Extinction of object in fiscal litigation: mootness of action to compel tax authority to resolve administrative complaint following pre-judgment administrative decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de apel Oradea la data de 29 decembrie 2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR, anularea in parte a Deciziei de impunere x/29.06.2015, a Raportului de inspecţie fiscală x/29.06.2015 şi a Dispoziţiei de masuri nr. 540/29.06.2015 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 1.996.902 RON.

În motivare, a arătat că, în urma unui control, inspectorii fiscali au întocmit nelegal Raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.06.2015 pentru perioada ianuarie 2010 - decembrie 2014, constatând în mod greşit că în perioada respectivă nu s-ar fi depus in mod corect declaraţiile de angajator pentru contribuţiile de asigurări sociale impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe profit si TVA, stabilind obligaţii suplimentare cu acest titlu.

A mai arătat că, la data de 17.08.2015, în termen legal, în conformitate cu prevederile art. 205 şi 207 din O.G. nr. 92/2003 republicată şi a dispoziţiilor art. 7 din Legea 554/2004, A. S.R.L. a formulat împotriva Raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de Impunere contestaţia nr. 60/17.08.2015 înregistrată la organul emitent -ANAF, DGRFP CLUJ NAPOCA, AJFP BIH0R7 Serviciul de soluţionare a contestaţiilor.

Până la data învestirii instanţei nu a fost comunicat de către pârâta răspunsul la plângerea prealabilă formulată.

Considerându-se vătămată prin emiterea actelor administrativ fiscale, a solicitat anularea acestora,invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

La data de 22.03.2016, reclamanta, cu respectarea prevederilor art. 204 C. proc. civ., a formulat o modificare a acţiunii şi a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva actelor administrativ fiscale atacate, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 147/CA/2016/PI din 7 iulie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea modificată formulată de reclamanta S.C. A. SRL- societate în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta ANAF- DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR, şi în consecinţă a dispus obligarea pârâtei DGRFP Cluj Napoca să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/29.06.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. xnr. 425/29.06.2015 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 540/29.06.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a actelor administrative atacate.

A susţinut recurenta că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicare greşită a normelor de drept material, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta că a soluţionat contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/29.06.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. xnr. 425/29.06.2015 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 540/29.06.2015. Motivul pentru care a fost respinsă contestaţia este faptul că aceasta a fost depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală.

Astfel, contestaţia împotriva Deciziei de impunere x/29.06.2015, privind stabilirea în sarcina S.C. A. S.R.L. (societate în procedura de insolvenţă) a obligaţiilor fiscale în sumă totală de 1.872.592 RON de plată la bugetul de stat, a fost depusă de către domnul B., fost administrator al societăţii, şi nu de către titularul dreptului la acţiune, administratorul judiciar C. numit de instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 1735/03.04.2013, nefiind nici însuşită de acesta.

În aceste condiţii, a susţinut recurenta că acţiunea reclamantei este fără obiect, astfel încât nu se poate reţine că în prezenta cauză ar fi în prezenţa unei nesoluţionări a contestaţiei de către organul fiscal şi ca atare este inadmisibil ca recurenta să fie obligată să emită decizia la care se referă art. 218 slin.(2) C. proc. civ. fiscală.

Pe fondul cauzei, în esenţă, recurenta a susţinut că organele de inspecţie fiscală, pentru neachitarea la termenul legal stabilit a debitului suplimentar, impozit pe profit, TVA, impozit pe venit şi contribuţii sociale, au procedat la calcularea accesoriilor aferente în baza art. 119 şi 120 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările ulterioare, respectiv majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în recurs, precum şi actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia de impunere xnr. 506 din data de 29.06.2015, emisă de AJFP Bihor în baza Raportului de inspecţie fiscală x/29.06.2015, în sarcina reclamantei au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 1.996.902 RON. Cu aceeaşi dată a fost emisă şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/2015.

La data de 17.08.2015, reclamanta a formulat împotriva actelor fiscale menţionate contestaţia administrativ fiscală prevăzută de art. 205 Codul de procedură fiscală.

În contextul în care contestaţia formulată pe cale administrativă de reclamantă nu a fost soluţionată de pârâtă, instanţa de fond, în raport cu cererea iniţială a reclamantei, a invocat inadmisibilitatea acesteia, apreciind că nu poate fi supusă direct cenzurii instanţei analiza motivelor ce vizează nelegalitatea acestora, în absenţa deciziei date în soluţionarea contestaţiei administrative.

Ulterior, reclamanta şi-a modificat cererea, solicitând instanţei să dispună obligarea organului fiscal să soluţioneze contestaţia administrativă, modificare în raport cu care inadmisibilitatea nu mai subzistă.

Instanţa de fond, în pronunţarea soluţiei atacate, a reţinut că termenul legal a expirat, drept urmare este neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii invocată prin întâmpinare, neputând fi apreciată ca prematură cererea prin care se solicită obligarea la soluţionarea contestaţiei, atâta vreme cât culpa pentru neîndeplinirea obligaţiei legale de soluţionare în termen îi incumbă tocmai pârâtei. Nesoluţionarea contestaţiei de către organul fiscal în termenul prevăzut de art. 70 alin. (1) Codul de procedură fiscală poate fi sancţionată doar pe calea unei acţiuni în justiţie prin care să se solicite obligarea organului fiscal competent să emită decizia la care se referă art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, neputând fi primită apărarea reclamantei în sensul că tăcerea organului fiscal îi deschide, în temeiul art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, calea acţiunii în instanţă îndreptată direct împotriva actelor fiscale.

S-a reţinut că este de necontestat faptul că nesoluţionarea în termen/tăcerea administraţiei (ca act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ) este supusă controlului judecătoresc al instanţelor de contencios administrativ, însă în materie fiscală, în raport cu prevederile derogatorii ale art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, reclamanta nu poate evita parcurgerea procedurii administrative speciale reglementată în Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, întrucât dreptul la acţiune în contencios administrativ fiscal se naşte doar odată cu emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că prin decizia nr. 262 din 29.04.2016 emisă de DGRFP Cluj Napoca (ataşată la motivele de recurs) privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la DGRFP Cluj Napoca sub nr. 16.498/09.09.2015, anterior sentinţei atacate cu recurs, s-a respins contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva Deciziei de impunere x/29.06.2015, pentru obligaţiile fiscale stabilite în sumă totală de 1.872.592 RON, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Prin emiterea acestei decizii asupra contestaţiei formulate de reclamantă, anterior pronunţării sentinţei, acţiunea a rămas fără obiect, astfel încât nu se mai impunea examinarea pe fond a cererii şi nu-şi mai găseau aplicabilitatea dispoziţiile legale reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi în rejudecare va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei civile nr. 147/CA/2016/PI din 7 iulie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2019.