EU funding beneficiary prevails as court annuls ineligible-expenditure records over late audit findings.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.07.2014, sub nr. x/2014 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management a Programului Operaţional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Regional Posdru-Regiunea Centru a formulat cerere de chemare în judecată prin care s-a solicitat a se dispune:

a)suspendarea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă privind proiectul x, cu titlul "Rural Manager", codul SMIS 4116 ("Procesul-verbal nr. x/15.04.2014"), emis de AMPOSDRU, până la soluţionarea definitivă a cauzei de faţă, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

b)suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2012 ("Procesul-verbal nr. x/03.04.2012"), emis de AMPOSDRU, până la soluţionarea definitivă a cauzei de faţă, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004;

c)anularea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 emis de AMPOSDRU;

d)anularea Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 emis de AMPOSDRU;

e)anularea în parte a Deciziei nr. 16/21.03.2014 emise de AMPOSDRU, prin care această autoritate a admis în parte contestaţia împotriva Procesului-verbal nr. E91650/CR/03.04.20 1 2;

f)anularea Adresei nr. x/26.06.2014, emise de AMPOSDRU în soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal nr. x/15.04.2014;

g)obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluţionarea acestui litigiu.

Prin sentinţa nr. 472/20.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de anulare, ca nefondată.

Împotriva sentinţei nr. 472/20.02.2015 a declarat recurs reclamanta A.., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1817/08.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 472 din 20 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5281 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea de Management a Programului Operaţional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, şi Organismul Intermediar Regional POSDRU-Regiunea Centru, a fost anulată în parte Decizia nr. 16/21.03.2014 emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 respectiv a fost anulat Procesul-verbal nr. x/03.04.2012, Adresa nr. x/26.06.2014 emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 şi Procesul-verbal nr. x/15.04.2014 şi au fost obligati pârâtii la plata sumei de 16751,26 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5281 din 12 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional POSDRU-Regiunea Centru au formulat cereri de recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenţii au solicitat admiterea cererilor de recurs aşa cum au fost formulate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reformarea, în tot, a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată, pentru nerespectarea de către Fundaţie, a prevederilor Secţiunii 4.3 "Eligibilitatea cheltuielilor" din Ghidul Solicitantului şi ale art. 172 A lit. b) şi lit. f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a Normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene.

Prin cererile de recurs, prin care au invocat motive similare, în contextul unei ample prezentări a situaţiei de fapt, recurenţii-pârâţi au susţinut că, în contra reţinerilor primei instanţe în rejudecare, prin Procesul-verbal nr. x/15.04.2014, autoritatea de management a respectat Decizia nr. 16/21.03.2014, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 66/2011, anulând precedentul Proces-verbal nr. x/03.04.2012.

În ceea ce priveşte cele două hotărâri judecătoreşti contradictorii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în aceeaşi cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 472/20.02.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi sentinţa civilă nr. 5281/12.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014, care face obiectul cererii de recurs, au apreciat recurenţii că raţionamentul diferit al primei instante din primul ciclu procesual, conform sentinţei civile nr. 472/20.02.2015 prin care a respins acţiunea reclamantei, prin comparatie cu cel vădit discretionar din rejudecare, conform sentinţei civile nr. 5281/12.12.2018 prin care a admis acţiunea reclamantei, devine redundant în ceea ce priveste aplicabilitatea normelor de drept material incidente în cauză, prin prezentarea trunchiată într-un mod părtinitor a situatiei de fapt, cu scopul de a acoperi carentele şi deficientele implementării proiectului de către Fundatie, sanctionate în mod corect de autoritatea de management potrivit măsurilor instituite prin actele administrative emise.

Or, din analiza comparativă a celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate de către aceeaşi instanţă, în ceea ce priveşte comunicarea rezultatului verificărilor autorităţii de management către Fundaţie, rezultă implicit inconsecvenţa instantei, vădit contradictorie, în conditiile în care aceasta retine totusi că dispozitiile legale aplicabile (O.U.G. nr. 66/2011), nu instituie un termen special de prescripţie pentru constatarea creanţelor bugetare sau aplicarea măsurii de stabilire a creanţei bugetare, ci un termen în care autoritatea de management are obligatia de a finaliza activitatea de control.

Astfel, în rejudecare, prin hotărârea recurată, prima instanţă apreciază în mod eronat că vătămarea Fundaţiei (fără a preciza în ce constă această vătămare) nu s-ar fi produs dacă comunicarea rezultatului verificărilor s-ar fi făcut mai înainte de data comunicării propriu zise, şi considerând că astfel s-ar fi limitat cuantumul cheltuielilor declarate neeligibile şi s-ar fi diminuat considerabil prejudiciul invocat.

Mai mult, în rejudecare, prima instanţă a reţinut că autoritatea de management ar fi încălcat principiul certitudinii juridice, prin neindicarea motivelor care au condus la schimbarea opiniei cu privire la cheltuielile anterior aprobate şi rambursate Fundaţiei, considerandu-le ulterior neeligibile.

Or, sub acest aspect, instanţa se dezice de propria fundamentare, judicios făcută prin hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual, achiesând în mod lamentabil şi contradictoriu, la concluziile Fundaţiei prin care se afirmă că aplicarea legii la o situaţie specifică trebuie să fie previzibilă, iar autoritatea administrativă are obligaţia de a-şi respecta propriile acte administrative fără să le diminueze forţa, ignorând incidenta prevederilor legale din cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 aplicabile în speţă.

Pe de altă parte, mergând pe acelaşi raţionament rigid, în rejudecare, prima instanţă apreciază eronat că în ceea ce priveşte cheltuielile declarate neeligibile, autoritatea de management nu ar fi probat faptul că parte dintre acestea nu au fost necesare Fundaţiei pentru implementarea proiectului cu beneficiarii din mediul rural, ignorând de facto şi de iure, că "proba" probele" sunt reprezentate tocmai de actele administrative emise în acest sens.

Or, situaţia diferit prezentată şi argumentată, prin cele două hotărâri contradictorii, demonstrează superficialitate evidentă a primei instante în rejudecare de a analiza obiectiv înscrisurile depuse de autoritatea de management, care probează îndestulător încălcarea vădită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 de către Fundaţie, preferând să facă abstractie de măsurile temeinice si legale instituite în acest sens prin actele administrative atacate si pronunţând o hotărâre care se impune a fi reformată.

In altă ordine de idei, prima instanţă apreciază că prejudiciul trebuia determinat, lipsa respectivei determinări conducând, în mod implicit, la inexistenţa neregulilor constatate, în condiţiile în care, atât condiţia privind prejudicierea bugetului general al Comunităţii Europene (O.G. nr. 79/2003), cât şi cea privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene (O.U.G. nr. 66/2011) sunt îndeplinite în speţa de faţă prin efectuarea unor cheltuieli neeligibile de Fundaţie, iar legiuitorul a considerat că pentru existenţa neregulii în astfel de situatii este suficientă simpla săvârşire a faptei reprobabile, respectiv încălcarea de către beneficiar a normelor legale sau contractuale incidente, faptă care, prin ea însăşi, nu doar că aduce un prejudiciu bugetului UE din care este finanţat proiectul, dar constituie şi motiv de sancţionare a beneficiarului.

Aşadar, au învederat recurenţii că, pentru a corecta atitudinea neglijentă a beneficiarului, entitatea cu atribuţii de control are posibilitatea, potrivit legii (O.U.G. nr. 66/2011,) de a fluctua chiar, în funcţie de gravitatea faptei, asupra cuantumului sancţiunii aplicate anterior, fapt care infirmă ideea lansată de Fundaţie (la care a achiesat prima instanţă) că aplicarea legii la o situaţie specifică trebuie să fie previzibilă, iar autoritatea administrativă are obligatia de a-şi respecta propriile acte administrative fără să le diminueze forţa.

În sprijinul afirmaţiilor, în deplin acord cu practica Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au amintit decizia civilă nr. 1353/2014 pronunţată în dosarul nr. x/2012, prin care s-a elucidat în mod definitoriu, aspectele privind termenul de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor, accepţiunea "neregulii" potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, presupusa inexistenţă a prejudiciului potenţial sau real, inclusiv abaterile care nu au impact financiar precis.

De aceea, pe de o parte, s-a susţinut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, intimata-reclamantă a fost înştiinţată cu privire la recomandările auditorilor, contrar susţinerilor acesteia, că raţionamentul primei instante din primul ciclu procesual potrivit căruia a respins acţiunea Fundaţiei, spre deosebire de cel din rejudecare, este temeinic fundamentat cu privire la inaplicabilitatea, în speţă, a principiului certitudinii juridice întrucât, pentru a exista ar presupune o certitudine soluţie judiciară în general, în cadrul controlului judiciar şi de practica instanţei supreme, care nu există pe problematica care a suscitat prezentul litigiu, iar pe de altă parte că, prin dispoziţiile sale, O.U.G. nr. 66/2011, act normativ aplicabil în speţă, reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creantelor bugetare, inclusiv controlul ex-ante, cât şi controlul ex-post (art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011).

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile C. proc. civ., Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 precum şi pe orice alt act normativ incident.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză s-au formulat întâmpinări de către intimata-reclamantă la recursurile recurentelor-pârâte, invocându-se excepţia nulităţii acestora pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursurilor, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea excepţiei nulităţii, criticile fiind circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., solicitându-se totodată respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterându-se, în esenţă, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, constatând că, deşi recurentii-pârâţi nu au indicat dispoziţiile legale cărora se circumscriu susţinerile formulate prin memoriile de recurs, menţionând ca temei de drept dispoziţiile C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004 şi ale O.U.G. nr. 66/2011, acestia au invocat argumente de ordin critic cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor legale în aprecierea respectării de către Fundaţie, a prevederilor Secţiunii 4.3 "Eligibilitatea cheltuielilor" din Ghidul Solicitantului şi ale art. 172 A lit. b) şi lit. f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a Normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene, care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 25.09.2008, între reclamanta A. şi MMFPSPV - AMPOSDRU s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x, ca urmare a admiterii cererii de finanţare nr. x depuse de F.N.T.M. Conform Contractului de finanţare şi a cererii de finanţare, reclamanta s-a obligat să implementeze proiectul "Rural Manager", în timp ce AMPOSDRU s-a obligat să acorde Fundaţiei finanţare nerambursabilă în cuantum de 8.318.884 RON.

La data de 03.04.2012 pârâta Autoritatea de management pentru programul operaţional dezvoltarea resurselor umane a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2012 prin care a fost stabilită în sarcina Fundaţiei o creanţă bugetară rezultată din nereguli în valoare de 694.407.66 RON.

Din documentele verificate au reieşit următoarele:

- beneficiarul a raportat 1345 persoane participante la conferinţă. Din verificarea AMPOSDRU a reieşit un număr de 1343 participanţi, din care persoane care aparţin grupului privind reşedinţa în mediul rural şi care respectă criteriul de eligibilitate privind reşedinţa 865,

- beneficiarul a raportat 416 persoane care au beneficiat de servicii de consultanţă. Din verificarea AMPOSDRU a reieşit un număr de 411 participanţi, din care 308 de persoane aparţin grupului ţintă şi care respectă criteriul de eligibilitate privind reşedinţa în mediul rural. Conform cererii de finanţare, beneficiarul trebuia să acorde consultanţă pentru 300 de mici întreprinzători şi viitori întreprinzători,

- beneficiarul a raportat 401 persoane care au participat la cursurile de e-learning. Din verificarea AMPOSDRU a reieşit un număr de 401 participanţi, din care 253 de persoane aparţin grupului ţintă şi care respectă criteriul de eligibilitate privind reşedinţa în mediul rural. Conform cererii de finanţare, beneficiarul trebuia să organizeze cursuri de formare pentru 200 de persoane,

Conform documentelor verificate, AMPOSDRU a apreciat că beneficiarul a respectat cifrele asumate prin cererea de finanţare, la unele categorii existând chiar depăşiri ale valorilor asumate.

Au fost declarate neeligibile următoarele cheltuieli: suma de 178.228,00 RON reprezentând onorarii plătite consultanţilor regionali; suma de 405.887,05 RON reprezentând salarii şi contribuţiile angajatorului achitate pentru consultanţii regionali care au desfăşurat activitatea de consultanţă pe bază de contract individual de muncă; suma de 11.248,25 RON reprezentând cheltuieli de deplasare plătite consultanţilor regionali; suma de 40.197,00 RON reprezentând onorarii plătite profesorilor şi asistenţilor care au susţinut cursurile de e-learning.

Raţionamentul pentru care a fost întocmit Procesul-verbal antemenţionat este acela că, deşi indicatorii Proiectului au fost atinşi, iar reclamanta a depăşit grupul ţintă format din beneficiari din mediul rural respectiv a acordat consultanţă şi persoanelor care nu au domiciliul/reşedinţa în mediul rural, se impune reducerea cheltuielilor eligibile în mod proporţional apreciind că au fost încălcate prevederile art. 12, lit. a) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, art. 13, alin(2) din Regulamentul (CE) nr. 1828/2006, Documentului Cadru de Implementare şi Ghidului solicitatului aferent cererii de propuneri de proiecte nr. 13.

Contestaţia reclamantei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2012 a fost soluţionată prin Decizia nr. 16/21.03.2014 prin admiterea în parte a acesteia în sensul că suma de 229 672,09 RON reţinută deja din cererea de rambursare finală urmează a fi dedusă din debitul total de 694 407,66 RON.

Urmare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16/21.03.2014, autoritatea pârâtă a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.04.2014 prin care a fost stabilită în sarcina Fundaţiei o creanţă bugetară rezultată din nereguli în valoare de 622 849,1 RON.

Întrucât a apreciat că Procesul-verbal nr. x/15.04.2014 nu respectă Decizia nr. 16/21.03.2014, reclamanta a formulat cererea înregistrată nr. 10793/06.06.2014 prin care a solicitat anularea acestuia.

Prin adresa nr. x/12.06.2016 AMPOSDRU i-a comunicat reclamantei că noul Proces-verbal nr. x/15.04.2014 este emis ca urmare a anulării procesului-verbal iniţial nr. E91650/CR/03.04.2012 conform Deciziei nr. 16/21.03.2014.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management a Programului Operaţional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Regional Posdru-Regiunea Centru a solicitat suspendarea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă privind proiectul x, cu titlul "Rural Manager", codul SMIS 4116 ("Procesul-verbal nr. x/15.04.2014"), emis de AMPOSDRU, până la soluţionarea definitivă a cauzei de faţă, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004; suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2012 ("Procesul-verbal nr. x/03.04.2012"), emis de AMPOSDRU, până la soluţionarea definitivă a cauzei de faţă, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004; anularea Procesului-verbal nr. x/15.04.2014 emis de AMPOSDRU; anularea Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 emis de AMPOSDRU; anularea în parte a Deciziei nr. 16/21.03.2014 emise de AMPOSDRU, prin care această autoritate a admis în parte contestaţia împotriva Procesului-verbal nr. x/03.04.2012; anularea Adresei nr. x/26.06.2014, emise de AMPOSDRU în soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal nr. x/15.04.2014.

Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea, pârâţii formulând critici prin care, din perspectiva comparării sentinţelor pronunţate în primul ciclu procesual, respectiv în rejudecare, au invocat superficialitatea evidentă a primei instante în rejudecare de a analiza obiectiv înscrisurile depuse de autoritatea de management, care probează îndestulător încălcarea vădită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 de către Fundaţie, facând abstractie de măsurile temeinice si legale instituite în acest sens prin actele administrative atacate, în esenţă prezentând aceleaşi aspecte ca şi în faţa instanţei de fond, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea lor concretă.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că în drept sunt incidente următoarele prevederi legale din O.U.G. nr. 66/2011:

Art. 21 alin. (11) - Pe parcursul activităţilor de constatare, structura verificată are dreptul să îşi exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.

Art. 21 alin. (21) - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare trebuie să conţină următoarele elemente: denumirea autorităţii emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanţei bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele şi semnătura conducătorului autorităţii emitente, ştampila autorităţii emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi autoritatea la care se depune contestaţia, menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15).

Art. 21 alin. (26) - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24.

Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea recurenţilor în sensul că din analiza comparativă a celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate de către aceeaşi instanţă, în ceea ce priveşte comunicarea rezultatului verificărilor autorităţii de management către Fundaţie, rezultă implicit inconsecvenţa instantei, vădit contradictorie.

Astfel, Înalta Curte constată că din conţinutul Procesului-verbal nr. x/03.04.2012 rezultă că suspiciunea de nereguli a fost comunicată AMPOSDRU prin rapoartele de sistem nr. 41539/23.12.2009, rapoartele de audit de follow-up nr. 40779/AP/28.06.2010 şi 41269/AP/15.10.2010 ale Autorităţii de Audit.

Pe cale de consecinţă se reţine că Procesul-verbal nr. x/03.04.2012 a fost încheiat la data de 03.04.2012, adică la aproximativ 2 ani şi jumătate de la primirea primului raport de audit iar Procesul-verbal nr. x/15.04.2014 a fost încheiat la data de 09.04.2014, adică la aproximativ 4 ani şi jumătate de la primirea primului raport de audit.

Totodată, se observă că dispoziţiile legale antereferite nu instituie un termen special de prescripţie pentru constatarea creanţelor bugetare sau aplicarea măsurii de stabilire a creanţei bugetare, ci un termen în care autoritatea de management are obligaţia de a finaliza activitatea de control, prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, pentru a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control asupra beneficiarului. Depăşirea acestui termen nu constituie, de plano, un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, însă în cauză reclamanta a probat producerea unei vătămări într-un drept al său sau interes legitim privat, condiţie esenţială în contenciosul administrativ subiectiv, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că este corectă concluzia judecătorului fondului privind comunicarea rezultatului verificărilor, care ar fi fost în măsură să limiteze cuantumul cheltuielilor declarate neeligibile şi diminuarea considerabilă a prejudiciului, iar încălcarea acestor termene a cauzat F.N.T.M. o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea Proceselor-verbale.

De asemenea, şi critica privind reţinerea primei instanţe în sensul că autoritatea de management ar fi încălcat principiul certitudinii juridice, prin neindicarea motivelor care au condus la schimbarea opiniei cu privire la cheltuielile anterior aprobate şi rambursate Fundaţiei, considerandu-le ulterior neeligibile, este lipsită de suport, fiind formulată tot prin raportare la sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că în baza contractului de finanţare reclamanta a formulat cinci cereri de rambursare care au fost aprobate iniţial de AMPOSDRU, cheltuielile solicitate spre rambursare au fost considerate eligibile şi pe cale de consecinţă au fost rambursate.

AMPOSDRU, în calitate de Autoritate Contractantă a efectuat următoarele plăţi: plata prefinanţării la data de 26.01.2009 în sumă de 1.966.660,81 RON; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 748.417,33 RON (643.189,85 RON din sursa UE şi 105.227,48 RON din bugetul de stat) la data de 26.06.2009; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 1 196.121,48 RON (934.516,42 RON din sursa UE şi 261.605,06 RON din bugetul de stat) la data de 26.10.2009; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 983.265,03 RON (768.214,05 RON din sursa UE şi 215.050,98 RON din bugetul de stat) la data de 01.02.2010; plata prefinanţării la data de 01.04.2010 în sumă de 529.004,64 RON; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 1.361.469,95 RON (1.106.310,43 RON din sursa UE şi 255.159,52 RON din bugetul de stat) la data de 28.06.2010; plata aferentă cererii de rambursare nr. x în sumă totală de 902.430,84 RON (785.517,41 RON din sursa UE şi 116.919,43 RON din bugetul de stat) la data de 07.10.2010.

Totodată autoritatea avea de respectat obligaţiile prevăzute expres în contractul de finanţare - articolului 9, lit. B), aliniatele 1, 2, 3: (1) AMPOSDRU are obligaţia de a informa beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie luată care poate afecta implementarea proiectului; (2) AMPOSDRU are obligaţia de a informa Beneficiarul cu privire la rapoartele, concluziile şi recomandările care au impact asupra proiectului acestuia, formulate de către Comisia Europeană şi orice altă autoritate competentă; (3) AMPOSRU are obligaţia de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informaţiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului."

Înalta Curte mai constată că Raportul de sistem nr. x/23.12.2009 al Autorităţii de Audit, menţionat de AMPOSDRU, nu a fost adus la cunoştinţă F.N.T.M. în timpul implementării Proiectului, ci la aproximativ 4 ani de la data acestuia, odată cu Procesul-verbal nr. x/03.04.2012, aspect care trebuie corelat inclusiv cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât în cauză structura verificată avea dreptul să îşi exprime punctul de vedere.

Mai mult, aceasta avea dreptul să îsi exprime în timp util părerea asupra cheltuielilor apreciate ca fiind neeligibile pentru a putea cel puţin limita prejudiciul încercat prin luarea unor măsuri pentru implementarea proiectului în concordanţă cu cele reţinute în raport. Practic reclamantei nu i s-a permis să îsi conformeze conduita în perioada scursă dintre adoptarea Raportului de audit de sistem nr. x/23.12.2009 şi data finalizării Proiectului - 30.04.2010, aspect care a produs o vătămare drepturilor sale.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte, împărtăşind opinia judecătorului de primă instanţă, apreciază că aplicarea legii la o situaţie specifică trebuie să fie previzibilă, iar autoritatea administrativă are obligaţia de a-si respecta propriile acte administrative şi să nu le diminueze forţa, trimiterea la sentinţa din primul ciclu procesual prin care s-a pronunţat o soluţie favorabilă pârâţilor nefiind în măsură să substituie lipsa vreunei explicaţii din partea AMPOSDRU în sensul indicării motivelor care au determinat-o să îşi schimbe interpretarea în sensul considerării aceloraşi cheltuieli neeligibile în condiţiile în care nu au apărut elemente noi.

Înalta Curte nu poate reţine nici critica pârâtilor în sensul că instanţa de fond apreciază eronat că autoritatea de management nu ar fi probat faptul că o parte din cheltuielile declarate neeligibile nu au fost necesare Fundaţiei pentru implementarea proiectului cu beneficiarii din mediul rural, ignorând de facto şi de iure, că "probele" sunt reprezentate tocmai de actele administrative emise în acest sens.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007:

"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a)să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare decizia/ordinul de finanţare; b)să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c)să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

Or, referitor la caracterul neeligibil al cheltuielilor, autoritatea pârâtă a reţinut că beneficiarul a respectat cifrele asumate prin cererea de finanţare, la unele categorii existând chiar depăşiri ale valorilor asumate, grupul ţintă a fost atins exclusiv cu beneficiari din mediul rural iar Fundaţia a atins toţi indicatorii asumaţi prin cererea de finanţare.

Pe cale de consecinţă, astfel cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, revenea autorităţii pârâte să probeze faptul că parte dintre cheltuielile efectuate nu erau necesare pentru implementarea proiectului cu beneficiarii din mediul rural, că în realitate atingerea grupului ţintă s-ar fi putut realiza cu sume mai mici decât cele solicitate prin cererile de rambursare dacă nu ar fi participat şi beneficiarii din mediul urban, o asemenea ipoteză neregăsindu-se însă în cazul de faţă.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că reclamanta a angajat, pentru o perioadă de 14 luni, un număr de 18 consultanţi regionali, 6 consultanţi fiind angajaţi prin contracte de prestări servicii ca persoane fizice autorizate -PFA, iar 12 prin contracte individuale de muncă. Onorariul/salariul pentru activitatea de consultanţă a fost acordat global, pentru fiecare lună de activitate, prin urmare acesta nu a fost determinat în funcţie de numărul de participanţi ci a intrat în categoria cheltuielilor fixe. Consultanţii regionali au fost angajaţi pentru a presta toate activităţile necesare atingerii rezultatelor şi indicatorilor proiectului ceea ce a presupus efectuarea unor multitudini de sarcini iar remunerarea lor nu a fost influenţată de numărul de beneficiari. De asemenea, reducerea aplicată de autoritate nu reflectă realitatea implementării proiectului prin raportare la sarcinile concrete ale consultanţilor. Calculul avut în vedere, respectiv reducerea matematică a cheltuielilor privind onorariile consultanţilor regionali prin raportare la numărul de participanţi din mediul urban nu este justificată de autoritate şi nu reprezintă o reducere proporţională astfel cum a susţinut pârâta.

În ceea ce priveşte onorariile profesorilor/asistenţilor care au livrat cursurile de e- learning. Reclamanta a prevăzut prin proiect desfăşurarea a trei conferinţe de iniţiere în e-learning, în sistem tradiţional faţă în faţă, câte una în fiecare regiune de implementare, care au avut ca obiect familiarizarea beneficiarilor finali cu materiile şi platforma de învăţare. La aceste conferinţe au participat profesorii şi asistenţii celor 5 materii de curs, persoane contractate în baza unor convenţii civile de prestări servicii. În cadrul conferinţelor au participat numărul de beneficiari conform cerinţelor de finanţare aprobate iar faptul că au fost printre aceştia persoane din mediul urban nu poate influenţa onorariile profesorilor care au fost stabilite prin raportare la numărul de zile de curs, nefiind variabile în funcţie de numărul de participanţi.

Totodată, nu există o justificare adecvată a excluderii cheltuielile de deplasare ale consultanţilor regionali apreciate ca fiind neeligibile, în ambele procese-verbale la punctele I-IV fiind făcute referire exclusiv la onorariile PFA consultanţi regionali - servicii de consultanţă, salariile consultanţilor regionali angajaţi cu contract de muncă respectiv onorariile profesorilor/asistenţilor pentru cursurile de e- learning. Modalitatea de stabilire ca fiind neeligibile a cheltuielilor de deplasare în sumă de 11 248,25 RON nu este detaliată, instanţa neputând cunoaşte raţiunile pentru care emitentul actului a determinat cuantumul acestora. În egală măsură, nici Decizia de soluţionare a contestaţiei nu oferă argumente suplimentare şi nu reprezintă o soluţionare efectivă a contestaţiei formulate de reclamantă în ceea ce priveşte aceste tipuri de cheltuieli, ci se limitează a afirma că structura de control are obligaţia verificării şi constatării cheltuielilor neeligibile plătite.

În fine, este lipsită de suport şi alegaţia recurenţilor în sensul că sunt îndeplinite în speţa de faţă condiţia privind prejudicierea bugetului general al Comunităţii Europene (O.G. nr. 79/2003) şi cea privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene (O.U.G. nr. 66/2011) prin efectuarea unor cheltuieli neeligibile de Fundaţie, iar legiuitorul a considerat că pentru existenţa neregulii în astfel de situatii este suficientă simpla săvârşire a faptei reprobabile, în condiţiile în care în cauză nu s-a dovedit existenţa vreunei fapte săvârşită de Fundaţie şi a neregulilor constatate în sensul textelor de lege antereferite.

Totodată, cu privire la susţinerea recurenţilor în sensul că prin Procesul-verbal nr. x/15.04.2014, autoritatea de management a respectat Decizia nr. 16/21.03.2014, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 66/2011, anulând precedentul Proces-verbal nr. x/03.04.2012, instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect, judecătorul fondului a concluzionat că procesul-verbal în discuţie nu respectă dispoziţiile Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16/21.03.2014 care, prin raportare la Procesul-verbal de constatare nr. E7801/30.09.2010 a constatat că suma de 229 672,09 RON stabilită ca neeligibilă şi reţinută prin cererea de rambursare finală a proiectului nu mai poate face obiectul unei corecţii financiare, urmând a fi dedusă din debitul total de 694 407,66 RON stabilit prin Procesul-verbal nr. x/03.04.2012.

Astfel, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.04.2014 a fost stabilită în sarcina Fundaţiei o creanţă bugetară rezultată din nereguli în valoare de 622 849,1 RON fără a fi dedusă suma de 229 672,09 RON, alegaţia recurenţilor fiind lipsită de suport.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimata-reclamantă A. şi va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimata-reclamantă A..

Respinge recursurile declarate de recurentii-pârâti Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice şi Organismul Intermediar Regional POSDRU-Regiunea Centru împotriva sentinţei nr. 5281 din 12 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.