ilegal în interiorul Curţii de Apel Bucureşti.

A mai susţinut recurentul că soluţia pronunţată în cauză se bazează pe texte din C. proc. civ. în materia executărilor silite, însă nu au relevanţă în cauză atâta timp cât instanţa omite esenţialul. Cererile în materia executărilor silite se pot depune la executorii judecătoreşti de la domiciliul debitorului, respectiv, în cazul în care bunurile executate sunt în raza de competenţă a altei curţi de apel, la executorul competent teritorial în raza de competenţă unde se află bunurile executate silit.

Recurentul a indicat decizia nr. 905/18.03.2014 şi decizia nr. 145/17.01.2014 pronunţate de I.C.C.J., secţia I civilă, având ca obiect conflict negativ de competenţă.

A mai susţinut recurentul că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond în mod eronat şi omisiv a negat capacitatea limitativ teritorială, conducând la un precedent judiciar contrar legii, negând competenţele teritoriale.

A mai arătat recurentul că, în situaţia în care terţul poprit şi executorul judecătoresc nu au calitate procesuală pasivă în procesele de contestaţie la executare, este evident că, in speţa de faţă, Casa Sectorială de Pensii a MAI îşi depăşeşte atribuţiile legale, în sarcina sa nefiind incluse şi distribuţia sumelor poprite, ceea ce constituie un abuz de drept pe care îl acoperă prin omisiunea judecăţii instanţa de contencios administrativ.

În fine, recurentul a arătat că instanţa de fond a emis un act juridic eronat care încalcă legea şi drepturile persoanei vătămate, actele şi faptele administrative ale administratorului drepturilor de pensie nefiind supuse analizei instanţei de executare silită, aceasta fiind necompetentă teritorial la Bucureşti, lucru dovedit prin respingerea contestaţiei la executare în cazul C., instanţa omiţând judecarea excepţiei de necompetenţă teritorială, iar instanţa de control judiciar a respins apelul ca neîntemeiat deşi legea este clară.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut că pârâta Casa de Pensii Sectorială a înregistrat patru adrese de înfiinţare a popririi asupra veniturilor cuvenite reclamantului, adrese emise de Biroul executorului judecătoresc D. în dosarele de executare nr. 44/E/2015, nr. 170/E/2015 şi nr. 92/E/2016 şi de Biroul executorului judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 828/E/2013.

Pârâtă a procedat la efectuarea de reţineri din drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în baza prevederilor art. 729 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:a)până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;b)până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii." Totodată, conform alin. (2) din acelaşi articol, "Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel."

Ca urmare a comunicării încheierii din 03.10.2016 pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul civil nr. x/2016 cu privire la suspendarea executării silite efectuate de Biroul executorului judecătoresc D. în dosarul nr. x/2015, începând cu data de 01.12.2016, pârâta a menţionat prin întâmpinare că nu a mai efectuat reţineri din veniturile reclamantului în legătură cu această executare silită, însă, în contextul existenţei a încă trei adrese de înfiinţare a popririi, pârâta a susţinut că are în continuare obligaţia să se conformeze cerinţelor art. 729 alin. (2) din C. proc. civ., menţionate anterior.

În acest context, reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei să îi comunice o "adeverinţă" cu veniturile reţinute de acelaşi creditor în temeiul adreselor de înfiinţare a popririi şi să îi comunice dovezile reţinerilor efectuate, respectiv fotocopiile actelor transmise pârâtei, iniţial comunicată prin corespondenţă electronică către MAI, ulterior redirecţionată pârâtei, iar pârâta a comunicat la data de 20.12.2016 că are calitatea de terţ poprit şi ca a dat curs obligaţiilor prevăzute de disp. art. 787 alin. (1) lit. a) şi art. 729 alin. (1) noul C. proc. civ., comunicându-i totodată reclamantului că a înregistrat patru adrese de înfiinţare a popririi asupra veniturilor cuvenite reclamantului, adrese emise de Biroul executorului judecătoresc D. în dosarele de executare nr. 44/E/2015, nr. 170/E/2015 şi nr. 92/E/2016 şi de Biroul executorului judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 828/E/2013, în temeiul cărora a procedat la efectuarea de reţineri. Prin încheierea din 08.06.2015 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2013 s-a dispus eliberarea în favoarea creditoarei a sumei de 375 RON, iar încetarea procedurii de poprire se poate realiza conform art. 794 alin. (1) teza I din noul C. proc. civ.

Totodată, a fost anexată şi situaţia distribuirii sumelor reţinute din drepturile de pensie cuvenită reclamantului în raport de dosarele de executare silită menţionate anterior.

Criticile recurentului prin prezentul recurs vizează, în esenţă, nemulţumirea acestuia în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a analiza necompetenţa teritorială a executorilor judecătoreşti din raza Curţii de Apel Craiova de a executa silit prin poprire pensia la Casa Sectorială de Pensii a MAI din Bucureşti.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că este inadmisibil atât capătul de cerere privind suspendarea reţinerilor din pensie ca fiind pretins ilegale, dar sunt inadmisibile şi capetele de cerere prevăzute la pct. 1,2,4,6-9 (aşa cum au fost precizate ulterior de către reclamant), întrucât operaţiunile vizează materia executării silite, ele neputând fi verificate în contencios administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât pârâta avea calitate de terţ poprit în actele întocmite, neacţionând prin punerea efectivă în aplicare a măsurii executorii a popririi în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci în calitate de terţ poprit, în cadrul procedurii de executare silită de drept privat.

De asemenea, cererea de suspendare a popririlor dispuse în cadrul unei executări silite se poate formula cu ocazia unei contestaţii la executare, având în vedere obiectul cauzei dedus judecăţii (aşa cum a fost precizat prin pct. 1-6), şi nu în cadrul prevăzut de dispoziţiile art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Nu este întemeiată critica recurentului potrivit căreia, deşi instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantului ar fi de competenţa altei instanţe, în mod greşit nu a procedat la declinarea de competenţă a cauzei.

În mod corect s-a reţinut că regimul juridic al actelor de executare urmează a fi analizat, inclusiv sub aspect procesual, în cadrul verificării aplicării prevederilor de drept comun în materia executării silite, iar nu din perspectiva legalităţii unor acte sau operaţiuni administrative, demersuri pe care reclamantul a susţinut că le-a efectuat în faţa instanţelor de drept comun cu privire la suspendarea/contestarea actelor de executare, analiza legalităţii unor acte de executare în cadrul acţiunii în contencios administrativ fiind inadmisibilă.

Pentru aceleaşi considerente, nu este fondată nici critica recurentului conform căreia omisiunea de a se verifica competenţa şi actele transmise spre executare de către Casa Sectorială de Pensii a MAI reprezintă un act de nerespectare a disp. art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

În mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibile cererea privind suspendarea şi cererile de obligaţie de anulare acte, iar faptul că reclamantului i-a fost respins ca neîntemeiat apelul în cadrul contestaţiei la executare în cazul C., de către instanţa de drept comun, nu conduce la o altă concluzie, în sensul obligării instanţei de contencios administrativ la soluţionarea favorabilă a acţiunii formulate având ca obiect aceleaşi acte de executare.

Practica judiciară invocată de recurent, respectiv cele două decizii pronunţate de secţia civilă a I.C.C.J. având ca obiect soluţionare conflict de competenţă, nu are relevanţă în cauză, având în vedere obiectul cauzelor invocate şi obiectul prezentei cauze.

În ceea ce priveşte pct. 5 din cererea precizatoare a reclamantului, este legală hotărârea instanţei de fond prin care s-a reţinut că a fost soluţionată favorabil solicitarea reclamantului în vederea eliberării adeverinţei având conţinutul menţionat de acesta, inclusiv comunicarea documentelor care atestă sumele reţinute prin poprire din veniturile din pensie.

Prin adresa nr. x/20.12.2016 şi adresa nr. x/01.04.2016, Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a comunicat reclamantului atât elementele de identificare ale adreselor de înfiinţare a popriri emise în cadrul dosarelor de executare silită, cât şi sumele reţinute în temeiul acestor adrese de înfiinţare, precizând totodată şi dispoziţiile legale şi posibilităţile recunoscute de lege în favoarea reclamantului-debitor de a solicita desfiinţarea procedurii de înfiinţare a popririi.

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că un exemplar al înscrisurilor solicitate de către reclamant putea fi obţinut de la executorul judecătoresc sau de la instanţa de executare, nefiind admisibilă obţinerea desfiinţării executării silite în contencios administrativ, prin pronunţarea unei soluţii asupra unei pretinse nelegalităţi a declanşării şi continuării procedurii de executare silită.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod corect a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii privind suspendarea executării şi a fost respinsă această cerere ca inadmisibilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cu privire la capetele de cerere având ca obiect "anulare act" şi au fost respinse aceste cereri ca inadmisibile, şi a fost respinsă în rest acţiunea precizată ca neîntemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1517 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.