Appeal dismissed on challenge to revocation of rural development grant for non-compliance with business plan and eligibility criteria

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 aprilie 2017, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 27840/14.10.2016, emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.08.2016;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.08.2016, încheiat de pârâtă ca urmare a unui control ex-post a proiectului finalizat şi confinanţat conform Contractului x/19.08.2013.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 251 din 5 decembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta P.F.A. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 251 din 5 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta P.F.A. A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivare, recurenta reclamantă arată că, în esenţă, instanţa a reţinut în motivarea sentinţei faptul că recurenta nu ar fi respectat condiţia de eligibilitate a solicitantului, din Ghidul Solicitantului, cap. 2.2, respectiv Fişa de verificare a condiţiilor minime de acordare a sprijinului, pct. 1.5 privind timpul de lucru anterior implementării proiectului, nu ar fi respectat condiţiile de menţinere a eligibilităţii proiectului după implementarea proiectului în sensul că nu ar fi desfăşurat şi coordonat efectiv activitatea în cadrul exploataţiei şi nu ar îndeplinit Planul de Afaceri şi nu a respectat Planul de Culturi

Faţa de ceea ce a reţinut instanţa, recurenta arată că nu i s-a imputat prin actele de control că nu ar fi respectat criteriul de eligibilitate privind timpul de lucru, instanţa adăugând în mod nepermis la motivele de fapt şi de drept ale actelor administrative, iar în ce priveşte respectarea eligibilităţii în ex-post, că nu ar fi coordonat activitatea efectiv în cadrul fermei, instanţa nu se raportează la prevederile comunitare şi la fişa măsurii în aprecierea acestei situaţii ci reţine că:

"s-a constatat că persoana care foloseşte în realitate tractorul este dl. B.". Din acesta afirmaţie impersonală nu putem afla "cine", "când" şi "cum" a constatat ci doar că "s-a constatat".

Despre faptul că nu ar fi îndeplinit Planul de Afaceri, a arătat că viabilitatea economico-financiara nu e o condiţie a "Programului", acest lucru fiind arătat chiar de către finanţatorul comunitar. Instanţa a apreciat că nu viabilitatea economică a proiectului a fost pusă în discuţie ci Planul de Afaceri.

Or, având în vedere lipsa de competenţe a judecătorului fondului într-o materie ce cere o expertiză specială, instanţa trebuia ori să pună în discuţie legătura dintre viabilitatea economico-financiara şi Planul de Afaceri, or să accepte argumentul subscrisei necontestat de pârâta-intimată AFIR.

În fapt, recurenta arată că a accesat fonduri europene pe Măsura 112 (PNDR 2007-2013) pentru a înfiinţa o fermă în satul natal, fermă pe care să o conducă (coordoneze) în calitate de şef al exploataţiei, aşa cum sunt condiţiile Programului.

I-a fost verificată eligibilitatea la accesare şi, mai apoi, după executarea proiectului, i-a fost verificată şi eligibilitatea cheltuielilor efectuate. Prin doua acte administrative emise în regim de autoritate publică, AFIR a confirmat eligibilitatea proiectului şi a aplicantului precum şi eligibilitatea tuturor cheltuielilor.

Ferma a fost înfiinţată şi utilajele sunt utilizate conform scopului prevăzut de finanţatorul comunitar dar, cu toate acestea, trebuie să restituie banii la bugetul Uniunii Europene deşi nimic din ce i se impută nu constituie o neregulă (atât în sensul dat de O.U.G. nr. 66/2011 cât şi în sensul din Regulamentului (CE) 2988/95) întrucât nu poate fi de natură să afecteze interesele financiare ale UE.

Consideră că a fost încălcat principiul fundamental al securităţii raporturilor juridice, autorităţile putând emite acte administrative prin care confirmă corectitudinea implementării unui proiect, pentru ca mai apoi, să poată emite şi acte administrative în sens contrar, cu aceeaşi forţă juridică obligatorie.

Actele administrative contestate arată că AFIR se poate răzgândi după 3-5 ani de la data accesării unei finanţări de către un beneficiar şi poate emite acte administrative contrare celor emise şi care au produs deja consecinţe.

La sesizarea DNA, intimata AFIR ar fi trebuit să verifice "respectarea condiţiilor de eligibilitate de către beneficiarul. A. cu ocazia accesării programului instalarea Tânărului Fermier pentru prima dată ca şef la exploataţia agricolă din localitatea Victoria, judeţul Brăila".

Recurenta arată că pentru dovedirea vocaţiei de fermier, a depus o declaraţie pe propria răspundere prin care arăta că a lucrat, anterior depunerii cererii pentru prezentul proiect aproximativ 4 ore/zi în ferma părinţilor.

Intimata consideră în actele de control că această declaraţie ar fi falsă fiindcă,,4 ore/zi nu reprezintă PESTE 50% din timpul de lucru" şi, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie declarată eligibilă întrucât în Fişa de verificare a condiţiilor se arată la pct. 1.5 - "Solicitantul este membru al unei familii de fermieri, care a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermieri) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu" .

În soluţionarea contestaţiei, intimata susţine că "4 ore/zi sau 20 de ore pe săptămână reprezintă 50% din timpul de lucru şi nu peste 50% din timpul de lucru care, potrivit prevederilor legale în vigoare, este de 8 ore pe zi."

Prin urmare, nu conţinutul declaraţiei e contestat şi denunţat ca fals, ci declaraţia e considerată a fi falsă întrucât experţii agenţiei au apreciat în mod greşit că 4 ore pe zi lucrate în ferma părinţilor ar fi suficiente pentru a dovedi vocaţia dar peste câţiva ani, după ce şi-au consolidat cunoştinţele de aritmetică de ciclu primar au "depistat" că 4 împărţit la 8 e 50% şi nu PESTE 50%.

O asemenea aberaţie nu a fost sancţionată de către instanţă, ci corectată şi validată cu consideraţii proprii. Astfel, prima instanţă a reţinut că n-ar fi "respectat condiţia de eligibilitate a solicitantului, din Ghidul Solicitantului, cap. 2.2, respectiv Fişa de verificare a condiţiilor minime de acordare a sprijinului, pct. 1.5 privind timpul de lucru anterior implementării proiectului."

După ce a înlăturat apărarea sa legată de faptul că intimata, în recalificarea vocaţiei de fermier, s-a raportat greşit la timpul de lucru maxim prevăzut de Codul Muncii şi nu la timpul de lucru al aplicantei, instanţa arată nici mai mult nici mai puţin că:

"În privinţa neobservării de către autoritatea de monitorizare a unei asemenea deficienţe în Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate, acest aspect nu influenţează calificarea ca abatere a încălcării normelor expres prevăzute pentru acordarea sprijinului."

Aşadar, dacă autoritatea a greşit nu e nicio problemă, însă recurenta a săvârşit o abatere privind accesarea (susţine instanţa) şi, prin urmare, trebuie să fie sancţionată pentru greşeala autorităţii.

Pentru a susţine un astfel de raţionament, instanţa se raportează, mai întâi, în mod greşit la Decizia CJUE în cauza C-465/2010, întrucât, pentru ca această hotărâre să fie aplicabilă, ar fi trebuit ca să fie sancţionată pentru achiziţia tractorului fără licitaţie. Doar în faza de implementare ar fi putut avea calitatea do autoritate contractantă şi aş fi dispus de fondurile UE.

Prin achiziţia tractorului fără licitaţie, ar fi efectuat o cheltuială neeligibilă iar Autoritatea din România nu distinge între eligibilitatea cheltuielilor şi eligibilitatea aplicantului, de aceea nu depistează fraudele din fonduri europene, fiind mereu ridiculizate de rapoarte OLAF în care se depistează fraude de zeci de milioane de euro.

În schimb, autorităţile naţionale reverifică eligibilitatea aplicantului inventând condiţii de respectat, condiţii fără logică şi care nu au legătură cu programele aşa cum sunt adoptate de Comisia Europeană, mai mult, încălcând securitatea raporturilor juridice, acoperindu-se de norme contractuale vagi, cum sunt cele reţinute de judecătorul din prima instanţă:

Art. 3 alin. 1 - "Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de Afaceri, parte integrantă în Cererea de finanţare".

O asemenea prevedere contractuală e greşită şi prin formulare, şi prin mobilul său, putând fi lejer calificată în cuvinte care ar afecta solemnitatea actului de justiţie.

Astfel, criteriile de eligibilitate şi de selecţie nu se înscriu în Planul de Afaceri, ci sunt prevăzute în Fişa Măsurii ca să fie cunoscute de orice beneficiar.

Apoi, România nu-şi poate formula propriile criterii de eligibilitate, acest lucru fiind deja sancţionat de CJUE în Decizia în cauza C-304/13, România nu acordă subvenţii fermierilor cu datorii la bugetul de stat iar CJUE a arătat că, întrucât această condiţie nu a fost impusă de finanţatorul comunitar, România nu o poate impune (nici printr-un act normativ şi cu atât mai puţin n-ar putea fi "dosită" prin vreun Plan de Afaceri).

Închizând paranteza legată de ineptul art. 3 alin. 1 ale cărui prevederi sunt preţuite de judecătorul din prima instanţă mai mult decât ordinea juridică comunitară, confuzia între eligibilitatea cheltuielilor şi cea a aplicantului pe care autoritatea o face în mod deliberat sau nu, e de natură să mute răspunderea de la autoritatea de management la beneficiarul privat.

Uniunea Europeană arată că-şi pierd acreditarea agenţiile care nu sunt capabile sa aprecieze corect eligibilitatea aplicantului la data depunerii Cererii de Finanţare. în acest sens a arătat instanţei prevederile art. 6 din Regulamentul (CE) 1290/20052.

O astfel de prevedere nu e întâmplătoare, acelaşi lucru fiind prevăzut şi de norma anterioară, Regulamentul (CE) 1258/1999, art. 4, pct. 2, lit. a).

Prin urmare, dacă reverifici eligibilitatea, e clar că nu ai reuşit să o stabileşti corespunzător la data analizării Cererii de finanţare.

Aşadar, în mod greşit, prima instanţă apreciază că intimata AFIR poate reverifica eligibilitatea recurentei.

Tot în aceeaşi idee, a respectării principiului securităţii raporturilor juridice, Uniunea Europeană normează cu stricteţe obiectivele controalelor pentru fiecare fază a unui proiect, la art. 23-30 din Regulamentul (CE) 1975/2006.

De aceea a invocat prevederile art. 30 din Reg, (CE) 1975/2006 care arată că:

"se efectuează controale ex post pentru operaţiunile de investiţii pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alineatul (!) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005."

Având în vedere că la articolele anterioare se normează controalele privind eligibilitatea aplicantului şi a cererilor de plată, e evident că în ex-post (cum este şi recurenta) nu se controlează nimic altceva decât respectarea "principiului perenităţii" şi că nu se reface controlul privind eligibilitatea aplicantului.

Înţelege faptul că prima instanţă n-a găsit în textul de mai sus faptul că un control ex-post se referă exclusiv la verificarea "principiului perenităţii" dar, cât timp, intimata nu a contrazis în vreun fel, trebuia să se reţină ca valid argumentul său sau să pună chestiunea în discuţie şi s-ar fi lămurit.

Consideră că nu îşi poate găsi dreptatea daca instanţa, în loc să stăruie pentru aflarea adevărului, caută orice motiv pentru a-i invalida argumentaţia.

Apoi, dacă instanţa de fond reţine Decizia CJUE nr. C - 94/05 prin care se arată că principiul aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unor dispoziţii clare comunitare, de ce nu ţine cont de normele comunitare pe care le-a invocat şi le invalidează cu ineptul formulat al art. 3 alin. 1 din contract şi propriile consideraţii privind posibilitatea de a eluda principiul securităţii raporturilor juridice

Nu există o dispoziţie comunitară ce prevede că vocaţia de fermier se dovedeşte cu o declaraţie din care să reiasă că aplicantul a lucrat 4 ore şi o secundă într-o fermă şi nu doar 4 ore şi nici vreo dispoziţie comunitară ce arată că, dacă un expert al autorităţii nu stăpâneşte împărţirea unor cifre, atunci un beneficiar trebuie să răspundă cu returnarea finanţării.

Instanţa de fond nu răspunde la niciuna din aceste întrebări şi, nici măcar nu se limitează la a consemna faptul că declaraţia pe propria răspundere a recurentei nu a fost falsă, ci doar experţii intimatei au comis o eroare de apreciere.

Mai mult, instanţa cauţionează şi eroarea vădită a agenţiei intimate în ce priveşte banala operaţiune aritmetică, care din punctul recurentei de vedere este fără vreo importanţă în stabilirea vocaţiei de fermier şi, implicit a eligibilităţii, mai importante fiind aspectele legate de faptul că beneficiara a crescut în mediul rural, a absolvit o facultate teologică, manifestă un ataşament profund faţă de mediul rural şi tradiţii, a preluat exploataţia tatălui, devenind responsabilă economic şi juridic pentru aceasta.

În locul dezbaterii unor chestiuni esenţiale privind proiectul, incompetenţa unor experţi care nu ştiu să socotească, nu ştiu ce e acela un fals şi diferenţa inexplicabilă a instanţei faţă de o agenţie a cărei acreditare ar trebui urgent ridicată conform normelor comunitare, fac să se dezbată dacă reverificarea eligibilităţii e permisă sau nu e permisă sau, spus altfel, dacă principiul securităţii raporturilor juridice e vorbă în vânt.

Consideră că nu are nicio logică sancţionarea unui beneficiar pentru o greşită apreciere a autorităţii a unei condiţii inutile sau în niciun caz dirimante. Nu trebuie distrus destinul unui om care s-a angajat şi şi-a înfiinţat o fermă pentru atâta lucru.

Însuşi finanţatorul comunitar arată la art. 5{3) din Regulamentul (CE) 65/2011 că NU se recuperează sumele plătite din pricina erorilor comise de agenţii.

Apreciază că actele administrative din cauză nu au temei legal şi că nu respectă conţinutul obligatoriu al unui act de control ex-post.

În ex-post, intimata AF1R nu avea niciun motiv pentru a-şi reverifica propriile decizii în raport cu eligibilitatea aplicantului (sau, dacă o făcea, acest lucru trebuia să fie rodul unor proceduri interne ce nu au nimic de-a face cu beneficiarii privaţi).

De altfel, instanţa i-a cerut intimatei să-şi precizeze temeiul de drept al acestui control iar prin note depuse la dosar, aceasta a indicat 3 temeiuri de drept care vizau obligaţia unui beneficiar de a colabora cu autorităţile, altul privea eligibilitatea cheltuielilor pe care intimata nici măcar nu a verificat-o dar a arătat deja că experţii cu lacune de aritmetică primară nu disting între noţiuni oarecum paronime cum sunt "eligibilitatea cheltuielilor" şi "eligibilitatea aplicantului", altele vizau obligaţia ca agenţia să ia măsuri după depistarea unei fraude, doar că în situaţia de faţă nu s-a confirmat nicio fraudă, fiind formulată doar o suspiciune şi, în final, cele 2 decizii ale CJUE de la punctul anterior şi pe care instanţa le-a reţinut ca temei de drept pentru reverificarea eligibilităţii aplicantului.

Dacă făcea un control, normat de art. 30 din Regulamentul (CE) 1975/2005 pentru verificarea păstrării eligibilităţii, agenţia trebuia să se raporteze la prevederile art. 72 al Regulamentul (CE) 1698/20053 care arată că doar modificarea substanţială a unui proiect prin schimbarea naturii proprietăţii se sancţionează cu retragerea sprijinului financiar.

Intimata AFIR s-a simţit obligată ca, sesizării DNA, să-i răspundă cu mai mult decât a fost investita. Astfel, deşi trebuiau sa arate neregulile privind accesarea, experţii intimatei au făcut constatări "acoperitoare".

Aşa cum arată şi prima instanţă, "procesul-verbal cuprinde o prezentare ampla a tuturor aspectelor verificate", nefiind toate relevante.

Prima instanţă, după ce înlătură acuzele că au falsificate contracte de arendă, că au fost falsificate declaraţiile la APIA, reţine totuşi că beneficiara C. nu a coordonat efectiv activitatea în cadrul fermei şi că nu a realizat indicatorii din Planul de afaceri.

Despre faptul că nu ar fi coordonat activitatea în cadrul fermei, instanţa nu se raportează la prevederile comunitare şi la fişa măsurii în aprecierea acestei situaţii ci reţine că:

"s-a constatat că persoana care foloseşte în realitate tractorul este dl. B.". Din acesta afirmaţie impersonală nu se poate afla "cine", "când" şi "cum" a constatat ci doar că "s-a constatat".

Prima instanţă, reţine că, întrucât beneficiara are şi o normă didactică şi întrucât tatăl său deţine în nume propriu suprafaţa de 20 ha, adevăratul beneficiar ar fi dl. B..

Or, aşa cum a arătat primei instanţe, faptul că beneficiara avea o normă didactică era cunoscut încă de la data depunerii Cererii de finanţare si nu era interzis prin ghid, iar însăşi intimata a calificat-o ca eligibilă pe A. şi nu i-a impus prin niciun act să renunţe la norma didactică.

Instanţa se raportează greşit la faptul că un contract de muncă se înregistrează pentru S ore/zi şi nu la norma didactică de doar 3,6 ore pe zi care-i permite unui cadru didactic să desfăşoare şi alte activităţi. A arătat pe larg că programul din învăţământ îi permite beneficiarei să-şi desfăşoare activitatea în fermă 218 de zile pe an.

Dar, mai important este faptul că agenţia a apreciat la data stabilirii eligibilităţii că norma didactică nu e un impediment. Dacă a apreciat greşit, aşa cum a arătat la punctul anterior, art. 5 alin. 3 din Regulamentul (CE) 65/2011 arată că nu se recuperează suma plătită beneficiarei iar art. 6 din Regulamentul (CE) 1290/2005 arată că se retrage acreditarea agenţiei.

În fond, dacă agenţia intimată refuza cererea sa, atunci nu cumpăra acel tractor şi A. îşi vedea liniştită de viaţa sa. Intimata nu doreşte tractorul înapoi (beneficiarul nu a "văzut" banii primiţi ca finanţare ci aceştia au intrat direct în contul furnizorului) ci vrea banii care nu au ajuns niciodată la A., urmând, probabil, ca aceasta să plătească toată viaţa, din salariul de cadru didactic întrucât tractorul nu mai valorează cât valora când era nou.

Instanţa de fond reţine că ar fi fost încălcat art. 1 din Anexa I la contractul de finanţare care prevede că:

(1) Beneficiarul trebuie să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia.

(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor proiectului din cadrul Planului de afaceri.

(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici.

Executarea/implementarea proiectului e exact achiziţia terenului şi a utilajelor. Aceasta înseamnă stabilirea unor proceduri de achiziţii, efectuarea plăţilor dintr-un anumit cont şi numai după primirea facturii, recepţia şi punerea în funcţiune a utilajelor.

Acestea sunt activităţile ce trebuie făcute cu maximum profesionalism, eficienţă şi vigilenţă cum pretinde agenţia la pct. 3.

Ce nu trebuie confundat e implementarea proiectului cu desfăşurarea activităţii ex-post. Fiindcă ex-post înseamnă post-implementare.

Adică, implementarea proiectului cu maximă eficienţă, vigilenţă, în conformitate cu descrierea şi ce mai pretinde articolul invocat, s-a făcut în urma cu câţiva ani, acesta fiind motivul pentru care ni s-au decontat cheltuielile.

Deci, agenţia, controlând Cererea de plată (acesta e documentul prin care se verifică implementarea) a constatat că proiectul a fost corect implementat şi a emis act de autoritate, mai apoi, controlând ceva ce ţine de perioada de după implementare, fără temei legal, a descoperit probleme legate de implementare.

De aceea, susţine că e important ca agenţia să cunoască diferenţa între eligibilitatea cheltuielilor si eligibilitatea aplicantului.

Având în vedere toate acestea, prima instanţă nu ar fi trebuit să achieseze ia susţinerile intimatei ci să verifice, n aşa cum s-a arătat, ce prevede finanţatorul comunitar.

Or, obiectivele Măsurii 112, ce face parte din măsurile finanţate prin Axa 1 a F.E.A.D.R., preluate ad-literam în Fişa Măsurii, sunt definite la art. 20, lit. a), paragraful (ii) din Regulamentul (CE)1698/2005.

Obiective generale sunt:

• îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa Io locul de muncă;

• îmbunătăţirea managementului exploataţilor agricole prin reînnoirea generaţie şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

Obiective specifice

• Creşterea veniturilor exploataţiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiective operaţionale

* Creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Prin urmare, doar prin simpla lectură a obiectivelor măsurii, se poate observa că norma didactică a beneficiarului nu afectează deloc atingerea obiectivelor măsurii.

Toate obiectivele propuse în schema de finanţare şi menţionate în Fişa Măsurii, sunt atinse de proiectul recurentei, prin urmare, ceea ce invocă agenţia ca fiind nereguli e doar consecinţa unor pretenţii fără acoperire în normele legale.

Coordonarea activităţii unei exploataţii agricole nu exclude delegarea de autoritate şi responsabilitate ba, din contră, o presupune, aşa cum arată orice manual de management în care sunt explicate funcţiile managementului. Procura acordată tatălui său pentru a rezolva numite chestiuni birocratice nu trebuie sancţionată, ci apreciată.

Cât timp, prin proiectul său, A. a devenit şef de exploataţie, iar managementul exploataţiei a fost îmbunătăţit (beneficiara absolvind cursurile MADR în acest sens), e de neînţeles de ce intimata şi prima instanţă consideră că proiectul nu a fost "implementat" şi pentru acest lucru vor să restituie banii la bugetul comunitar.

Despre faptul că nu ar fi îndeplinit Planul de Afaceri, a arătat că viabilitatea economico-financiară nu e o condiţie a "Programului", acest lucru fiind arătat chiar de către finanţatorul comunitar. Instanţa a apreciat că nu viabilitatea economică a proiectului a fost pusă în discuţie ci Planul de Afaceri. Or, având în vedere lipsa de competenţe a judecătorului fondului într-o materie ce cere o expertiză specială, instanţa trebuia ori să pună în discuţie legătura dintre viabilitatea economico-financiară şi Planul de Afaceri, or să accepte argumentul subscrisei necontestat de pârâta-intimată AFIR.

Planul de afaceri, care conţine si Planul de culturi, sunt cerute de către agenţia din România pentru ca un beneficiar să dovedească viabilitatea proiectului.

În reglementarea comunitară valabilă pentru exerciţiul financiar 2000-2007, Regulamentul (CE) 1257/1999, se arăta la art. 5 că:

"(1) Ajutorul pentru investiţii se acordă exploataţiilor agricole: - o căror viabilitate economică poate fi demonstrată"

În Regulamentul (CE) 1698/2005, valabil pentru exerciţiul financiar 2007-2013, se arată în descrierea mai multor măsuri că, se finanţează proiectele care-şi dovedesc viabilitatea cu un Plan de Dezvoltare.

Experţii intimatei nu cunosc diferenţa între Plan de dezvoltare şi Plan de afaceri (explicabil, având în vedere că nici matematică simplă nu cunosc) şi pretind ca beneficiarii români să arate printr-un plan de afaceri ce venituri vor obţine 5 ani după implementare şi care va fi structura cheltuielilor.

Aşadar, deşi Uniunea Europeană cere ca un beneficiar să arate un plan de dezvoltare, adică ce obiective de investiţii doreşte să realizeze cu finanţare comunitară, România le cere fermierilor să arate ce vor obţine din utilizarea acelor obiective de investiţii.

În ţara în care experţii nu reuşesc operaţii artimetice simple, e o bagatelă să pretinzi ca ţăranii să facă prognoze economico-financiare mai precise decât cele mai prestigioase instituţii de prognoză din lume fiindcă, iată, ţăranul român nu s-a născut doar poet ci şi geniu al planificării.

Dacă planificarea dă greş, agenţia şi instanţa de fond consideră că beneficiarul a săvârşit o neregulă şi că trebuie să ramburseze banii primiţi ca finanţare.

Recurenta susţine că a arătat că, la pct. 50 din Raportul Special al CCE nr. 6/2013, Comisia Europeană (gestionarul programelor de asistenţă) prevede că cerinţa viabilităţii trebuie înţeleasă ca o obligaţie a autorităţilor de management de a identifica nevoile din programul de dezvoltare şi de a utiliza eficient resursele.

Prin urmare, recurenta consideră că România nu trebuie decât să renunţe la a mai pretinde planuri de afaceri, mai mult, nici măcar planuri de dezvoltare nu ar trebui să pretindă beneficiarilor, fiind suficientă descrierea obiectivelor de investiţii din cererea de finanţare. România nu are nevoie să impună beneficiarilor săi condiţii suplimentare faţă de ce cer celelalte state propriilor beneficiari întrucât gradul de absorbţie e oricum mai mic în România decât în celelalte state.

Peste toate acestea, consideră că a dovedit cu acte si instanţa a avut cunoştinţă de faptul că au fost depăşiţi indicatorii de venituri din culturi agricole, realizând 34 UDE faţa de doar 33 UDE prognozate.

Faptul că planul de culturi a fost diferit faţă de cel prognozat (variind infim, 40,69 ha de grâu în loc de 50 ha) nu poate fi sancţionat cu retragerea sprijinului financiar decât dacă confundăm agricultura cu o ştiinţă exactă (eventual aritmetica).

Recurenta susţine că cine are minime cunoştinţe despre agricultură, iar experţii AFIR ar trebui să ştie câte ceva fiindcă finanţează investiţiile în agricultură, înţelege fără alte explicaţii că un plan de culturi e una dintre cele mai dificile prognoze întrucât poţi avea secetă sau băltire la semănare, răsărire slabă, îngheţ peste iarnă, boli, dăunători şi că, din aceste motive se "întorc" anumite culturi înlocuindu-se cu altele pentru a nu lăsa pământul nelucrat.

Apoi, dacă un fermier înlocuieşte păioasele cu leguminoase anuale şi, leguminoasele anuale cu floarea soarelui cu ciclu scurt, anul următor planul de culturi trebuie să ţină cont de noile asolamente, deci se revizuieşte şi acest plan de culturi.

E o aberaţie de proporţii să susţii, aşa cum face intimata, că un plan de culturi, pe câţiva ani de zile, ar putea fi obligatoriu. Nu ajută la nimic să-ţi propui aşa ceva, nu face nimeni în toată lumea aşa ceva şi, prin urmare, nu poţi impune prin lege/contract aşa ceva.

Dacă planificarea dă greş, agenţia şi instanţa de fond consideră că beneficiarul a săvârşit o neregulă şi că trebuie să ramburseze banii primiţi ca finanţare.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat având în vedere că:

1. eligibilitatea la accesare nu poate fi reverificată şi că eroarea de calcul a agenţiei e cauza prezentului act administrativ şi nicidecum vreo chestiune serioasă care să arate că vocaţia de fermier ar fi fost stabilită în mod cu totul şi cu totul greşit.

2. beneficiara îşi coordonează activitatea fermei, chiar dacă şi tatăl deţine o exploatare agricolă. Apoi, felul în care-şi coordonează beneficiara activitatea trebuie evaluat în raport cu normele comunitare, în temeiul normelor privind controlul ex-post, şi nu în raport cu un temei de drept contractual ce vizează implementarea, etapă fără vreo legătură cu cea controlată.

3. în ce priveşte planul de afaceri şi planul de culturi, într-o viziune econometristă, dacă se acordă totuşi importanţă unor indicatori cantitativi deşi niciun economist serios n-ar face aşa ceva, trebuie avut în vedere că beneficiara nu doar că a realizat numărul de UDE-euri estimate, ci că le-a şi depăşit. Mai mult, nu are cum să afecteze interesele financiare ale UE realizarea anumitor venituri de către un beneficiar, prin urmare nu poate face obiectul unui control acest fapt ci, cel mult, al unei evaluări ce trebuie valorificata statistic.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 februarie 2018, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu îşi desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei agricole pentru care a primit sprijin financiar, intimata pârâtă arată că, scopul măsurii este acela de a acorda un sprijin financiar nerambursabil unui tânăr care se instalează în acest domeniu, care va coordona activitatea şi care se va specializa în domeniu, şi nu unuia care deleagă toate aceste atribuţiile şi desfăşoară alte activităţi principale (prin contracte de muncă încheiate cu alţi operatori economici).

Finanţarea nerambursabilă acordată beneficiarilor în cadrul Măsurii 112 -Instalarea tinerilor fermieri, astfel cum prevede însuşi titlul Măsurii, este condiţionată de obligaţia corelativă a acestora de a avea domiciliul permanent în mediul rural (la sediul explotaţiei agricole), precum şi de a desfăşura şi coordona în mod real, efectiv şi cuantificabil activitatea în cadrul exploataţiei agricole. Or, în situaţia în cauză, beneficiarul finanţării nu a fost în măsură să demonstreze îndeplinirea cumulativă a cerinţelor anterior menţionate.

La solicitarea AFIR, Inspecţia Muncii a comunicat faptul că A. a fost angajată ca profesor în învăţământul liceal în perioada 09.01.2011 - până în prezent, la Scoală Gimnazială "George Bacovia", apoi la Liceul Teoretic "Ion Barbu" şi Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", fiind angajată cu contracte de muncă pe perioade determinate cu normă întreagă 8/40 ore.

Astfel, în perioada 03.01-24.02.2012, A. a desfăşurat 3 activităţi în 3 locaţii diferite aflate la distanţe de sute de kilometri (Şuteşti, Bacău, Bucureşti), fapt ce conduce la suspiciuni asupra realităţii celor consemnate în declaraţia pe proprie răspundere cu privire la timpul lucrat înainte de instalare ca tânăr fermier şi certificatul de pregătire profesională, depuse în cadrul cererii de finanţare.

Din verificările efectuate, echipa de control consideră că A. nu-şi desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul exploataţiei agricole pentru care a primit sprijinul financiar, contrar angajamentelor asumate prin contractul de finanţare.

Faptul că A. l-a mandatat pe tatăl său, prin procura notarială nr. 4097/22.06.2012, atrage suspiciunea rezonabilă că aceasta a avut intenţia încă de la depunerea cererii de finanţare să delege funcţia de administrare şi coordonare a activităţilor în cadrul proiectului către o altă persoană.

Toate elementele de fapt reţinute de echipa de control în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare conduc la concluzia că beneficiarul A. nu desfăşoară şi nu coordonează activitatea în cadrul explotaţiei agricole pentru care a obţinut sprijinul financiar de la AFIR.

Potrivit Ghidului Solicitantului "Conducătorul exploataţiei este "acea persoană care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă (poate fi: persoană fizică sau acţionar şi administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea planului de afaceri propus prin proiect.

În baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi, iar neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

În ceea ce priveşte nerespectarea de către beneficiar a obligaţiei de a coordona activitatea în cadrul exploataţiei agricole pentru care a obţinut sprijin financiar, arată că aceste aspecte indică în mod clar că reclamanta a avut intenţia încă de la depunerea cererii de finanţare să delege funcţia de administrare şi coordonare a activităţilor în cadrul proiectului către o altă persoană.

Se omite a se preciza aspectul esenţial şi obligatoriu ce trebuie respectat în vederea acordarea finanţării, ce constă în faptul că beneficiarul finanţării este obligat să demonstreze faptul că acesta coordonează efectiv activitatea în cadrul exploataţiei agricole. Or, tocmai această obligaţie esenţială beneficiarul nu a fost în măsură să o demonstreze şi nici să prezinte argumente pertinente echipei de control în sensul demonstrării respectării acestei condiţii.

Toate susţinerile reclamantei dezvoltate la acest punct nu sunt altceva decât o recunoaştere a faptului că acesta nu a putut presta cu prioritate activitatea în cadrul fermei sale, aspect ce contravine obiectivelor Măsurii 112 anterior enunţate şi, în consecinţă, realizării obiectivelor proiectului pentru care i s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

În ceea ce priveşte motivul de recurs conform căruia "e o aberaţie de proporţii să susţii [...] că un plan de culturi pe câţiva ani de zile ar putea fi obligatoriu", şi că neîndeplinirea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri nu reprezintă o neregulă, arată că, obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

În vederea depunerii cererii de finanţare, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.04.2012, încheiat cu D. şi E., în calitate de vânzători, a cumpărat suprafaţa de 5,65 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Victoria, judeţul Brăila, din care suprafaţa de 4,00 ha a fost cultivată cu pepeni şi 1,65 ha cultivată cu porumb boabe.

Suprafaţa de teren de 4,0 ha, declarată cultivată cu legume proaspete, pepeni, căpşuni în câmp deschis, a permis beneficiarului realizarea unei dimensiuni economice a exploataţiei agricole în cuantum de 15,76 UDE (97,54 %) numai pentru această cultură dintr-un total de 16,158 UDE, având ca rezultat acordarea plafonului maxim al sprijinului financiar acordat prin măsura 112, respectiv 40.000 euro.

Conform menţiunilor din planul de afaceri iniţial, A. şi-a propus "să diversifice structura de culturi, axându-se în special pe culturi legumicole care au o pondere însemnată în asigurarea profitabilităţii şi viabilităţii exploataţiei".

Ulterior, modifică planul de afaceri, în sensul că măreşte suprafaţa exploataţiei în anul 2 cu 60,00 ha preluate de la B., tatăl acesteia, ajungând la o suprafaţă totală de 69,65 ha şi dintr-o fermă legumicolă devine o fermă în care culturile principale sunt cerealele şi plantele tehnice.

Conform prognozei pentru anii 2, 3, 4 şi 5 din planul de afaceri modificat, X PFA a menţinut doar cultura de pepeni din culturile de legume prognozate iniţial pe o suprafaţă de 5,1 ha din cele 69,65 ha deţinute în proprietate/folosinţă.

Mai mult, la vizita pe teren efectuată de echipa de control, nici reprezentantul legal şi nici ceilalţi membrii ai familiei care au însoţit echipa de control nu au putut preciza amplasamentul culturii de pepeni. Cu toate că beneficiarul a arătat echipei de control o solă de circa 20 ha aflată într-un stadiu corespunzător de vegetaţie, nu a putut prezenta niciun document din care să rezulte cheltuielile realizate pentru înfiinţarea şi întreţinerea culturii pe acesta suprafaţa de teren.

Acordul de schimb temporar, încheiat şi înregistrat ulterior controlului, prezintă un caracter formal, prin acest document beneficiarul încercând să acopere faptul că în realitate terenul pe care îl deţine în proprietate a fost cultivat cu porumb şi nu cu pepeni.

De asemenea, referitor la producţia de pepeni, consideră că data când au fost emise unele facturi şi cumpărarea unei asemenea cantităţi de pepeni de o singură persoană fizică (chiar tatăl beneficiarului) ridică semne de întrebare cu privire la derularea în realitate a unui asemenea act comercial.

Prin Contractul de finanţare. însuşit de beneficiar şi semnat fără nici o obiecţiune de acesta, reclamanta se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare, astfel cum a fost aprobată împreună cu Anexele la contract şi este sigurul răspunzător în fata Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

În plus, obligaţia de a respecta Planul de afaceri propus de însăşi beneficiar, reiese din prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din contractul de finanţare dar şi din dispoziţiile Ghidului solicitantului Măsurii 112.

Face precizarea că respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru acordarea criteriilor de selecţie este impusă de reglementări comunitare şj naţionale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanţare si pe o perioada de încă cinci ani.

Trebuie avut în vedere faptul că în baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi.

Prin Contractul de finanţare, beneficiarul s-a angajat să implementeze proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.

Încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă, care dacă se dovedeşte că a fost săvârşită cu intenţie, poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, frauda fiind în mod evident o neregulă săvârşită cu intenţie.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării FEADR prin PNDR 2007 - 2013 şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control şi proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate de către direcţiile/organismele abilitate să desfăşoare acţiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenţie.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şi furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenţiei de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta P.F.A. A. este nefondat.

II.1 Aspecte de fapt şi de drept relevante

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, Obiectivele Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", recunoscute, de altfel de recurentă, constau în:

1. Obiectivele generale:

- îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă;

- îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.

2. Obiectivele operaţionale se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiţii.

Astfel, prin Măsura 112 din PNDR se finanţează şi se încurajează instalarea tinerilor fermieri în calitate de conducători de exploataţii, tineri fermieri care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă şi nu presupune doar schimbarea în actul de identitate a domiciliului în mediul rural sau delegarea de autoritate şi responsabilitate către o terţă persoană, manualul de management neavând vreo aplicabilitate în condiţiile în care această măsură se adresează unor anumite categorii de persoane.

Înalta Curte constată că, toate susţinerile recurentei reclamante cu referire la acest aspect, nu sunt altceva decât o recunoaştere a faptului că aceasta nu a prestat nemijlocit activitatea în cadrul fermei sale, ci prin intermediar, aspect care, aşa cum s-a arătat mai sus, contravine obiectivelor Măsurii 112 şi, realizării obiectivelor proiectului pentru care i s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

De remarcat faptul că, aşa cum susţine şi intimata pârâtă, în baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi. Astfel, părţile au încheiat Contractul de finanţare nr. x/19.08.2013. având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Instalarea tinerei A. pentru prima data ca şef de exploataţie agricolă, din localitatea Victoria, judeţul Brăila".

Potrivit Ghidului Solicitantului, conducătorul exploataţiei este "acea persoană care administrează şi îşi asumă riscuri economice privind exploataţia agricolă (poate fi: persoană fizică sau acţionar şi administrator unic)", persoană care se va ocupa de realizarea în mod efectiv şi personal de implementarea planului de afaceri propus prin proiect. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:

pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni. Faţă de situaţia de fapt prezentată mai sus şi de dispoziţiile legale citate, Înalta Curte constată că nu este îngrădit dreptul tânărului fermier de a angaja persoane care îl pot susţine în îndeplinirea activităţilor necesare fermei, atâta timp cât raporturile de muncă sunt încheiate şi se desfăşoară conform prevederilor legale. Singurul document care îi conferă tatălui recurentei anumite drepturi, este Procura notarială nr. 4097/22.06.2012 prin care acesta a fost împuternicit să o reprezinte cu depline puteri în depunerea dosarului cererii de finanţare şi în orice alte acţiuni în relaţia cu APDRP- OJRDRP. Or, prevederile legale fac referire la angajarea unor terţe persoane care să-l poată susţine pe tânărul fermier în organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, iar nu la o persoană care să-i preia tânărului fermier toate activităţile. Or, scopul întreprinderii individuale, ca şi al Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri", este tocmai îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol dar şi creşterea numărului de tineri agricultori, mai ales că pentru aceste obiective asumate beneficiarul a primit o finanţare nerambursabila de 177.780,00 RON.

În aceste condiţii, faţă de cele reţinute în procesul-verbal de control, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că recurenta reclamantă nu a desfăşurat şi coordonat efectiv şi real activitatea în cadrul exploataţiei agricole pentru care a primit sprijin financiar, aceasta recunoscând de altfel în cuprinsul cererii de recurs delegarea atribuţiilor manageriale ("atribuţii de autoritate şi responsabilitate") către tatăl său .

O altă critică vizează eligibilitatea la accesare, care, în opinia recurentei reclamante, nu poate fi reverificată în faza de ex pos.

Potrivit pct. 3 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, statele membre trebuie să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condiţiilor de acordare a ajutorului. Este necesar ca toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia Uniunii sau de legislaţiile naţionale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală să poată fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

Conform art. 33 alin. (1) şi (3) lit. a) din Regulamentul (Ce) Nr. 1290/2005 al Consiliului prevede că, statele membre fac corecţii financiare atunci când sunt depistate, în derularea operaţiunilor sau programelor de dezvoltare rurală, nereguli sau neglijenţe ce privesc anularea totală sau parţială a finanţării comunitare. Statele membre iau lua în considerare natura şi gravitatea neregulilor detectate, precum şi amploarea pierderii financiare pentru FEADR…. Corecţiile financiare şi refolosirea fondurilor vor fi efectuate de către statele membre în următoarele condiţii:

(a)

atunci când neregulile sunt detectate, statele membre trebuie să extindă cererile lor astfel încât să acopere toate operaţiunile ce pot fi afectate de asemenea nereguli…

Aşadar, Înalta Curte nu poate reţine criticile recurentei reclamante referitoare la faptul că intimata pârâtă trebuia să se rezume cu ocazia controlului doar la verificarea aspectelor sesizate prin adresa DNA sau că ar fi aplicabil art. 30 din Regulamentul (CE) 1975/2006, un control ex-post referindu-se exclusiv la verificarea "principiului perenităţii".

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din FEADR prin PNDR 2007 - 2013, proiectul eligibil este definit drept acel proiect care îndeplineşte condiţiile minime prevăzute în fişa tehnică a măsurii şi care poate fi selectat, conform criteriilor stabilite prin PNDR, pentru a primi asistenţă financiară nerambursabilă din FEADR.

Pornind de la această definiţie, Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, constituie un suport informativ pentru întocmirea proiectelor, cuprinzând reguli de pregătire, depunere, selecţie şi implementare a proiectelor. Totodată, se constată că numai o parte dintre elementele identificate subzistau la data depunerii cererii de finanţare (declaraţia pe proprie răspundere), restul de elemente au rezultat în urma verificărilor modului de menţinere a criteriilor de eligibilitate, rezultând din analiza felului in care beneficiarul a înţeles să implementeze proiectul (adresa de la Inspecţia Muncii).

Astfel, referitor la verificarea condiţiei de eligibilitate privind activitatea desfăşurată în cadrul unei ferme anterior instalării reclamantei pe cont propriu, se reţine că, din Ghidul solicitantului " Instalarea tinerilor fermieri" Măsura 112, cap. 2.2, privind timpul de lucru anterior implementării proiectului, rezultă că pentru îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, se impune prezentarea fie a "documentului (carte de muncă sau adeverinţa de la locul de muncă) care atestă faptul ca solicitantul a desfăşurat activităţi în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul de lucru cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", fie a "Declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu (...)".

În declaraţia dată de recurenta reclamantă aceasta afirmă că a lucrat în cadrul unei ferme 4 ore/zi anterior instalării pe cont propriu, aspect care duce la concluzia că nu este respectat acest criteriu de eligibilitate, în sensul că 4 ore pe zi nu reprezintă peste 50% din timpul său de lucru.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei reclamante potrivit cărora nu ar fi trebuit să fie luat în considerare timpul de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână, prevăzut în Codul Muncii, având în vedere că lucrează în învăţământ, unde norma de lucru este de 18 ore/săptămână, adică doar 3,6 ore/zi sau că a lucrat în cadrul fermei în weekend-uri şi în vacanţe.

Cu ocazia efectuării controlului, în urma relaţiilor solicitate Inspecţiei Muncii, s-a constatat că în perioada în care recurenta reclamantă a declarat că "a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu", aceasta era încadrată cu normă întreagă în perioade diferite de timp, în cadrul unor instituţii de învăţământ aflate, fiecare la sute de kilometri de localitatea unde a declarat că a lucrat la ferma familiei.

Instanţa de control judiciar apreciază că recurenta-reclamantă are o abordare simplistă şi în dezacord cu scopul proiectului, instalarea tânărului fermier ca sef de exploataţie agricolă, raportată la situaţia de fapt, necombătută de aceasta în vreun fel

Faptul că expertul care a evaluat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a constatat la momentul verificării documentaţiei depuse în susţinerea cererii de finanţare că această cerinţă era îndeplinită, nu exclude posibilitatea efectuării unor reverificări ulterioare, pentru că a aprecia în sens contrar ar însemna să se lipsească de orice efect dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli. (...) (1) În situaţia în care, în urma verificărilor administrative şi/sau la faţa locului, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene consideră necesare investigaţii suplimentare pentru a stabili eligibilitatea cheltuielilor care i-au fost solicitate la rambursare/plată de către un beneficiar, aceasta are dreptul, înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiar, să se adreseze pentru realizarea acestor investigaţii structurilor de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (4).

Legiuitorul a prevăzut aşadar posibilitatea autorităţii publice de a verifica respectarea tuturor aspectelor declarate la încheierea contractelor, inclusiv ulterior acestui moment, ori de câte ori apar informaţii noi cu privire la nerespectarea normelor comunitare.

Înalta Curte observă că nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 5 din Regulamentul 65/2011 invocate de recurenta reclamantă, deoarece acestea se referă la efectuarea unei plăţi necuvenite, din eroarea autorităţii, ori, în speţă, suntem în prezenţa constatării unei nereguli, produse prin fapte ale beneficiarului finanţării.

Împrejurarea că intimata pârâtă a aprobat încheierea contractului, în urma unor verificări efectuate în baza unor proceduri interne, iar ulterior a aprobat cererile de plată, nu poate conduce la exonerarea de răspundere a beneficiarului pentru eventualele nereguli constatate pe perioada de derulare a proiectului finanţat.

Este adevărat că AFIR avea obligaţia legala de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuţiile intimatei pârâte de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a contractului, aşa cum s-a arătat mai sus, astfel că, dacă la momentul acordării ajutorului, nu au fost cunoscute toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acţiuni de control ulterioare, autoritatea ar fi săvârşit un abuz de putere publică.

Chiar din cuprinsul contractului de finanţare reies obligaţiile beneficiului astfel cum sunt descrise în Anexa I, respectiv executarea proiectului în conformitate cu modul în care a fost aprobat; respectarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, pe toată durată contractului; existenţa monitorizării pe parcursul perioadei de implementare şi recuperarea ajutorului financiar.

Art. 1 din contractul de finanţare stabileşte ca beneficiarul să accepte finanţarea nerambursabilă şi să se angajeze să desfăşoare Proiectul pe propria răspundere.

De asemenea, Ghidul solicitantului şi Fişa Măsurii 112 prevăd posibilitatea recuperării sprijinului, dacă solicitantul nu s-a conformat Planului de afaceri, iar din declaraţia pe propria răspundere a solicitantului reiese că acesta se angajează ca toate activităţile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate întocmai, în sens contrar se acceptă ca proiectul să devină neeligibil sau contractul să fie reziliat.

În conformitate cu cele sus-menţionate, reiese obligaţia corelativă a autorităţii competentă să efectueze verificări în toate etapele de derulare a contractului, dar şi în perioada de monitorizare şi să recupereze ajutorul, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora nefiind aptă să împiedice răspunderea beneficiarului.

În vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene, este posibilă şi legală retragerea ajutorului, chiar şi în ipotezele prezentate de recurenta-reclamantă, când au fost deja acordate sumele de bani ce fac obiectul contractului de finanţare.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, statuând că "verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării nerambursabile acordată unei pensiuni, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) - să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului de finanţare, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli. În concluzie, stabilirea că la momentul încheierii contractului au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării poate fi efectuată şi ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existenţa condiţiilor artificiale se verifică atât în raport de conduita recurentei-reclamante la momentul încheierii contractului cât şi în raport de activitatea sa ulterioară." (Decizia nr. 620/2018).

Potrivit art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Acest articol instituie principiul forţei obligatorii a unui contract valabil încheiat de către părţi, principiu prin care se înţelege faptul că fiecare este obligat, prin contractul pe care îl încheie, la fel ca atunci când obligaţia i-ar fi impusă prin lege. Cu alte cuvinte, contractul este legea părţilor, fiind ţinute să-l respecte întocmai, potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.

Acceptând semnarea contractului de finanţare, recurenta reclamantă, în calitate de beneficiar al finanţării, este în mod direct răspunzătoare de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în aceste condiţii, de respectarea întocmai a obligaţiilor asumate prin acesta.

Aşa fiind, alegaţiile recurentei referitoare la "prevederea contractuală e greşită şi prin formulare, şi prin mobilul său", sau "ineptul art. 3 alin. 1 ale cărui prevederi sunt preţuite de judecătorul din prima instanţă mai mult decât ordinea juridică comunitară", nu fac decât să sublinieze superficialitatea de care a dat dovadă aceasta atunci când s-a decis să acceseze fondurile europene aferente acestei Măsuri.

De altfel, potrivit art. 1170 C. civ., părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la reţinerea de către instanţa de fond a faptului că nu şi-a îndeplinit Planul de Afaceri şi nu a respectat Planul de cultură, Înalta Curte le consideră şi pe acestea ca nefondate.

Potrivit art. 22 din Regulamentul CE 1698/2005, ajutorul prevăzut la articolul 20 litera (a) punctul (ii) se acordă persoanelor care: (a) sunt în vârstă de cel mult 40 de ani şi se instalează pentru prima dată într-o exploataţie agricolă, ca şef de exploataţie; (b) deţin competenţe şi calificări profesionale suficiente; (c) prezintă un plan de dezvoltare pentru activităţile lor agricole.

Capitolul 2.2 din Ghidul Solicitantului pentru Măsura 112 impune, printre alte condiţii, similare de altfel Regulamentului, şi obligaţia prezentării unui Plan de afaceri pentru dezvoltarea activităţilor agricole din cadrul exploataţiei. Indiferent de denumire, aşa cum se divaghează, rolul acestui Plan de dezvoltare sau Plan de Afaceri este acelaşi, astfel încât nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei că nu ar exista obligativitatea respectării unui Plan de afaceri, ce conţine şi Planul de cultură.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, Planul de afaceri, care cuprinde şi Planul de cultură reprezintă un document elaborat şi prezentat de solicitant, care conţine activităţile pe care acesta şi le propune, angajându-se să le efectueze, activităţi ce devin condiţii obligatorii odată cu obţinerea sprijinului financiar nerambursabil, pe toată durata contractului de finanţare.

În opinia recurentei reclamante, Planul de afaceri nu este obligatoriu, ci reprezintă o prognoză, o condiţie suplimentară la care România ar trebui să renunţe.

Este vădit nefondată această susţinere deoarece, potrivit art. 1 - Obligaţii generale din Anexa I la contractul de finanţare, beneficiarul se obligă sa execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate şi în urma verificărilor, modificărilor si completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare.

(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorităţii Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integranta din Cererea de finanţare.

(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract."

Nu poate fi vorba doar despre o prognoză, aşa cum în mod eronat susţine recurenta reclamantă, din moment ce Contractul de finanţare face referire la obiectivele din Planul de afaceri, iar prin semnarea contractului, acestea au devenit obligaţii asumate de beneficiar, care a obţinut finanţarea în condiţiile stabilite prin contract.

Totodată, este relevant şi faptul că finanţarea a fost acordată recurentei reclamante pe baza unui punctaj calculat prin raportare la memoriul justificativ şi planul de afaceri pe care le-a prezentat, în considerarea îndeplinirii obiectivelor propuse, beneficiarul angajându-se să desfăşoare proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul respectiv.

Normele naţionale şi comunitare în materie nu permit acordarea finanţării din fonduri europene în considerarea prezentării unor simple estimări de către solicitant, fiind evident că aceste fonduri pot fi obţinute doar în condiţiile asumării unor obligaţii concrete care trebuie îndeplinite cu respectarea prevederilor legale şi contractuale incidente.

De altfel, în Declaraţia pe propria răspundere a solicitantului din Cererea de finanţare, recurenta reclamantă declară că se angajează ca toate activităţile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislaţiei naţionale în vigoare. Totodată, a declarat pe propria răspundere că în cazul în care nu respectă oricare din punctele prevăzute în declaraţie proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" sau contractul să fie reziliat.

Prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei şi prevederile Ghidului solicitantului şi Fişa Măsurii 112 potrivit cărora dacă solicitantul nu s-a conformat Planului de afaceri în momentul evaluării acestuia, cu excepţia situaţiei când neconformitatea a fost determinată de cauze independente de voinţa sa, definite ca fiind cauze de forţa majoră: inundaţii, secetă prelungită, furtuni, etc., pentru care se întocmesc dosare de către comisiile locale de specialitate, constituite în acest scop, intimata pârâta va proceda la recuperarea sprijinului, în condiţiile pe care le va defini ulterior.

Conform art. 3 alin. (1) din contractual de finanţare, beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare.

Referitor la calificarea Planului de afaceri ca neavând caracter obligatoriu, Înalta Curte urmează să constate că susţinerea este greşită din perspectiva prevederilor contractuale care obligă beneficiarul să respecte întocmai Planul de afaceri, în sens contrar, sancţiunea fiind retragerea ajutorului şi rezilierea contractului (a se vedea dispoziţiile legale mai sus arătate).

La întocmirea Planului de afaceri, recurenta reclamantă trebuia să cunoască ce presupune rotaţia culturilor şi să întocmească planul în mod corespunzător iar posibilitatea revizuirii planului de culturi se putea realiza oricând printr-un act aditional la contractul de finanţare, aşa cum de altfel a şi procedat atunci când a dorit mărirea suprafeţei cultivate.

În concret, recurentei-reclamante i se impută nerespectarea planului de cultură, modificat şi aprobat prin Notificarea beneficiarului privind modificarea contractului de finanţare, nr. x/08.11.2013 emisă de OJFIR Brăila constatându-se faptul că, pentru anul 2016, beneficiarul a prevăzut o suprafaţă totală de 69,65 ha, formată din următoarele culturi: grâu 20,00 ha, porumb 24,55 ha, floarea soarelui 20,00 ha şi pepeni 5,10 ha.

Din procesul-verbal întocmit de intimata pârâtă rezultă că, potrivit cererii unice de plată pentru campania 2016, înregistrată la APIA sub nr. x/18.05.2016, X PFA a declarat o suprafaţă totală de 68,59 ha, formată din următoarele culturi: grâu 40,69 ha, porumb 9,39 ha, floarea soarelui 11,39 ha, lucernă 1,47 ha şi pepeni 5,65 ha. Nu este prevăzută cultura de lucernă în suprafaţă de 1,47 ha şi nu s-au respectat suprafeţele pe celelalte culturi, suprafaţa totală declarată la APIA este diminuată cu 1,06 ha (68,59 ha declarată, faţă de 69,65 ha prevăzut).

Din procesul-verbal întocmit de pârâtă mai rezultă că, ulterior verificărilor în teren, reclamanta a întocmit şi depus Anexa 8 - Retragerea parţială a declaraţiei de suprafaţă 2016, înregistrată la APIA cu nr x/05.07.2016, prin care anulează suprafeţele deţinute în proprietate şi declarate anterior cultivate cu pepeni (5,65 ha) şi Anexa 7 - Completarea cererii unice de plată 2016 înregistrată la APIA sub nr. x/05.07.2016, prin care declară alt amplasament pentru cele 5,65 ha cultivate cu pepeni verzi.

De asemenea, urmare a verificărilor pe teren efectuate în data 30.06.2016, s-a constatat că, pe raza comunei Victoria, reclamanta deţine o suprafaţa de 9.91 ha din care 5.65 ha teren proprietate declarat cultivat cu pepeni, 2,79 ha declarat cultivat cu floarea soarelui si 1.47 ha declarat cultivat cu lucerna. Din discuţiile purtate de echipa de verificare, în teren, cu responsabilul legal al proiectului a rezultat faptul ca cele 5,65 ha proprietate au fost date la schimb (pentru rotaţia culturilor) cu un alt teren cultivat cu pepeni.

Echipa de verificare, împreună cu tatăl recurentei, B., şi direcţionaţi de bunica recurentei, F., a vizualizat o suprafaţa compactă de 5,65 ha declarata de beneficiar, cultivată cu pepeni, însă nici reprezentantul legal de proiect A., dar nici ceilalţi membrii ai familiei care au însoţit echipa de control nu au putut preciza amplasamentul culturii de pepeni. Iniţial beneficiarul a indicat o solă aflată într-un stadiu corespunzător de vegetaţie, însă nu a putut prezenta nici un document din care să rezulte că schimbul s-a realizat legal şi că au fost efectuate cheltuieli pentru înfiinţarea şi întreţinerea culturii în legătura cu care a susţinut că îi aparţine.

Abia urmare a solicitărilor echipei de control, recurenta reclamantă a depus un Acord de schimb temporar, încheiat în data de 04.07.2016 şi înregistrat la Primăria comunei Victoria cu nr. x/04.07.2016, care menţionează schimbul suprafeţei de teren deţinut în proprietate de A., în suprafaţă de 5,65 ha, cultivat cu porumb, cu o suprafaţă de teren deţinut în proprietate de G., domiciliat în Brăila, în suprafaţă de 5,65 ha, cultivat cu pepeni, amplasat în raza comunei Victoria, tarlaua x, parcela x-50.

Acest document, încheiat şi înregistrat ulterior controlului, prezintă un caracter formal, fiind evident, în contextul celor reţinute în procesul-verbal de control, că reclamanta încearcă să acopere faptul că în realitate terenul pe care îl deţine în proprietate, este cultivat cu porumb.

Nici în această cale de atac, recurenta reclamantă nu combate în vreun fel nelegalitatea procesului-verbal de constatare, toate criticile sale rezumându-se la a minimaliza importanţa respectării Planului de afaceri şi, implicit, a obligaţiilor contractuale în condiţiile în care a depăşit numărul de UDE-uri estimate.

Toate alegaţiile recurentei reclamantei privind viabilitatea economică financiară a proiectului, sunt lipsite de relevanţă juridică în condiţiile în care nu demonstrarea acesteia a fost motivul sancţionării şi nici instanţa de fond nu şi-a întemeiat soluţia pe acest considerent. Aşadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere susţinerile referitoare la o eventuală "lipsă de competenţă" a judecătorului fondului într-o materie care cere o expertiză specială.

În cauză, neîndeplinirea şi, implicit, nerespectarea obiectivelor propuse, în conformitate cu descrierea acestora în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanţare, reprezintă o neregulă, în înţelesul art. 16 (1) din Anexa I - Prevederi Generale din Contractul de finanţare care stabileşte că prin neregulă, în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.

Nu prezintă relevanţă că s-a a depăşit numărul de UDE-uri estimate în condiţiile în care aceasta s-a realizat prin nerespectarea clauzelor contractuale.

Invocarea principiului securităţii juridice, atât de clamat în motivarea căii de atac, nu poate valida încălcarea unor norme legale sau obligaţii contractuale asumate.

Înalta Curte reţine că potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

II. 2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, recursul de faţă urmează a fi respins ca vădit nefondat, în baza art. 496 C. proc. civ., nefiind demonstrată în cauză incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta P.F.A. A. împotriva sentinţei civile nr. 251 din 5 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.