Challenge to indirect enforcement measures for restitution file transmission in real estate compensation proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor şi B., Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pronunţarea unei încheieri prin care să fie obligaţi pârâţii la plata unei sume de bani în favoarea sa, iar d-lui B. aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la îndeplinirea în calitate de debitor a obligaţiei de a înainta dosarul aferent dispoziţiei de restituire nr. 84/12.02.2008 a Primăriei Oraşului Pantelimon unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului demolat din str. x, oraş Pantelimon judeţ Ilfov, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 255/18.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2009.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2885, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile puterii de lucru judecat, inadmisibilităţii, lipsei de obiect şi lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor ca neîntemeiate.

A respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi B., Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă a prezentat situaţia de fapt şi parcursul procesual care a stat la baza formulării cererii în prezenta cauză, după care a susţinut că sentinţa atacată nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Despăgubirilor a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, solicitând respingerea recursului în principal pentru autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Recurenta-reclamantă a formulat concluzii scrise, reiterând cele susţinute în recurs, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea acţiunii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. .

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Despăgubirilor prin concluziile scrise, Înalta Curte nu o va examina, constată că această excepţie a fost invocată şi în cadrul judecării cauzei în primă instanţă, instanţa de fond a respins-o, iar intimata- pârâtă nu a declarat recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, criticile invocate în recurs şi hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente;

Recurenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără, însă, a preciza în ce constă lipsa motivării hotărârii atacate, în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sau care sunt motivele contradictorii ori străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3), cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 255/18.01.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 5220/08.11.2011, pârâta a fost obligată să dispună înaintarea dosarului aferent dispoziţiei de restituire nr. 84/12.02.2008 a Primăriei Oraşului Pantelimon unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului situat în oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov. (...)"

A reţinut instanţa de fond că cererea reclamantei care vizează aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează un mijloc juridic de constrângere indirectă pentru asigurarea executării în natură a acestei obligaţii, de a face, cu caracter personal, intuituu personae, nu este întemeiată.

Prin sentinţa nr. 20742/2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a reţinut că verificarea îndeplinirii obligaţiei de a face de către contestatoare, ulterior demarării procedurii execuţionale, va putea fi realizată de instanţa sesizată potrivit art. 906 C. proc. civ.

Obligaţia dispusă prin sentinţa nr. 255/18.01.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009, a fost dispusă în potrivit dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 16 alin. (5), conform cărora "Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare."

Conform art. 16 alin. (6)-(7) din acelaşi act normativ, "După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."

Instanţa de fond a făcut trimitere şi la Legea nr. 165/2013, care a abrogat dispoziţiile art. 16 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005.

Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a procedat la soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantei A. în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Prin Decizia de validare parţială nr. 4628/15.06.2015, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a decis validarea parţială a Dispoziţiei Primarului Oraşului Pantelimon pentru imobilul construcţie cu o suprafaţă construită de 220,64 mp situat în oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov, şi a emis decizia de compensare prin 82.418 puncte în favoarea doamnei A., invalidându-se parţial Dispoziţia Primarului Oraşului Pantelimon cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 500 mp, situat în oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov.

Reclamanta A. s-a adresat Tribunalului Bucureşti, solicitând anularea deciziei de validare parţială nr. 4628/15.06.2015 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, stabilirea unei noi valori a imobilului din str. x şi eliberarea unei noi decizii de compensare.

Prin sentinţa civilă nr. 881 din 05.07.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi B. al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, s-a anulat în parte decizia nr. 4628/15.06.2016 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în sensul înlăturării invalidării parţiale a dispoziţiei Primarului Oraşului Pantelimon, pentru terenul în suprafaţă de 500 mp din oraşul Pantelimon, str. x, jud. Ilfov, obligând Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de validare a Dispoziţiei nr. 115/07.03.2011 emisă de Primarul Oraşului Pantelimon, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 500 mp din oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov în favoarea reclamantei, respingând restul pretenţiilor reclamantei, ca neîntemeiate.

Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis, în favoarea reclamantei A., Decizia de compensare nr. 14046/23.03.2017, prin care a acordat acesteia în compensare suma de 71.034 puncte pentru imobilul teren notificat.

Prin urmare, se constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei, întrucât instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a analizat şi soluţionat cererea reclamantei în baza dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, a tuturor apărărilor formulate, pronunţându-se pe toate excepţiile invocate în cauză, dar şi pe fondul cererii de chemare în judecată.

Motivarea hotărârii reflectă întru totul soluţia adoptată, considerentele sentinţei sunt ample şi concrete, fiind raportate la toate argumentele şi susţinerile părţilor, în concordanţă cu motivele de fapt şi temeiurile de drept în baza cărora reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani în favoarea sa, şi, în sarcina numitului B., aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei de a înainta dosarul aferent dispoziţiei de restituire nr. 84/12.02.2008 a Primăriei Oraşului Pantelimon unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului demolat din str. x, oraş Pantelimon, judeţ Ilfov, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 255/18.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2009.

De asemenea, nu se poate reţine vreo omisiune a instanţei de fond de a cerceta şi analiza în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, hotărârea permite instanţei de control judiciar analiza acesteia în recurs, fiind îndeplinite exigenţele desfăşurării unui proces echitabil.

Faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, criticile recurentei sunt nefondate şi nu atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2885 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.