Securitate collaborator status: application of O.U.G. 24/2008 criteria to counter-terrorism cooperation and alleged moral damages.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat in judecata pe paratul A., solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispună constatarea calitatii paratului de colaborator al fostei Securitati.

Paratul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat sa se constate ca reclamantul i-a produs prejudicii grave morale prin susţinerile neadevărate şi denigratoare la adresa sa, care au adus atingere demnităţii sale, inclusiv prin expunerea sa şi a familie sale la riscul unor represalii din partea suspecţilor de terorism care, prin divulgarea de către C.N.S.A.S. a dosarului sau personal de la Securitate, care l-a expus public cu privire la activitatea de contrainformaţii în materie de terorism pe care a derulat-o, pot lua măsuri de retorsiune împotriva sa şi a familiei sale, motiv pentru care solicita să se constate încălcarea dreptului său la demnitate, să i se acorde despăgubiri pentru daune morale 1.000.000 RON (un milion RON) şi să fie obligat CNSAS să publice hotărârea pe portalul său Internet pe termen nelimitat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4758 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis actiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., s-a constatat calitatea paratului de colaborator al Securitatii, in sensul art. 2, li.b din O.U.G. nr. 24/2008 şi s-a respins cererea reconventionala ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4758 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., prin care a solicitat admiterea căii de atac promovate şi casarea sentinţei atacate iar, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi admiterea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost formulată, criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate a formulat următoarele critici:

1. Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488, alin. (1), punctul 4 C. proc. civ.)

Din definiţia formulată şi ulterior modificată/completată de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii termenului de "colaborator al Securităţii" rezultă condiţia esenţială ca persoana să furnizeze informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În sentinţa recurată (pag. 23, alin. (9) şi 10) se prima instanţă reţine:

"Ceea ce se analizează sunt doar notele informative punctuale invocate de reclamant în cadrul cererii de chemare în judecată, mai exact conţinutul lor concret. Ca atare, aspectele generale invocate de pârât, în sensul că a colaborat cu un compartiment specializat în contraspionaj, având ca scop prevenirea acţiunilor de terorism şi a celor îndreptate împotriva securităţii statului român (Departamentul Securităţii Statului - Direcţia a 111-a, B.) nu prezintă relevanţă în sine, căci nu relevă decât contextul general în care s-a făcut colaborarea, dar nu spune absolut nimic despre natura fiecărei informaţii concrete furnizate (informaţie care putea avea legătură cu scopul general al colaborării sau putea să nu aibă absolut nicio legătură)".

Instanţa de fond a înlăturat din start condiţiile cerute de lege pentru existenţa calităţii de "colaborator al Securităţii", introducând alte criterii, subiective, pentru stabilirea acesteia, ceea ce atrage necesitatea casării sentinţei recurate pentru depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Deşi era evident faptul că lipsa scopului de a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, reieşită cu maximă claritate din colaborarea exclusivă a recurentului cu B., specializat şi defăşurând numai activităţi de prevenire a terorismului, ar fi trebuit să facă inutilă orice analiză a documentelor prezentate de intimatul CNSAS. Dacă informaţiile au fost transmise de lucrătorii Securităţii activând în cadrul ARTA şi altor compartimente din cadrul Securităţii, aceasta excede voinţa recurentului, nu era cunoscută de acesta şi nu-i poate fi imputată, nefiind fapta sa.

La pagina 24, alineatul al doilea din sentinţa recurată se arată că:

"Reclamantul CNSAS a explicat că dosarul i-a fost transmis de către SRI şi că 16 note informative au fost păstrate de această din urmă instituţie, iar restul de 90 au fost primite de CNSAS şi depuse inclusiv la dosarul de instanţă." In realitate, CNSAS nu a făcut proba că documentele lipsă din dosar nu au fost reţinute deliberat de această instituţie, iar coroborate cu falsificarea documentelor depuse (toate documentele având texte şterse aparent cu marker negru, deci nu erau copii de pe dosar, ci "prelucrări" ale dosarului existent la Securitate) trebuiau să ducă la concluzia că acele documente nu sunt în mod evident "conforme cu originalul", pe care instanţa avea obligaţia legală de a le înlătura dintre probele depuse în cauză. Neprocedând în acest fel, prima instanţă în mod greşit a tras concluzia (pag. 24, alineatul al cincilea din sentinţa recurată):

"Ca atare, nu au existat note informative ascunse de CNSAS, ci doar 16 note reţinute de SRI asupra cărora CNSAS nu are niciun control". În acest fel, au fost încălcate regulile de judecată prevăzute de art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce impune casarea sentinţei recurate.

2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1), punctul 6 C. proc. civ.);

În ceea ce priveşte considerentul reţinut la pag. 24, alineatul al şaselea al sentinţei recurate, prin care se afirmă că "multitudinea de cereri de chemare în judecata introduse de CNSAS, cvasitotalitatea lor admise" ar proba o lipsă a "intenţiei premeditate a reclamantului de a-l denigra pe pârât", în aprecierea recurentului înseamnă că probatoriul în cauză nici nu a mai contat pentru că nu s-a dorit niciun moment să se verifice scopul afectării sau nu a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane prin informările făcute de recurent către B. al Securităţii, considerându-se că CNSAS are aprioric dreptate, deşi dosarele precedente ale acesteia nu au vizat niciodată un fost colaborator al compartimentului de prevenire şi combatere a terorismului, fiind relevante în speţă.

De asemenea, deşi consideră că CNSAS a acţionat cu bună credinţă, instanţa de fond citează în motivarea sentinţei recurate (pag. 24, alineatul al nouălea şi următoarele) din documentele modificate de CNSAS (adică având texte lipsă, lipsuri pe care instanţa le reproduce întocmai în motivare). Un document modificat nu poate reprezenta un mijloc de probă acceptabil în nicio instanţă în care principiul "statului de drept" funcţionează în mod real şi nu doar la nivel declarativ.

La pag. 25 alineatul al unsprezecelea se arată:

"Or, este de notorietate că evenimentele interne erau prezentate într-o manieră exclusiv favorabilă conducerii de partid şi de stat, urmărindu-se reprimarea din start a oricărui conflict social, izolarea lui pe plan local şi ascunderea lui faţă de restul cetăţenilor ţării, urmată de repercursiuni (citat exact) asupra participanţilor (aşa fiind cazul grevei minerilor din Valea Jiului din perioada 01-03 august 1977, ocazie cu care s-au mobilizat importante forţe de miliţie şi securitate, inclusiv prin dispersarea în rândul protestatarilor, aşa cum remarcase colegul C., urmată de anchete repetate atât asupra liderilor, cât şi a participanţilor la greva, de cercetarea trecutului acestor persoane, de concedieri, mutări în alte localităţi, etc.)."

Această motivare nu are nicio legătură cu dosarul şi nu este susţinută de nicio probă existentă la dosar.

Faţă de considerentul prin care se menţionează:

"cunoaşterea şi intepretarea în felul propriu a unor evenimente interne şi internaţionale importante reprezenta o atitudine pe care autorităţile comuniste ale timpului o considerau potenţial periculoasă, căci scotea în evidenţă un cetăţean informat, nemanipulabil", recurentul consideră că aceste susţineri nu au niciun suport în speţă, fiind idei personale ale instanţei de fond, în mod evident dezinformată, fiind încă o dovadă a motivării sentinţei pe baza unor informaţii eronate iar nu pe baza probelor din dosar. In aceste condiţii, nu s-a verificat îndeplinirea cerinţelor legale de existenţă a calităţii de colaborator al Securităţii, ci s-a completat dosarul cu prejudecăţi şi cultura generală lacunară a judecătorului instanţei de fond, motivele fiind în mod evident contradictorii, iar unele chiar străine de natura cauzei.

La pag. 25, alineatul al nouălea din sentinţa recurată se arată:

"cunoaşterea şi interpretarea unor evenimente nu poate reprezenta o manifestare iredentistă sau revizionistă (cu atât mai mult cu cât doar unul din evenimentele în cauză se referea la un om politic maghiar - D.). În combaterea acestui considerent recurentul pârât afirmă că preferinţele unora pentru dictatorul comunist maghiar D., faţă de dictatorul comunist român E., nu reprezintă altceva decât iredentism şi revizionism.

3. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1), punctul 8 C. proc. civ.).

Hotărârea recurată încalcă nu numai prevederile C. proc. civ. (art. 10 - Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului, 14 - Contradictorialitatea, 16 -Nemijlocirea, 22 - Rolul judecătorului în aflarea adevărului, 26 - Legea aplicabilă mijloacelor de probă, 249 - Sarcina probei, 254 - Propunerea probelor, Rolul instanţei), ci şi pe cele ale O.U.G. nr. 24/2008 (art. 2 lit. b), art. 11 alin. (3).

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 este demascarea Securităţii ca poliţie politică şi arătarea celor care au fost colaboratori sau lucrători ai Securităţii şi au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului ori doar au contribuit la aceste acte, hotărârea judecătorească definitivă privind constatarea calităţii de colaborator al securităţii fiind publicată în Monitorul Oficial şi pe portalul CNSAS. Sentinţa recurată ignoră efectul negativ al acestei publicări considerându-1 minor, deşi teroriştii ce au fost ţinuţi atunci sub observaţie ar putea reacţiona violent la aflarea acestei informaţii, ce ar fi trebuit să rămână, în mod normal, clasificată.

La pagina 26, ultimele alineate din sentinţa recurată, se face referire la documentul privind "F.", instanţa ignorând cu ştiinţă faptul că acesta era un terorist palestinian ţinut sub observaţie.

În mod evident, ceea ce pârâtul a dorit sa aducă la cunoştinţa organelor de securitate a fost ceea ce gândeşte studentul respectiv despre constrângerile din România, cum percepe el (şi posibil şi alţi studenţi străini sau chiar români) starea de lucruri din ţara noastră, raporturile dintre autorităţi şi cetăţeni, în acest sens cuvintele rostite de studentul respectiv fund grăitoare de la sine:

"în România e mai rău ca în închisoare, că nimeni nu e liber, că e mai rău decât pentru animale".

Acest gen de atitudine a studentului străin era considerată periculoasă de autorităţile comuniste, care urmăreau ca cetăţenii străini să aibă o imagine pozitivă despre România, astfel încât să propage mai departe această imagine şi în ţările lor (sau cel puţin să nu propage o imagine negativă), fiind deci foarte interesate de modul în care aceştia ne percep şi de comentariile pe care le fac, deoarece, multiplicate, aceste comentarii negative s-ar fi putut constitui într-o sursă de nemulţumire sau chiar revoltă (cel puţin în rândul comunităţii studenţilor străini din cămine), ceea ce putea afecta chiar şi relaţiile internaţionale (dat fiind că majoritatea acestor studenţi făceau parte dintr-un program mai amplu de parteneriat şi schimb întreprins de România, în special cu ţările arabe)".

Motivarea trivializează activitatea de urmărire permanentă a teroriştilor şi denaturează conţinutul documentului. Subiectul informării era un membru al unei organizaţii teroriste palestiniene, nu un student străin oarecare. Având în vedere originea palestiniană a tatălui judecătorului din cauză (azi medic în Franţa, informaţie făcută public disponibilă chiar de către judecător), judecătorul ar fi trebuit să formuleze o cerere de abţinere în judecarea cauzei, fiind în mod evident părtinitor în soluţionarea acesteia şi ignorând interesele poporului român şi de atunci, şi de azi, în ceea ce priveşte repudierea terorismului sub orice formă.

În motivarea sentinţei se ignoră probele care demonstrează împrejurarea conform căreia colaborarea recurentului a vizat, a avut unicul scop prevenirea şi combaterea actelor de terorism, iar nu afectării drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale unor persoane, români sau străini.

Recurentul nu a îndeplinit o activitate cerută de propria-i lege de organizare şi funcţionare, ci în lipsă de activitate prin trecerea timpului şi decesul foştilor torţionari şi a colaboratorilor adevăraţi ai Securităţii ca poliţie politică, a recurs la fabricarea de false probleme în această materie. Recurentul nu a prejudiciat pe nimeni, nu a afectat niciun drept al unei persoane cinstite, oneste şi paşnice, iar intimatul a cunoscut perfect situaţia, prezentându-se ca profesionist în domeniu. Potrivit prevederilor art. 69, 252-253 C. civ., intimatul CNSAS poate şi trebuie să răspundă pentru prejudiciul moral cauzat recurentului,.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii reconvenţionale recurentul arată că divulgarea conţinutului dosarului personal de la Securitate, fără acordul său este prin ea însăşi cauzatoare de semnificative daune morale, cauzând grave atingeri demnităţii sale, procesul fiind unul public iar hotărârea definitivă urmând a fi publicată.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la critica adusă sentinţei recurate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 din noul C. proc. civ., s-a susţinut că prima instanţă în mod greşit a apreciat că nu prezintă relevanţă scopul urmărit în transmiterea informaţiilor către ARTA, compartiment specializat si desfăşurând numai activităţi de prevenire a terorismului, respectiv că acesta relevă doar contextul general în care s-a făcut colaborarea, fără importanţă pentru stabilirea naturii informaţiilor, instanţa de fond a înlăturat criteriile cerute de lege pentru stabilirea calităţii de "colaborator al securităţii" şi a introdus alte criterii, subiective, fiind evident faptul că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti.

În acest context, recurentul pârât a mai susţinut că intimata reclamantă a depus în probaţiune înscrisuri alterate, pe care instaţa de fond ar fi trebuit să înlăture, iar neprocedând în acest fel au fost încălcate regulile de judecată prevăzute de art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanţă a reţinut că, în fapt, pârâtul A., titularul dosarului fond reţea nr. x (cotă C.N.S.A.S.), student la Facultatea de Medicină din Cluj, a fost recrutat de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Cluj-compartimentul 0625, "pe linia compartimentului ARTA", pentru încadrarea informativă in special a colegilor străini de cămin, iar din cercetarea notelor informative depuse la dosar de către reclamant, rezultă că marea lor majoritate vizează aspecte relativ banale, din viaţa de zi cu zi a studenţilor străini din cămin, diverse incidente minore, preocupările colegilor, diverse aprecieri ale paratului asupra moralităţii unor colegi, etc.

Prima instanţă a mai constatat că nu se confirmă existenţa unor note informative ascunse de CNSAS, ci doar 16 note retinute de SRI asupra carora CNSAS nu avea niciun control, de altfel relevanţa acestora nu a fost evidenţiată prin raportare la cele 4 note informative invocate in actiune, subliniind totodată că activitatea desfăşurată de parat in virtutea angajamentului de mai sus, excedează obiectul analizei, care se limitează la notele informative punctual invocate de reclamant in cadrul cererii de chemare in judecata, mai exact la conţinutul lor concret. Cu alte cuvinte, prima instanţă a considerat că nu are a efectua o evaluare globală a întregii activităţi desfăşurate pe durata întregii colaborării cu organele de securitate (1976-1981) si nici o evaluare a motivelor sau scopurilor care l-au animat, întrucât aceste aspecte nu sunt relevante în ceea ce priveşte natura fiecărei informaţii concrete furnizate.

Din perspectiva definiţiei legale a termenului de colaborator al securităţii - art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este irelevant cu ce structură sau compartiment din cadrul fostei securităţi a dezvoltat relaţii de colaborare, ceea ce e relevant este natura informaţiilor furnizate, şi anume ca acestea să se refere la activităţi şi/sau atitudini potrivnice regimului comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe în sensul că singurul aspect care trebuia lămurit este dacă cel puţin una dintre notele informative pe care se întemeiază acţiunea promovată de C.N.S.A.S., redactate olograf de recurentul pârât, îndeplineşte condiţiile legale pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi.

De asemenea, în acord cu intimatul reclamant, Înalta Curte apreciază că este lipsită de orice fundament susţinerea recurentului pârât privind "(...) falsificarea documentelor depuse (toate documentele având texte şterse aparent cu marker negru, deci nu erau copii de pe dosar, ci prelucrări ale dosarului existent la Securitate) (...)", pe care instanţa avea obligaţia legală de a le înlătura dintre probele depuse în cauză (...)."

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, "la dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS, (...)", copii al căror conţinut este anonimizat în condiţiile art. 1 alin. (11) din acelaşi normativ, conform cărora "copiile de pe acele înscrisuri al căror conţinut poate afecta o terţă persoană se eliberează cu anonimizarea informaţiilor referitoare la respectiva persoană fizică, în special a celor prin care persoana poate fi identificată, direct sau indirect, precum cele referitoare la un număr de identificare ori la unul sau mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice".

În concluzie, criticile invocate nu se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din noul C. proc. civ., întrucât nu se poate reţine că prima instanţă a creat norme juridice sau a adăugat la cele existente, intrând în atribuţiile autorităţii legislative sau executive.

II. Prin criticile aduse sentinţei recurate în argumentarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., se susţine că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, întrucât prin considerentele reţinute se afirmă că "multitudinea de cereri de chemare în judecata introduse de CNSAS, cvasitotalitatea lor admise" ar proba o lipsă a "intenţiei premeditate a reclamantului de a-l denigra pe pârât", ceea ce înseamnă că probatoriul administrat în cauză nici nu a mai contat, că instanţa de fond nu a dorit să verifice scopurile urmărite prin informările făcute de recurent către B. al Securităţii, hotărârea având la bază nu probele din dosar ci prejudecăţile judecătorului fondului.

Înalta Curte apreciază, în acord cu intimatul reclamant, că nu constituie considerente decisive considerentele prin care s-au făcut referiri la soluţiile de admitere a cererilor formulate de intimatul reclamant, respectiv prin care au fost descrise realităţile epocii comuniste, acestea fiind invocate pentru a combate susţinerile potrivit cărora acţiunea în constatare formulată de CNSAS este manipulatorie, denigratoare şi ascunde deliberat adevărul în materialele prezentate dosarul personal al pârâtului. În acest context trebuie amintit că ipotezele specifice motivului de recurs invocat presupun ca hotărârea să cuprindă argumente contradictorii ori numai considerente străine de pricină, cerinţe neîndeplinite în prezenta cauză. Astfel, Înalta Curte observă că hotărârea corespunde cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care judecătorul fondului îşi întemeiază soluţia şi motivele pentru care apărările pârâtului au fost înlăturate, fiind întemeiată pe înscrisurile administrate în mod legal în cauză. Aşa fiind, temeinicia argumentelor reţinute din perspectiva soluţiei de constatare a calităţii de colaborator al securităţii urmează a fi analizate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

III. În ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei recurate în argumentarea motivului de recurs prevăzut ia art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., în sensul că judecătorul fondului ar fi interpretat şi aplicat greşit normele de drept material, în speţă art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, prima instanţă constatând în mod corect îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

În acest context trebuie precizat că nu pot constitui obiect de analiză în cadrul acest motiv de recurs neregulile de natură procedurală, care privesc principiile procesului civil, administrarea sau evaluarea probelor, dreptul la apărare, acestea fiind nereguli specifice ce trebuie invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Reţinerea calităţii de colaborator este legată de stricta furnizare a unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a fi condiţionată de cadrul în care se desfăşoară activitatea de transmitere de informaţii, relaţia cu organele fostei securităţi fiind necontestată.

În acest context prima instanţă în mod corect a înlăturat apărările pârâtului prin care acesta a afirmat că a susţinut exclusiv activitatea de prevenire a actelor de terorism, constatând că informaţiile furnizate nu au nicio legătură cu terorismul, cu siguranţa naţională, fiind relatări ale unor afirmaţii care reprezintă nemulţumiri ale unor studenţi în legătură cu viaţa de cămin sau relaţiilor interne şi externe ale României.

Prin argumentele dezvoltate de recurentul pârât în cadrul acestui motiv de recurs se reafirmă faptul că unul dintre studenţii despre care a furnizat informaţii era un terorist palestinian ţinut sub observaţie permanentă, care prezenta semne de posibilă radicalizare, scopul supravegherii fiind acela de a se putea anticipa trecerea sa la acte de violenţă fizică. Faţă de această critică Înalta Curte apreciază că este lipsită de orice fundament faptic, iar aprecierea primei instanţe, în sensul că recurentul pârât a furnizat informaţii care nu aveau legătură cu scopul afirmat, respectiv combaterea terorismului sau a actelor care puneau în pericol siguranţa naţională, nu a fost combătută de recurentul pârât prin argumente concludente.

În ceea ce priveşte Adeverinţa nr. 2065/22.06.207, emisă de către intimatul-reclamant C.N.S.A.S. cu privire la o persoană care a deţinut o funcţie publică şi care se afla într-o situaţie asemănătoare cu cea a recurentului, depusă de pârât pentru a dovedi practicarea unui dublu standard în aprecierea activităţii de colaborator al securităţii, Înalta Curte apreciază că nu prezintă utilitate în prezenta cauză. Astfel, în cuprinsul acestei adeverinţe se menţionează că, un prim obiectiv pentru acest colaborator a fost stabilirea relaţiilor pe care le-a creat în rândul studenţilor români şi străini din cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, iar cel al doilea viza poziţia actuală a unui cetăţean chilian faţă de politica partidului şi a statului, concluzia finală fiind aceea că nu i se poate atribui calitatea de colaborator al securităţii întrucât nu a rezultat că persoana verificată ar fi furnizat informaţii prin care să se facă referiri la activităţi potrivnice regimului comunist ori îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În consecinţă, prima instanţă în mod corect a reţinut că prima condiţie instituită de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările-şi completările ulterioare, ce se referă la furnizarea de informaţii referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, este îndeplinită, întrucât notele informative furnizate de recurentul-pârât, au ca obiect:

- semnalarea unei atitudini neconforme cu politica promovată de partidul comunist -nota informativă din 31.03.1978 în care este semnalat studentul român A.O., că "era interesat în problemele de politică pe care le interpreta în felul lui", pârâtul făcând trimitere directă la revolta minerilor din Valea Jiului, în legătură cu care studentul A.O. colporta informaţii denigratoare la adresa G..;

- semnalarea unor manifestări explicite împotriva regimului comunist

- nota informativă din 24.05.1978, în care aduce la cunoştinţă că studentul palestinian A. "a început să strige că în România e mai rău ca în închisoare, că nimeni nu e liber, că e mai rău decât pentru animale";

- nota informativă din 29.09.1978, în care despre studentul M.S. afirmă că J..J el are o antipatie destul de manifestă organizării şi relaţiilor interne şi externe ale României. Aproape întotdeauna s-a situat în primele rânduri ale celor nemulţumiţi, dorind să fie parcă catalogat drept luptător pentru adevăratele drepturi cetăţeneşti".

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie de fond instituită prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte achiesează la considerentele primei instanţe în sensul că aceasta se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - relevantă fiind activitatea concretă desfăşurată de persoana verificată în relaţia cu Securitatea, iar nu activitatea ulterioară a ofiţerilor de securitate primirii informaţiilor de la persoana verificată.

Înalta Curte subliniază că reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii nu este condiţionată de producererea unor repercusiuni împotriva celui denunţat. Mai mult, contrar susţinerilor recurentului pârât, sesizările sale au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată a celor semnalaţi şi nu pot fi justificate din perspectiva scopului afirmat de acesta, şi anume prevenirea şi combaterea terorismului sau a contraspionajul, în condiţiile în care nu au nicio legătură cu aceste activităţi. Aşadar, trebuie conchis că prima instanţă a reţinut în mod corect că şi cea de-a doua condiţie impusă de art. 2 lit. b) este îndeplinită.

IV. În ceea ce priveşte solicitarea recurentului pârât privind admiterea cererii reconvenţionale, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, condiţii ce rezultă din cuprinsul art. 1357-1371 din Noul C. civ.. Mai mult, soluţia dată cererii reconvenţionale derivă din modul de soluţionare a acţiunii principale, având în vedere faptul că, potrivit susţinerilor recurentului pârât, daunele solicitate nu au alt temei decât formularea unei acţiuni vădit neîntemeiate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 4758 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.