RCA insurance claim denied for exclusive fault; appeal allowed and administrative decision annulled to grant compensation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 11055/14.11.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei, în contradictoriu cu paratul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri, prin care să se dispună: anularea în tot a deciziei 11055/14.11.2017 şi admiterea în tot a cererii de plata înregistrate la parata sub nr. x/07.12.2016, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 8536 RON noi, cu titlu de despăgubire, raportat la factura fiscala x/23.11.2016 emisa de unitatea reparatoare B. S.R.L., precum şi la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, şi casarea sentinţei atacate iar în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a formulat următoarele considerente:

Prima instanţă nu a inteles dinamica producerii evenimentului rutier, reieşită prin coroborare Raportului de expertiza tehnica auto (suplimentat), atât cu declaraţia conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, cat si a opiniei acestuia, reţinuta prin Notele de şedinţa depuse la dosar, rezultatul fiind aplicarea greşita a normelor de drept material aplicabile în cauză. Astfel, prima instanţă a reţinut culpa conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x. in producerea evenimentului rutier, ca urmare a neasigurarii corespunzătoare la efectuarea manevrei de schimbare a direcţiei de mers în condiţiile existentei unui autoturism, evident in accelerare, aflat in depăşirea autoturismului care circula intre acestea, astfel cum reiese din documentul "Constatare amiabila de accident".

Mai mult decât atât, nu se înţelege motivarea potrivit căreia "Se retine, afirmaţia expertului, in sensul ca autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade in coltul stânga spate al caroseriei..." . În acest context trebuie avut în vedere Suplimentul Raportului de expertiza tehnica auto, care retine faptul că avariile existente la coltul stânga spate sunt existente pe caroseria autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, aceste avarii, provocate ca urmare a unui impact de aproximativ 45 grade, coroborându-se foarte bine cu opinia reclamantului exprimată încă de la început prin Notele de şedinţă depuse la dosar, acesta impactând auto marca x, în încercarea de evitare a impactului, prin reintrarea pe banda de circulaţie pe care se afla iniţial, nereuşind a pătrunde in totalitate si fara a pute evita impactul, datorita micşorării spaţiului existent iniţial intre autovehiculul pe care ii depăşea si cel cu care a intrat in contact, datorita perturbării circulaţiei a celui din urma autovehicul prin manevra pe care a efectuat-o.

Nu există incertitudini ca urmare a modului de producere a evenimentului rutier, ulterior transmiterii planşelor foto cu avariile autoturismului marca x, expertul revenind, prin Suplimentul la expertiză, asupra complementarităţii avariilor, exprimându-se in sensul ca "poate exista o corespondenta si o complementaritate intre avariile suferite de cele doua autovehicule", in ideea în care ulterior s-au depus la dosar fotografii care surprind avariile autovehiculului marca x, iar prin Suplimentul la expertiza se stabileşte că da, poate exista complementaritate intre avariile celor doua autovehicule. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul ca parata FGA România nu a contestat nici aspectele referitoare la complementaritatea avariilor, nici dinamica producerii evenimentului rutier si nici legătura de cauzalitate între avarii si dinamica producerii evenimentului rutier, in emiterea Deciziei contestate.

Ceea ce a reţinut, neîntemeiat de altfel parata FGA, pentru a justifica respingerea pretenţiilor din cererea de despăgubire, a fost încălcarea de către conducătorul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, A., a regulilor de circulaţie privind prevederile art. 45 alin. (2) si alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, cu privire la prevederile art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, trebuie avut în vedere, în primul rând faptul ca numitul C. nu a iniţiat "o asemenea manevra" de depăşire, ci o virare brusca si nesemnalizata la stânga, in condiţiile in care avea obligaţia sa se asigure că efectuează aceasta manevra in spiritul art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte art. 45 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, trebuie avut în vedere faptul că reiese atât din declaraţia conducătorului autoturismului marca x, cât si din schiţa documentului Constatare amiabila, faptul ca numitul A. era deja încadrat corespunzător in efectuarea manevrei de depăşire, când autoturismul marca x a virat brusc la stânga, perturbând prin manevra efectuată fluenta circulaţiei, atât in ceea ce priveşte autoturismul condus de reclamantul A., cat si autoturismul aflat iniţial intre cele doua vehicule implicate in evenimentul rutier. Astfel, prin manevra pe care a efectuat-o numitul C. s-a diminuat semnificativ si spaţiul dintre acesta si autoturismul din spatele sau, nepermiţându-i numitului A. sa evite in totalitate evenimentul rutier, prin reintrarea pe banda sa de circulaţie.

În concluzie, trebuie constatat că starea de pericol in producerea evenimentului rutier, astfel cum se retine si prin Raportul de expertiza tehnica auto, a fost creată de conducătorul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, C..

Faţă de cele arătate, solicită admiterea recursului.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, formulează următoarele apărări:

În fapt, prima instanţă a reţinut că în data de 27.09.2016, a avut loc un accident de circulaţie, în care au fost implicate două autoturisme, respectiv autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, aparţinând reclamantului, asigurat cu poliţă RCA emisă de D. S.A. şi autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul C. şi aflat în proprietatea d-lui E., asigurat cu poliţa RCA nr. x emisă de F. S.A.

Prin cererea de plată înregistrată la FGA sub nr. x din 07.12.2016, reclamantul a solicitat plata din disponibilităţile FGA a sumei de 8536,34 RON, contravaloare reparaţii la autovehiculul avariat, în considerarea faptului că s-a atribuit culpa exclusivă în sarcina conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat la F. S.A. cu poliţă RCA. Urmare avizării daunei a fost constituit dosarul de daună nr. x (Nr. Unic x).

Instrumentarea dosarului de dauna a presupus o analiza amănunţita a circumstanţelor si a dinamicii accidentului, iar din analiza înscrisurilor depuse in susţinerea cererii de plată a reieşit faptul că, vinovat de producerea evenimentului din data de 27.09.2016 a fost conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare x, care a încălcat dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002.

In acest sens, a fost emisă Decizia nr. 11055/14.11.2017 privind respingerea cererii de plată, motivată cu dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 23/2014 al ASF:

"Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: a)cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate", de dispoziţiile art. 45 din aceeaşi norma:"Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit" precum si de dispoziţiile art. 2223 C. civ.." "Asigurătorul acorda despăgubiri in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule".

În vederea dezlegării chestiunii de drept controversate, constând în stabilirea vinovăţiei în producerea evenimentului rutier din data de 27.09.2016, a fost administrată expertiza tehnică judiciară în specialitatea Autovehicule - Circulaţie rutieră, fiind întocmit un Raportul de expertiză tehnică judiciară si un Supliment de expertiza.

In hotărârea instanţei de fond: " Curtea reţine, din examinarea răspunsului expertului la obiectivele expertizei că nu s-a putut stabili cu certitudine o altă dinamică a evenimentului rutier decât cea reţinută de autoritatea pârâtă, toate ipotezele avute în vedere de expert fiind simple probabilităţi, aşa cum rezultă din exprimări de tipul - dinamica evenimentului rutier poate fi cea descrisă, în mod ipotetic starea de pericol putea fi produsă de către conducătorul autoturismului x, în mod ipotetic avariile suferite puteau fi produse în urma unui impact cu un autoturism etc.

Nici suplimentul de expertiză nu este în măsură să conducă la o concluzie contrară celei care a fundamentat decizia atacată, reţinându-se suplimentar faţă de raportul întocmit iniţial că autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade în colţul stânga spate al caroseriei şi că poate exista o complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule implicate în accidentul rutier din data de 27.09,2016."

Din hotărârea instanţei de fond reiese că aceasta, urmare analizării înscrisurilor depuse, a fotografiilor si a declaraţiilor din dosar a constatat existenţa vinovăţiei şoferului autovehiculului cu nr. de inmatriculare x, asa cum si specialiştii FGA au constatat chiar si in lipsa expertizei tehnice.

În acest sens este relevant şi considerentul prin care prima instanţă reţine:"Mai mult, Curtea constată că, din fotografiile digitale corespunzătoare avariilor celor două vehicule implicate in accidentul rutier din 27.09.2016 - utilitara x cu nr. de înmatriculare x şi xL cu nr. de înmatriculare x rezultă varianta susţinută de autoritatea pârâtă şi anume că, autoturismul reclamantului s-a angajat în depăşirea unui autovehicul care rula în faţa sa nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depăşire şi a intrat în coliziune cu autoturismul x cu nr. de înmatriculare x al cărui, conducător iniţiase şi efectuase virajul la stânga către o stafie G.."

Prin urmare, criticile aduse de recurent sentinţei de fond cu privire la vinovăţie sunt lipsite de fundament juridic, având in vedere faptul ca acesta prin cererea de recurs nu a făcut decât sa reitereze apărări de fond cu privire la dinamica, circumstanţe si vinovăţie, nemenţionând care este temeiul juridic aplicat greşit ori contradictoriu si străin de prezenta cauza.

In mod legal si temeinic, instanţa de fond a avut in vedere dispoziţiile Normei RCA nr. 23/2014 si a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile a conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat cu poliţă RCA emisă de F. S.A.

Faţă de cele expuse, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi a apărărilor intimatului, reiterând în esenţă aspectele prezentate prin memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 decembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Starea de fapt şi de drept relevantă:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia nr. 11055/14.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a respins cererea de plată înregistrată de acesta la FGA având ca obiect plata, din disponibilităţile FGA, a sumei de 8.536,34 RON, cu titlu de valoare reparaţii la autovehiculul avariat cu nr. de înmatriculare x, în considerarea faptului că s-a atribuit culpa exclusivă în sarcina conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat la F. S.A. cu poliţă RCA.

Prima instanţă, pentru a dispune respingerea acţiunii formulate de reclamant, a reţinut, în fapt, că accidentul rutier produs la data de 27.09.2016, în care au fost implicate două autovehivule, respectiv autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, aparţinând reclamantului, asigurat cu poliţă RCA emisă de D. S.A. şi autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul C., aflat în proprietatea lui E., asigurat cu poliţa RCA nr. x emisă de F. S.A., este urmare a culpei exclusive a reclamantul A., care a executat manevra de depăşire a autovehiculului marca x fără a respecta dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002 privind obligaţiile conducătorului auto care se angajează în depăşire.

În vederea stabilirii dinamicii evenimentului rutier şi a stabilirea vinovăţiei în producerea acestuia, prima instanţă a avut în vedere concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară de la dosar, completat prin Suplimentul de la dosar, conchizând în temeiul acestora faptul că pârâta în mod corect s-a stabilit prin decizia atacată faptul că nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile a conducătorului auto marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat cu poliţă RCA emisă de F. S.A.

În argumentarea acestei concluzii prima instanţa a reţinut că nici suplimentul de expertiză de la dosar nu este în măsură să conducă la o concluzie contrară celei care a fundamentat decizia atacată. Reţinându-se, suplimentar faţă de raportul întocmit iniţial, că autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade în colţul stânga spate al caroseriei şi că poate exista o complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule implicate în accidentul rutier din data de 27.09.2016, concluziile nu sunt de natură să confirme doar ipotetic faptul că varianta susţinută de reclamant în contestaţie este teoretic posibilă, însă nu confirmă această variantă în concret, astfel încât nu răstoarnă prezumţia de legalitate a Deciziei nr. 11.055/14.11.2017 emisă de pârât şi contestată în cauză.

Mai mult, prima instanţă a apreciat că fotografiile digitale corespunzătoare avariilor celor două vehicule implicate în accidentul rutier din 27.09.2016 - utilitara x cu nr. de înmatriculare x şi xL cu nr. de înmatriculare x confirmă varianta susţinută de autoritatea pârâtă şi anume că, autoturismul reclamantului s-a angajat în depăşirea unui autovehicul care rula în faţa sa, nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depăşire şi a intrat în coliziune cu autoturismul x cu nr. de înmatriculare DJ-28ART al cărui conducător iniţiase şi efectuase virajul la stânga către o staţie G..

Cu referire la afirmaţia expertului, în sensul că autoturismul reclamantului a suferit un impact într-un unghi de aproximativ 45 grade în colţul stânga spate al caroseriei, prima instanţă a mai arătat că aceasta nu confirmă varianta reclamantului privind modul de producere al evenimentului rutier, întrucât, indiferent de unghiul impactului, autoturismul x a efectuat corect virajul la stânga, având în vedere lipsa avariilor în partea lateral stânga faţă, dacă acest viraj ar fi fost incorect, fiind obligatoriu ca aceste avarii să existe şi să aibă corespondent cu partea dreaptă faţă a autoturismului condus de reclamant.

Faţă de cele reţinute, prima instanţă a conchis că vinovăţia în producerea evenimentului rutier nu poate să aparţină exclusiv conducătorului auto cu nr. de înmatriculare x., aşa cum se susţine în contestaţie, ci, faţă de situaţia de fapt rezultată din coroborarea înscrisurilor de la dosar, reclamantului care a executat manevra de depăşire fără respectarea prevederilor din Codul rutier în vigoare.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic invocate de reclamant prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la fondul recursului, se reţine:

În acord cu susţinerile formulate de recurentul reclamant, Înalta Curte apreciază că greşit a conchis prima instanţă că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a conducătorului autovehiculului marca x cu nr. de înmatriculare x, numitul C., respectiv că evenimentul rutier cauzator de prejudicii este urmare a culpei exclusive a reclamantului A., care a executat manevra de depăşire a autovehiculului marca x fără a respecta dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002 privind obligaţiile conducătorului auto care se angajează în depăşire.

Aplicarea greşită a normelor care stabilesc condiţiile răspunderii civile delictuale prin reţinerea eronată a culpei exclusive a reclamantului a condus implicit la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 23/2014 al ASF:

"Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: a)cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate (...)".

Concluzia intimatei pârâte, împărtăşită de prima instanţă, în sensul că vinovăţia în producerea evenimentului rutier aparţine reclamantului care a executat manevra de depăşire cu nerespectarea prevederilor din Codul rutier, este fundamentată pe greşita aplicare acestor norme în raport de starea de fapt existentă.

Un prim aspect care trebuia avut în vedere, însă a fost ignorat atât de intimata pârâtă cât şi de instanţa de fond care i-a însuşit opinia, este că starea de fapt descrisă prin constatarea amiabilă de accident confirmă întru-totul susţinerile recurentului reclamant, potrivit cărora accidentul a fost provocat de numitul numitul C., care a iniţiat o virare brusca la stânga, cu nerespectarea obligaţiilor care îi reveneau în temeiul art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, în timp ce autovehiculul condus de reclamantul A. era deja angajat în depăşire.

Astfel, nu exista nicio justificare obiectiva pentru care intimata pârâtă ar fi putut să înlăture împrejurările de fapt care rezultau din declaraţia conducătorului autoturismului marca x, cât si din schiţa din cuprinsul documentului Constatare amiabila, potrivit cărora numitul A. era deja încadrat corespunzător in efectuarea manevrei de depăşire, când autoturismul marca x a virat brusc la stânga. Astfel, cât timp din această schiţă rezulta cu claritate că autoutilitara condusă de reclamantul A. era angajată în depăşire la momentul la care numitul C. a început manevra de virare spre stânga, nici pârâta intimată şi prima instanţă nu puteau reţine o altă dinamică în lipsă de probe contrare.

Înalta Curte observă, în această ordine de idei, că, deşi în motivarea deciziei contestate pârâta intimată afirmă că "Instrumentarea dosarului de daună a presupus o cercetare amănunţită a dinamicii accidentului, iar din analiza documentelor, în special al constatului amiabil de accident şi declaraţiilor celor doi conducători auto implicaţi, nu reiese că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile a conducătorului auto asigurat RCA la S.C. F. SA", o astfel de analiză lipseşte cu desăvârşire din conţinutul deciziei.

Mai mult, se afirmă că din analiza efectuată a reieşit faptul că de producerea evenimentului din data de 27.092016 vinovat este conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare x, care nu a respectat dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 195/2002, fără a se arăta argumentele pentru care o asemenea ipoteză ar fi verosimilă în opoziţie cu cea care rezultă din declaraţia comună a celor doi conducătorii auto implicaţi în accident, consemnată în Constatarea amiabila de accident.

Aşadar, pornind de la premisa că starea de fapt rezultată din Constatarea amiabilă de accident nu putea fi înlăturată de intimata pârâtă decât motivat, în baza unor probe care să infirme dinamica accidentului descrisă prin intermediul acesteia, Înalta Curte subliniază că această stare de fapt este necontestată prin concluziile Raportului de expertiză . Astfel, la pag 4 din Raport, expertul reia pur şi simplu descrierea dinamicii producerii accidentului din cadrul constatării amiabile, evidenţiind că: la rubrica 12 Împrejurări a constatării amiabile a fost bifată căsuţa 13 (virând stânga) pentru autoturismul x L şi căsuţa 11 (depăşind) pentru autoutilitara x 35C11. Mai mult, aceste împrejurări de fapt au fost confirmate 54ertzuiopăî

Nm rin concluziile formulate prin Suplimentul de raport de expertiză (fila x şi urm dosar de fond) unde se arată "(...) În urma analizei fotografiilor puse la dispoziţie de către pârâtă se poate concluziona la obiectul C. al expertizei că poate exista o corespondenţă şi o complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule implicate în accidentul rutier din data de 27.09.2016".

Un alt argument pentru care Înalta Curte apreciază că în mod greşit a fost înlăturată starea de fapt ce rezultă din Constatarea amiabilă şi schiţa accidentului pe care această constatare o cuprinde, este precizarea făcută de expert în cadrul suplimentului de expertiză în sensul că:

"pentru a stabili o altă dinamică a producerii accidentului ar fi necesară o înregistrare video a accidentului, în baza căreia să poată fi estimate riguros traiectoriile celor două autovehicule dinaintea impactului.

În consecinţă, având în vedere cele reţinute, Înalta Curte apreciază că prezumţa de legalitatea actului administrativ în baza căreia prima instanţă a respins acţiunea reclamantului a fost în mod nelegal reţinută, cererea de plată formulată de acesta fiind întemeiată.

În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor, Înalta Curte reaminteşte că expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a constatat că suma reprezentând contravaloarea reparaţiilor necesare autovehiculului x 35C11 putea fi egală cu suma de 8.536,34 RON, valoare care, în contextul în care s-a stabilit şi existenţa unei corespondenţe şi complementaritate între avariile suferite de cele două autovehicule, nu mai poate fi pusă la îndoială.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, şi, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va anula Decizia nr. 11055/14.11.2017 şi va obliga pârâtul să emită reclamantului o decizie prin care să acorde suma de 8536,RON cu titlu de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1081 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează Decizia nr. 11055/14.11.2017 şi obligă pârâtul să emită reclamantului o decizie prin care să acorde suma de 8536,RON cu titlu de despăgubire.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.