EU funding recovery upheld over separate accounting breach; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ a chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală Asistenţă Tehnică din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, solicitând anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.07.2016, a Deciziei nr. 70726/17.08.2016, iar până la pronunţarea unei hotărâri să se dispună suspendarea actelor administrative contestate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 74/2017 din 12 mai 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Asistenţă Tehnică din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.

În principal a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea fondului şi admiterea acţiunii formulate în cauză.

În cadrul cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că soluţia instanţei de fond încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., susţinând că a solicitat pe lângă administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi administrarea probei cu expertiză contabilă, probă prin care reclamantul dorea să probeze susţinerile din cererea de chemare în judecată privind inexistenţa unui prejudiciu, chiar şi a unui prejudiciu eventual, instanţa de fond respingând administrarea acestei probe ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

A mai arătat recurentul că întreaga motivare a sentinţei instanţei de fond este justificată de existenţa unui prejudiciu potenţial, fiind invocat art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.07.2006 şi Regulamentul nr. 2988/1995 al Consiliului din 18.12.1995.

În aplicarea principiului de drept prev. de art. 22 C. proc. civ., se impunea ca instanţa de fond să administreze proba cu expertiză contabilă, necesitatea acesteia rezultând din susţinerile acţiunii formulate cu privire la inexistenţa oricărui prejudiciu, dar şi din necesitatea unei corecte aplicări a normelor comunitare, în condiţiile în care existenţa abaterilor sau neregularităţilor trebuie stabilită în mod corect şi nu doar dintr-o apreciere subiectivă formală.

Instanţa avea obligaţia de a da dovadă de un rol activ în considerarea disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cu cât inclusiv în contestaţia prealabilă reclamantul a arătat că stabilirea unui prejudiciu chiar şi potenţial sau eventual nu se poate face în absenţa unui audit realizat în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009.

Astfel instanţa nu a stabilit real dacă ne aflăm în ipoteza unui prejudiciu concret sau a unui prejudiciu ipotetic.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că la fila x paragraf 5 din motivarea soluţiei instanţa a reţinut:

"Beneficiarul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ nu a contestat încălcarea prevederilor contractuale, ci doar inexistenţa prejudiciului cert ca element care, în aprecierea debitorului este esenţial pentru existenţa noţiunii de neregulă. Această apărare va constitui obiectul analizei instanţei."

A mai arătat recurentul că acţiunea a avut ca obiect anularea procesului-verbal de constare a neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare nr. x/01.07.2016 şi a Deciziei nr. 70726/17.08.2016 fără să facă vreo precizare prin cererea de chemare în judecată sau printr-un înscris separat cu privire la contestarea acestor acte exclusiv sub aspectul existenţei vreunui prejudiciu.

În acest sens, a susţinut recurentul că, dimpotrivă, atât în cuprinsul contestaţiei prealabile, cât şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat că în aprecierea sa dispoziţiile contractuale au fost respectate prin raportare la conţinutul disp. art. 60 alin. (1) lit. d) din Regulamentul CE nr. 1083/2006 care prevăd că "… beneficiarii şi alte organisme care participă la punerea în aplicare a operaţiunilor aplică fie un sistem de contabilitate separat, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacţiile privind operaţiunea…"

Arată recurentul că a existat o corespondenţă între acesta şi pârâtă privitoare la recunoaşterea unor deficienţe în derularea activităţii financiare în cadrul contractului şi solicitarea unui termen pentru rectificarea acestora însă, în condiţiile arătate atât în contestaţia prealabilă cât şi în acţiune, existenţa acestei corespondenţe nu echivalează cu o lipsă de contestare din partea reclamantului a aspectelor privind pretinsa încălcare a prevederilor contractuale, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa.

Apreciază recurentul că întreaga motivare a instanţei are la bază analiza aspectului consemnat la fila x paragraf 5 din motivarea soluţiei, respectiv o evaluare trunchiată a obiectului cererii de chemare în judecată, că soluţia instanţei cuprinde motive străine de natura cauzei, respectiv se întemeiază pe o interpretare eronată a conduitei recurentului-reclamant.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa a motivat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate în cauza de existenţa unui prejudiciu potenţial, prejudiciu care ar rezulta exclusiv din interpretarea dispoziţiilor comunitare citate la fila x din hotărâre, fără a mai fi necesară administrarea vreunui alt probatoriu.

Or, în susţinerea recurentului, faptul că existenţa creanţei bugetare de recuperat este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, existenţa unei culpe în respectarea unor dispoziţii legale fiind doar una dintre acestea dar de a cărei existenţă nu depinde în mod exclusiv şi existenţa creanţei de recuperat.

Astfel, prin însuşi procesul-verbal de constatarea neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare nr. x/01.07.2016 se reţine faptul că sumele solicitate la rambursare în cadrul CR1şi CR2 şi autorizate de către AM POSAT (212.601,01 + 145.110,51=304.054,79 RON) reprezintă sume eligibile sub aspectul întruniri condiţiilor de eligibilitate stabilite la art. .3 alin. (16) şi alin. (17) din OMEF nr. 2116/2007 republicat.

A se concluziona că s-a produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene prin încălcarea obligaţiilor prevăzute de art. 6 pct. 14 din contractul de finanţare nr. x reprezintă o interpretare extinctivă a dispoziţiilor legale europene a căror prevalenţă este statuată în mod expres în dreptul intern.

Pe de altă parte, stabilirea caracterului de creanţă bugetară datorată determină incidenţa în cauză şi necesitatea analizei dispoziţiilor privind răspunderea civilă, existenţa prejudiciului determinat fiind elementul esenţial în analiza existenţei acestei răspunderi.

Pe de altă parte greşita aplicare a normelor comunitare rezultă chiar din modalitatea în care instanţa a citat textele din cele două regulamente.

Astfel, instanţa a reţinut că disp. art. 2 pct. 7 din regulamentul CE nr. 1083/2006 defineşte noţiunea de neregularitate ca fiind orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, de asemenea a reţinut şi definiţia dată noţiunii de abatere în regulamentul CE nr. 2988/95 ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea.

În cauză, instanţa s-a limitat la analiza teoretică a noţiunilor de neregularitate şi abatere, stabilind în lipsa unei aplicări corespunzătoare a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009 existenţa unui prejudiciu potenţial.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată, motivele de recurs şi actele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, între Ministerul Fondurilor Europene desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ în calitate de beneficiar a intervenit contractul pentru acordarea finanţării nerambursabile în baza cererii de finanţare nr. x/11.11.2013 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru implementarea Proiectului nr. SMIS 48916 intitulat Sprijin pentru finanţarea parţială a cheltuielilor de personal efectuate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ în perioada 2012-2015 pentru personalul implicat în coordonarea, managementul şi controlul instrumentelor structurale.

Perioada de execuţie a Proiectului este de 49 de luni. Valoarea totală a proiectului care face obiectul finanţării nerambursabile este de 763.534,99 RON din care valoarea asistenţei financiare nerambursabile solicitate din Fondul European de Dezvoltare Regională în sumă de 649.004,74 RON, valoarea cofinanţării proprii a beneficiarului este în sumă de 114.530,25 RON.

În perioada 14.06.2016-15.06.2016 a fost supus unui control având în vedere suspiciunea de neregulă privind proiectul, verificându-se cererea de rambursare nr. x/30.11.2013 pentru perioada de referinţă 1.10.2012-30.11.2013 cu documentele suport aferente cheltuielilor eligibile solicitate la rambursare şi cererea de rambursare nr. x/14.11.2014 perioada de referinţă 1.12.2013-30.04.2014 cu documentele suport aferente cheltuielilor eligibile solicitate la rambursare.

Echipa de control a constatat că nu au fost identificate documente suport care să ateste îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 6 alin. (14) din Contractul de finanţare referitoare la ţinerea unei evidenţe contabile folosind conturi analitice distincte pentru proiect în conformitate cu legislaţia în vigoare, beneficiarul nefăcând dovada deschiderii contului analitic, a demersurilor întreprinse în vederea deschiderii contului analitic la nivelul proiectului.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/1.07.2016 s-a reţinut încălcarea art. 6 alin. (14), art. 6 alin. (18) din contractul de finanţare, Anexa III - instrucţiuni cu privire la fluxurile financiare şi evidenţa contabilă, art. 60 alin. (1) lit. d) din Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţiuni, art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009, O.M.F.P. nr. .1917/2005, O.M.F.P. nr. 845/2014, O.M.F.P. nr. 720/2014, O.M.F.P. nr. 465/2015.

Urmare a neregulilor reţinute a fost reţinută în sarcina debitorului o creanţă bugetară de 357.711,52 RON din care aferent bugetului Uniunii Europene 304.054,79 RON, aferent Bugetului de stat 53.656,73 RON.

Prin adresa nr. x/29.06.2016, beneficiarul debitor Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi-a exprimat acordul cu privire la constatările cuprinse în actul de control, solicitând o prorogare a termenului de aducere la îndeplinire a obligaţiilor reţinute a fi fost încălcate.

Prin Nota privind stingerea creanţei bugetare nr. x/17.08.2016 s-a propus stingerea creanţei bugetare privind debitorul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ ca urmare a recuperării prin restituire în data de 10.08.2015 a creanţei bugetare în cuantum de 357.711,52 RON

Contestaţia debitorului la procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/1.07.2016 a fost respinsă prin Decizia mr. 70726/17.08.2016.

Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentului potrivit căreia instanţa de fond ar fi încălcat regulile de procedură care să atragă nulitatea hotărârii, care vizează cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi primită critica recurentului privind faptul că instanţa nu a administrat proba cu expertiză contabilă, care ar fi putut evidenţia în concret inexistenţa unui prejudiciu, instanţa încălcând astfel principiul rolului activ instituit de art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa de fond apreciază asupra probelor solicitate potrivit dispoziţiilor art. 255 din C. proc. civ., "(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide, ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui", şi potrivit disp. art. 258 din C. proc. civ. ". (1) Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere."

Instanţa de fond în mod judicios a respins administrarea probei cu expertiză contabilă pe considerentul că nu este necesară şi utilă cauzei, având în vedere teza probatorie invocată de reclamant, obiectul acţiunii şi cuprinsul actului de constatare, prin care s-a stabilit abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractului încheiat între cele două părţi, care a condus la existenţa unui prejudiciu la bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora (art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 11/2011).

Astfel, nu se poate reţine că instanţa de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sentinţei pronunţate.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., instanţa de recurs constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3) cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Sunt neîntemeiate susţinerile recurentului, întrucât prin considerentele sentinţei sunt examinate toate motivele în baza cărora s-a solicitat anularea actelor administrative. De asemenea, nu se poate reţine vreo omisiune a instanţei de fond de a cerceta şi analiza în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, hotărârea permite instanţei de control judiciar analiza acesteia în recurs, fiind îndeplinite exigenţele desfăşurării unui proces echitabil.

Instanţa de fond a reţinut corect, faţă de motivele din cererea de chemare în judecată, că reclamantul nu a contestat încălcarea prevederilor contractuale, ci doar inexistenţa prejudiciului cert ca element care, în aprecierea debitorului, este esenţial pentru existenţa noţiunii de neregulă; a reţinut că între reclamant şi pârât a existat o corespondenţă în sensul remedierii neregulilor constate de organele de control prin actele administrative în discuţie, prin care s-a reţinut în sarcina debitorului o creanţă bugetară în sumă de 357.711,52 RON, din care aferent bugetului Uniunii Europene în sumă de 304.054,79 RON, aferent bugetului de stat în sumă de 53.656,73 RON, că prin adresa nr. x/29.06.2016 beneficiarul şi-a exprimat acordul cu privire la constatările cuprinse în actul de control, solicitând o prorogare a termenului de aducere la îndeplinire a obligaţiilor reţinute a fi fost încălcate, iar prin Nota privind stingerea creanţei bugetare nr. x/17.08.2016 s-a propus stingerea creanţei bugetare ca urmare a recuperării prin restituire în data de 10.08.2015 a creanţei bugetare în cuantum de 357.711,52 RON.

Prin urmare, nu se poate reţine nici că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre în baza unor motive străine de natura cauzei, criticile recurentei sunt nefondate şi nu atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În egală măsură nu este întemeiat nici cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei aplicări a normelor comunitare care rezultă chiar din modalitatea în care instanţa a citat textele din cele două regulamente, disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, Regulamentul CE nr. 2988/95, care definesc noţiunea de abatere şi noţiunea de neregularitate. A mai susţinut recurentul că în cauză, instanţa s-a limitat la analiza teoretică a noţiunilor de neregularitate şi abatere, stabilind în lipsa unei aplicări corespunzătoare a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009 existenţa unui prejudiciu potenţial.

Fără a mai relua analiza motivelor privind reţinerea unui prejudiciu potenţial, invocat şi în cadrul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., care au fost analizate, Înalta Curte nu poate primi argumentarea recurentului.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, având în vedere sursa finanţării proiectului ce face obiectul contractului nr. C.F. x/11.11.2013, în planul legislaţiei naţionale, litigiul este supus prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În mod temeinic instanţa de fond a reţinut incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului Europei din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 şi a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995.

În accepţiunea dispoziţiilor legale prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de "prejudiciu" are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

Sub aspectul legislaţiei Uniunii Europene, incidente sunt dispoziţiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, care defineşte noţiunea de "neregularitate" în sensul că este reprezentată de orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Totodată, în definiţia Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor, sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.

Instanţa de fond a făcut trimitere la practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care în jurisprudenţa sa, respectiv în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ (C-260/14), Judeţul Bacău (C-261/14) împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a reţinut că întrucât Regulamentele nr. 2988/95 şi nr. 1083/2006 fac parte din acelaşi dispozitiv care garantează buna gestionare a fondurilor Uniunii şi protejarea intereselor financiare ale acesteia din urmă, noţiunea "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 şi, respectiv, noţiunea "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 impun o interpretare uniformă şi că trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci şi încălcarea dispoziţiilor de drept naţional care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanţate din fondurile Uniunii.

Astfel, raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a dat o corectă interpretare atât legislaţiei naţionale apliocabile în cauza de faţă cât şi dispoziţiilor Regulamentul CE nr. 1083/2006 şi Regulamentului CE nr. 2988/95, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

În mod corect a reţinut că în Cauza C-465/10, Ministre de l’Intérieur, de l’Outre-mer, des Collectivités territoriales et de l’Immigration împotriva Chambre de commerce et d’industrie de l’Indre, instanţa comunitară a statuat că noţiunea "abatere", în sensul Regulamentului nr. 2988/95, vizează încălcarea unei dispoziţii de drept al Uniunii care rezultă dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a unui operator economic, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis putând afecta grav interesele financiare ale Uniunii, făcându-se trimitere în acest sens la Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31.

Obligaţia de recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei/producerii unui prejudiciu.

În baza dispoziţiilor normative comunitare şi naţionale arătate, precum şi a jurisprudenţei CJUE, în mod corect s-a concluzionat că şi un prejudiciu potenţial este de natură a atrage existenţa unei nereguli, şi s-a respins acţiunea ca nefondată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 74/2017 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.