Revision appeal rejected as time-barred: license award challenge fails on discovery deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 mai 2013, sub nr. x/2013, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română, Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională şi B. S.R.L., a solicitat:

- suspendarea celor 25 de licenţe de traseu eliberate operatorului de transport rutier desemnat câştigător, respectiv B. S.R.L., pentru traseul Brăila-Galaţi, cod traseu 21811;

- anularea celor 25 de licenţe de traseu eliberate pentru traseul Brăila-Galaţi, cod traseu 21811;

- descalificarea operatorului de transport rutier B. S.R.L. Conform pct. 9 din OMTI nr. 1640/08.11.2012, Anexa nr. 19 şi pct. 9 din Anexa nr. 18;

- anularea licitaţiei/şedinţei de atribuire dn data de 28.02.2013 privind cursele cuprinse în programul de transport public de persoane interjudeţean 2013 - 2019, pentru traseul Brăila-Galaţi, cod traseu 21811;

- anularea rezultatului şedinţei de atribuire/procedura de atribuire din data de 28.02.2013, pentru traseul Brăila-Galaţi, cod traseu 21811.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâta Autoritatea Rutieră Română, precum şi excepţia lipsei de obiect invocată de pârâta B. S.R.L. şi, totodată, a respins cererea de suspendare a celor 25 de licenţe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galaţi.

Prin decizia nr. 106 din 24 aprilie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţiile procesuale invocate de pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională (actualmente Agenţia pentru Agenda Digitală a României) şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română, Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională (actualmente Agenţia pentru Agenda Digitală a României) şi B. S.R.L., obligând reclamanta la plata către Societatea B. S.R.L. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi soluţia instanţei de control judiciar

3.1. Împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

3.2. Prin decizia nr. 1138 din 8 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

4. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi B. S.R.L., a solicitat revizuirea deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, solicitând admiterea cererii, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul anulării rezultatului atribuirii pentru cursele 4, 8, 13 şi 21 ale traseului 21811 Brăila - Galaţi şi anulării licenţelor emise intimatei B. S.R.L. pentru aceste curse.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta susţinând, în esenţă, că la data de 05.12.2016, în calitate de intervenientă accesoriu în interesul Autorităţii Rutiere Române în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, unde, a luat cunoştinţă de un înscris nou, reprezentat de adresa RAR nr. x/07.04.2014, din care rezultă că trei dintre autovehiculele B. S.R.L., cu care aceasta a participat la procedura de atribuire, nu deţineau instalaţie de aer condiţionat. Prin urmare, intimata ar fi cumulat un punctaj mai mic decât cel al revizuentei, ceea ce ar fi condus la declararea revizuentei drept câştigătoare a curselor 4, 8, 13 şi 21 ale traseului 21811 Brăila - Galaţi.

5. Hotărârea instanţei de fond cu privire la cererea de revizuire

Prin sentinţa civilă nr. 240 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire;

- a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi B. S.R.L.;

- a obligat revizuenta să plătească reclamantei Autoritatea Rutieră Română suma de 961 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 240 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Împotriva sentinţei civile nr. 240 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

Recurenta-revizuentă a susţinut că prima instanţă a interpretat în mod greşit prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte momentul descoperirii unui nou înscris. A apreciat revizuenta că acest moment nu poate fi considerat decât acela la care înscrisul a ajuns, pe orice cale şi pentru prima dată, în posesia părţii care îl invocă, iar în speţă, acest moment l-a reprezentat termenul de judecată din 21.11.2016, când revizuenta a formulat cerere de intervenţie în interesul Autorităţii Rutiere Române în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A considerat recurenta-revizuentă că nu putea realiza o evaluare juridică a acestui înscris şi nu putea să îl valorifice decât la momentul la care l-a parcurs în mod nemijlocit. Existenţa unei comunicări între două instituţii, care are caracter de corespondenţă internă, nedestinată cunoaşterii de către terţi, nu poate reprezenta momentul descoperirii înscrisului, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.

7. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinări, intimatele Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea asupra căreia instanţa de control judiciar este chemată să se pronunţe priveşte data de la care curge, în speţă, termenul de promovare a cererii de revizuire formulată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv dacă acest termen curge de la data la care revizuenta a intrat efectiv în posesia înscrisului apreciat a avea caracter de noutate ori de la data la care a cunoscut existenţa înscrisului şi a conţinutului acestuia, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de revizuire, pentru cazul întemeiat pe existenţa unor înscrisuri noi, curge "din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă". Aşadar, textul de lege face trimitere la "descoperirea" înscrisurilor, sintagmă care nu echivalează, în toate cazurile, cu intrarea efectivă în posesia înscrisului, putând coincide cu luarea la cunoştinţă, pe orice cale, a conţinutului acestuia. Atât timp cât partea care invocă înscrisul nou a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul actului şi apreciază că ar putea constitui temei al revizuirii unei hotărâri judecătoreşti, nu este necesară intrarea efectivă în posesia acestuia, normele de procedură prevăzând remedii pentru situaţia în care partea nu poate prezenta înscrisul din motive obiective, însă poate dovedi existenţa şi conţinutul acestuia.

În speţă, înscrisul nou invocat de revizuentă, respectiv adresa nr. x/07.04.2014 emisă de Registrul Auto Român, a fost cunoscut de aceasta atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul conţinutului încă din luna mai 2014. Prin adresa nr. x/07.05.2014, Autoritatea Rutieră Română i-a adus la cunoştinţă revizuentei că aspectele semnalate de aceasta prin adresele nr. x/25.03.2014 şi nr. y/25.04.2014 sunt confirmate prin adresa nr. x/07.04.2014 emisă de Registrul Auto Român.

Or, revizuenta cunoştea conţinutul propriilor sesizări, cu privire la neîndeplinirea cerinţelor tehnice de către autovehiculele intimatei B. S.R.L., care erau confirmate prin adresa nr. x/07.04.2014, emisă de Registrul Auto Român. Pe cale de consecinţă, conţinutul înscrisului invocat a avea caracter de noutate era cunoscut de revizuentă, întrucât corespundea cu cel al adreselor nr. x/25.03.2014 şi nr. y/25.04.2014.

Pe de altă parte, chiar dacă omitem existenţa adresei nr. x/07.05.2014, emisă de Autoritatea Rutieră Română, existenţa înscrisului era cunoscută revizuentei la data pronunţării deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 106 din 24 aprilie 2014, întrucât în considerentele deciziei instanţa de recurs a făcut referire expresă la înscrisul menţionat.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, revizuenta neprezentând critici care să conducă la reformarea soluţiei atacate. Cererea de revizuire a fost tardiv formulată la data de 21.12.2016, în raport de termenul legal de o lună, calculat de la data comunicării adresei nr. x/07.05.2014 de către Autoritatea Rutieră Română (mai 2014) ori chiar de la data comunicării deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (iunie 2016). Astfel cum s-a arătat anterior, descoperirea înscrisului nou nu are semnificaţia intrării în posesia acestuia, ci cunoaşterea conţinutului său de către partea care îl invocă, împrejurare suficientă pentru a realiza o evaluare juridică a acestuia, în sensul susţinut de recurentă şi a aprecia dacă poate constitui temei al unei cereri de revizuire.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 240 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.