Failure to mandatorily join the specialized administrative body in a challenge to its internal inspection regulations constitutes a nullity requiring remand.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 18.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parţială a Regulamentului privind normele pentru desfăşurarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, respectiv a dispoziţiilor art. 7 alin. (3); suspendarea aplicării Regulamentului privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia judiciară, până la soluţionarea cererii de chemare în judecată; suspendarea aplicării Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară până la soluţionarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării acestui regulament.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4595 din 9 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare formulate în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a respins cererea de suspendare a art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, formulată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a anulat art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară; a suspendat executarea aplicării art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii.

3.1. Prin recursul declarat şi întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, rejudecând în fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 şi respingerea cererii de suspendare a aplicării acestui Regulament, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că intimatul-reclamant nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a solicitat suspendarea aplicării Regulamentului şi că instanţa în mod greşit a reţinut că ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente, deşi niciuna dintre acestea nu era întrunită în cauză.

Astfel, susţine că nu pot fi reţinute împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, consideră că aceasta presupune existenţa unei urgenţe, pe care reclamantul ar fi trebuit să o dovedească.

Referitor la anularea art. 7 alin. (3) din Regulament, apreciază că soluţia este nelegală si netemeinică, sens în care arată că Legea nr. 317/2004 fiind o lege organică, are un grad de generalitate mai ridicat cuprinzând reglementări cu caracter de principiu, în timp ce Regulamentul constituie o normă juridică elaborată pentru a crea un cadru normativ suficient de detaliat pentru a permite respectarea şi aplicarea în concret a principiilor şi procedurilor instituite prin lege, având o forţă juridică inferioară legii.

Susţine că prevederile art. 7 alin. (3) din Regulament detaliază o situaţie prevăzută de legea organică, care face referire la "instanţele şi parchetele unde inspectorul a funcţionat" şi că această detaliere nu este în contradicţie cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, iar pe de altă parte, petentul nu a dovedit vreo vătămare conform art. 8 din Legea nr. 554/2004.

3.2. Prin recursul declarat, Inspecţia Judiciară solicită, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii corecte a cadrului procesual şi a garantării imparţialităţii instanţei, precizând că nefiind citată în cauza de faţă, Inspecţia Judiciară s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a invoca prevederile art. 42 pct. 13 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de Inspecţia Judiciară ca fiind inadmisibil, având în vedere că aceasta nu este parte în proces şi nu avea posibilitatea formulării recursului, precum şi respingerea recursului declarat de Consiliul Superior al Magistraturii ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte recursul declarat de Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că la termenul din 30 iulie 2020 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Inspecţia Judiciară, având în vedere că aceasta nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond şi, prin urmare, nu are calitatea de a recura soluţia pronunţată.

Reţinând dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: (...) b) are calitate procesuală", precum şi dispoziţiile art. 40 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate (...)" şi ca o consecinţă a admiterii acestei excepţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul formulat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Analizând recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat din oficiu la termenul din 30 iulie 2020, Înalta Curte constată şi reţine cele ce succed.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru desfăşurarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, suspendarea aplicării acestui Regulament până la soluţionarea cererii de chemare în judecată, precum şi suspendarea aplicării Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară până la soluţionarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării acestuia.

La termenul de judecată din 30 iulie 2020 Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 22, art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte observă că în cauză s-a solicitat anularea art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru desfăşurarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

Este adevărat că reclamantul a stabilit prin cererea de chemare în judecată cadrul procesual, înţelegând să cheme în judecată doar Consiliul Superior al Magistraturii, dar, cu toate acestea, instanţa era ţinută ca, în baza rolului activ reglementat de art. 22 din C. proc. civ., să pună în discuţia părţilor citarea în cauză şi a Inspecţiei Judiciare, având în vedere că actul atacat viza desfăşurarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, iar pe de altă parte, potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004:

"(4) Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie se aprobă de către inspectorul-şef, prin regulament."

Întrucât materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială faţă de dreptul comun, legiuitorul a înţeles să reglementeze stabilirea cadrului procesual atât prin C. proc. civ., cât şi în legea specială, instituind un caz de coparticipare forţată în considerarea specificului contenciosului administrativ.

Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., text de lege ce nu a suferit modificări de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010:

"În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

De asemenea, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 18.04.2018:

"Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept."

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-reclamant a susţinut că nu se poate dispune introducerea în cauză a Inspecţiei Judiciare, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, care a intrat în vigoare ulterior naşterii raportului juridic litigios.

Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută această susţinere întrucât art. 161 din Legea nr. 554/2004 a fost introdus prin Legea nr. 262/2007, intrată în vigoare la data de 30 iulie 2007, fiind redat mai sus în această variantă.

Deşi Legea nr. 212/2018 a modificat articolul în discuţie, modificarea nu a fost una de substanţă, posibilitatea stabilirii corecte a cadrului procesual prin introducerea în cauză a altor entităţi existând şi în reglementarea anterioară.

Mai mult, dreptul comun în materie, respectiv art. 78 alin. (2) C. proc. civ. prevedea atât la momentul naşterii raportului litigios din speţă, cât şi la momentul introducerii acţiunii, că atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, iar dacă părţile nu solicită introducerea în cauză a terţului şi judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată în lipsa acestuia, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond s-a limitat la a păstra cadrul procesual stabilit de către reclamant.

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a pune în discuţie citarea Inspecţiei Judiciare, în condiţiile în care obiectul cauzei deduse judecăţii viza legalitatea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe; va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 septembrie 2020.