Public works contract novation to a non-tendered third party constitutes substantial modification violating procurement transparency and equal treatment principles

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 04 mai 2017, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta comuna Alexandru cel Bun, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, a solicitat:

(i) suspendarea efectelor notificării emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sub nr. x/20.01.2017, înregistrată la Primăria comunei Alexandru cel Bun sub nr. x/03.02.2017, precum şi a notificării emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ sub nr. x/07.04.2017, înregistrată sub nr. x/10.04.2017;

(ii) anularea notificării emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sub nr. x/20.01.2017, înregistrată la Primăria comunei Alexandru cel Bun sub nr. x/03.02.2017, precum şi a notificării emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ sub nr. x/07.04.2017, înregistrată sub nr. x/10.04.2017;

(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 154 din 3 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea formulată de reclamanta comuna Alexandru cel Bun, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ;

(ii) a anulat notificarea nr. x/20.01.2017, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi notificarea nr. x/07.04.2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ;

(iii) a obligat fiecare pârât să plătească reclamantei comuna Alexandru cel Bun câte 2050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 154 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul-pârât M.D.R.A.P.F.E. că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, în urma verificării documentelor transmise la autoritatea de management, s-a constatat că sumele decontate de către M.D.R.A.P.F.E. către U.A.T. comuna Alexandru cel Bun au fost utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate în baza unor contracte cesionate în mod nelegal, încălcându-se, astfel, principiile care au stat la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data desfăşurării achiziţiei.

De altfel, susţine recurentul-pârât că nu a fost informat de cesiunea contractului, iar în ceea ce priveşte nerespectarea, de către beneficiar, a prevederilor art. O.U.G. nr. 34/2006, acest act normativ reprezintă o transpunere în legislaţia naţională a Directivelor nr. 2004/18/CE şi 2004/17/CE, care au înlocuit Directiva nr. 92/50/CE.

În privinţa calificării cesiunii contractului de achiziţie publică drept o modificare esenţială a respectivului contract, susţine recurentul-pârât că este relevantă în cauză hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza C-454/06 Nachrichtenagetur GmbH vs. Austria, în care s-a stabilit că înlocuirea cu un terţ a persoanei juridice cu care s-a încheiat contractul de achiziţie publică se consideră a fi o modificare esenţială a contractului de achiziţie publică şi se impune efectuarea unei noi proceduri de achiziţie publică.

Singurele excepţii sunt cele privind subcontractarea (dacă a fost prevăzută de la început), în cazul reorganizării cocontractantului iniţial sau schimbării acţionariatului acestuia. Arată recurentul-pârât că orice altă înlocuire a acestuia cu un terţ pune în discuţie valabilitatea contractului de achiziţie publică şi impune o nouă procedură de achiziţie publică.

Chiar şi în dispoziţiile generale privind cesiunea contractului (art. 1315 alin. (1) din C. civ.) se prevede cesiunea de contract, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, iar situaţia din cauza de faţă reprezintă o astfel de excepţie, nefiind permisă cesiunea de obligaţii, ci doar cesiunea de creanţă.

A mai susţinut recurentul-pârât că principiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 trebuie respectate atât la atribuire, cât şi pe tot parcursul executării contractului de achiziţie publică, această opinie fiind exprimată şi într-un manual din 2009 elaborat de către A.N.R.M.A.P., iar faptul că în contractul de achiziţie s-a inserat o clauză de cesiune nu înseamnă automat că acest demers este unul legal.

3.2. Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 483 C. proc. civ., pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a solicitat admiterea recursului şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat recurenta-pârâtă că a fost obligată prin hotărârea atacată să suporte cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 RON, în condiţiile în care A.J.F.P. Neamţ nu s-a aflat în culpă procesuală, întrucât a emis actul atacat, ce a fost anulat în primă instanţă, la solicitarea expresă a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Susţine recurenta-pârâtă că, potrivit prevederilor art. 10 1 din O.U.G. nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare locală, cu modificările şi completările ulterioare, nu avea posibilitatea legală de a nu aduce la îndeplinire solicitarea M.D.R.A.P.F.E., astfel că nu putea fi obligată să suporte cheltuielile judiciare din prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 07 februarie 2018, intimata-reclamantă comuna Alexandru cel Bun a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

A susţinut intimata-reclamantă că este legală şi temeinică sentinţa primei instanţe, în care s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului nr. x/2006, iar legea nouă nu poate retroactiva, astfel că nu puteau fi aplicabile nici prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 28/2013, nici cele ale art. 2041 din O.U.G. nr. 34/2006.

Totodată, a precizat intimata-reclamantă că a fost respectată clauza 21.1 din contractul de execuţie lucrări nr. x/23.11.2006, potrivit căreia "cesiunea se putea face cu acordul scris al achizitorulu", acord pe care comuna Alexandru cel Bun l-a dat la încheierea contractului de cesiune nr. x/2009.

A mai susţinut intimata-reclamantă că prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, considerând în mod corect că au fost respectate aceste dispoziţii legale. Se mai arată prin întâmpinare că recurentul-pârât nu a solicitat constatarea nulităţii contractului de cesiune nr. x/2009, deşi cunoştea de existenţa acestui contract, astfel cum rezultă din adresa nr. x/21.07.2009 a Guvernului României-A.N.R.M.A.P., din adresa de înştiinţare emisă de U.A.T. comuna Alexandrul cel Bun către minister, din convenţiile încheiate cu Consiliul Judeţean Neamţ, precum şi din actele adiţionale încheiate anual cu executantul A. S.R.L. şi transmise anual la minister.

Menţionează intimata-reclamantă că nu sunt aplicabile contractului de cesiune noile prevederi ale C. civ., întrucât contractul a fost încheiat în anul 2009, sub imperiul dispoziţiilor C. civ. de la 1865.

Se mai arată că nu a fost produs niciun prejudiciu prin această cesiune a contractului, întrucât lucrările finanţate au fost executate, iar contractantul iniţial, ce a semnat contractul de execuţie de lucrări nr. x, a fost radiat de la O.N.R.C. ca urmare a fuziunii prin absorbţie. Susţine intimata U.A.T. comuna Alexandru cel Bun că nu a fost invocată nelegalitatea contractului de cesiune nici de către Curtea de Conturi, nici de către M.D.R.A.P.F.E., iar actele adiţionale au fost încheiate tot sub imperiul reglementării aplicabile contractului de execuţie de lucrări nr. x Consideră intimata-reclamantă că rămân valabile plăţile efectuate în perioada 2009-2012, iar suma solicitată spre restituire corespunde celor trei contracte de finanţare, respectiv contractul nr. x/2013 în valoare de 200.000 RON, contractul nr. x/2014, în valoare de 500.000 RON şi contractul nr. x/2015, în valoare de 141.616,39 RON.

În privinţa recursului declarat de A.J.F.P. Neamţ, prin care a fost criticată soluţia primei instanţe de acordare a cheltuielilor de judecată, a susţinut intimata-reclamantă că în mod corect a fost pronunţată această soluţie de către prima instanţă, deoarece recurenta-pârâtă a emis notificarea nr. x/07.04.2017, prin care a pus în aplicare notificarea nr. x/20.01.2017 a M.D.R.A.P.F.E., astfel fiind îndeplinită condiţia culpei în sarcina acestei entităţi juridice.

5. Alte aspecte procesuale

În şedinţa publică din 9 septembrie 2020, Înalta Curte a luat act de modificarea cadrului procesual al cauzei, în raport de modificările legislative survenite pe parcursul judecării litigiului, constatând că Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei îi revine calitatea de recurent-pârât, pentru considerentele consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Direcţia Generală, Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ sunt fondate, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa recurată s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-au anulat notificarea nr. x/20.01.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi notificarea nr. x/07.04.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

S-a avut în vedere, de către prima instanţă, cadrul normativ naţional la momentul încheierii contractului nr. x/23.11.2006, precum şi la momentul încheierii contractului de cesiune nr. x/20.05.2009, respectiv prevederile O.U.G. nr. 34/2006, care nu cuprindeau modificarea survenită prin Legea nr. 279/2011, ce au constat în introducerea unui nou articol, 2041, cu următorul conţinut:

"(Î)ntr-un contract de achiziţie publică este permisă doar cesiunea creanţelor născute din acel contract, obligaţiile născute rămânând în sarcina părţilor contractante, astfel cum au fost stipulate şi asumate iniţial".

Contractul de execuţie de lucrări nr. x/23.11.2006 pentru realizarea obiectivului de investiţii Modernizare x 15 B. a fost încheiat între comuna Alexandru cel Bun, în calitate de achizitor, şi Societatea C. S.A., în calitate de executant, iar prin contractul de cesiune nr. x/20.05.2009, C. S.A. a transmis către Societatea A. S.R.L. obligaţia de executare integrală a restului de lucrări la obiectivul stabilit prin contractul nr. x/23.11.2006, beneficiarul lucrării exprimându-şi acordul expres pentru încheierea acestui contract de cesiune.

În justificarea notificării nr. x/20.01.2017, M.D.R.A.P.F.E., în calitate de coordonator al Programului Naţional de Dezvoltare locală, a motivat că se impune retragerea sprijinului acordat, fiind neeligibilă cheltuiala de 814.616,39 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2), respectiv ale art. 2041 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi pentru încălcarea clauzelor contractuale de la art. VIII alin. (1), alin. (2), lit. b) din contractul de finanţare nr. x/05.06.2013, art. VIII alin. (1), alin. (2) lit. a) din contractul de finanţare nr. x/07.05.2014 şi ale art. VII alin. (1), alin. (2) lit. a) din contractul de finanţare nr. x/22.06.2015.

Contrar soluţiei pronunţate de prima instanţă, se reţine în calea controlului judiciar că sunt legale actele administrative contestate în cauză, fiind, într-adevăr, încălcată legislaţia naţională la momentul încheierii contractului de cesiune având ca obiect cedarea contractului de execuţie lucrări nr. x/23.11.2006.

Încheind acest contract, câştigătorul procedurii de achiziţie a transmis către un terţ faţă de această procedură toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractul ce a format obiectul licitaţiei publice, iar beneficiarul achiziţiei, exprimându-şi acordul faţă de cesiunea intervenită, a eludat, în acest fel, procedura de achiziţie publică ce trebuia să se desfăşoare în condiţii de competiţie între operatorii economici şi cu respectarea principiilor tratamentului egal, nediscriminării şi transparenţei.

De altfel, recurentul-pârât a identificat corect temeiurile de drept care au fost încălcate de către beneficiarul finanţării, arătând că autoritatea contractantă (U.A.T. comuna Alexandru cel Bun), manifestându-şi acordul la încheierea unui contract ce contravenea prevederilor din convenţiile de finanţare, şi-a asumat, prin nerespectarea obligaţiei de a organiza şi derula procedurile de atribuire a contractelor de bunuri/servicii/lucrări, în conformitate cu prevederile legale privind achiziţiile publice, riscul declarării neeligibilităţii cheltuielilor efectuate din sumele primite în cadrul programului naţional de dezvoltare locală.

În dezacord cu judecătorul primei instanţe, care a reţinut, ca argument al soluţiei sale, faptul că semnarea contractului de cesiune s-a realizat cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării contractului iniţial de execuţie de lucrări, Înalta Curte reţine că au fost încălcate fundamental principiile regăsite în art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, anihilând întreaga procedură de achiziţie publică, ale cărei scopuri, prevăzute de art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, nu au mai putut fi respectate.

Or, derularea unei proceduri competitive între potenţialii ofertanţi, având ca obiectiv alegerea celei mai bune oferte în raport de criterii prestabilite prin caietul de sarcini, nu poate fi deturnată prin desemnarea ulterioară a unui terţ faţă de această procedură, care, fără a prezenta nicio ofertă, devine câştigător al unui contract public de lucrări, în detrimentul tuturor celor care şi-au manifestat interesul pentru a fi desemnaţi câştigători în procedura iniţială organizată de autoritatea contractantă.

Pentru clarificarea chestiunii legate de modificarea substanţială a unui contract de achiziţie prin înlocuirea ofertantului desemnat câştigător cu un terţ faţă de procedură prezintă relevanţă statuările C.J.U.E. reliefate în hotărârea pronunţată în cauza C-454/06, Nachrichtenagetur GmbH vs. Austria, (paragrafele 40, 47):

"În general, înlocuirea cocontractantului căruia autoritatea contractantă îi atribuise iniţial contractul cu unul nou trebuie considerată o schimbare a uneia dintre clauzele esenţiale ale contractului de achiziţii publice respectiv, cu excepţia situaţiei în care această substituire a fost prevăzută în clauzele contractului iniţial, spre exemplu, ca o subcontractare.

Dacă părţile sociale ale APA-OTS ar fi cedate unui terţ în perioada contractului în cauză în acţiunea principală, nu ar fi vorba de o reorganizare internă a cocontractantului iniţial, ci de o schimbare efectivă a cocontractantului, fapt care ar constitui în principiu o modificare a unei clauze esenţiale a contractului. O astfel de împrejurare ar putea constitui o nouă atribuire a unui contract de achiziţii în sensul Directivei 92/50."

Altfel spus, subliniază C.J.U.E. că în acea situaţie în care nu este vorba despre o reorganizare internă a cocontractantului, ci are loc un transfer de drepturi şi obligaţii de la cocontractantul iniţial către un terţ, aceasta reprezintă o modificare esenţială a clauzelor contractului de achiziţie publică, fapt ce ar echivala cu o nouă atribuire de contract, conform Directivei C. civ..E. nr. 92/50, ce trebuie derulată cu respectarea principiului nediscriminării între prestatorii de servicii.

Or, este evident că nu poate fi agreat argumentul primei instanţe, prin care a considerat că "nu ar fi relevantă această jurisprudenţă europeană, întrucât directiva interpretată nu ar fi fost transpusă în dreptul intern, iar transpunerea directivelor europene în dreptul intern nu a asigurat o interpretare dincolo de orice dubiu a conţinutului acestora, fiind necesară o intervenţie a legiuitorului român pentru a clarifica sensul actului, clarificare realizată prin Legea nr. 279/2011".

Potrivit unei jurisprudenţe constante a C.J.U.E., instanţa naţională este obligată, în măsura posibilului, să interpreteze dreptul naţional în lumina textului şi a finalităţii directivei în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta şi, prin urmare, să se conformeze articolului 288 ultimul paragraf T.F.U.E., această obligaţie fiind subsumată cerinţei de respectare a principiului interpretării conforme, pentru a conferi efect directivelor, fie că au fost corect transpuse, au fost insuficient transpuse sau nu au fost transpuse.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte observă că, prin O.U.G. nr. 34/2006 au fost transpuse în legislaţia naţională Directiva nr. 2004/18/C.E. privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii şi Directiva nr. 2004/17/C.E. privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele apă, energie, transport şi servicii poştale.

La rândul său, Directiva nr. 2004/18/CE, ce a abrogat la data de 31.01.2006 Directiva 92/50/CC.E., prevede, în articolul 82, că "(T)rimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XII", astfel că articolul 3 din vechea reglementare comunitară se regăseşte în articolul 2 din prezenta directivă, cu următorul conţinut "(A)utorităţile contractante tratează operatorii economici în mod egal şi nediscriminatoriu şi acţionează conform principiului transparenţei".

Aceste principii se regăsesc şi în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2004, norma europeană fiind transpusă în legislaţia naţională, fiind aplicabile contractului de achiziţie publică nr. x/23.11.2006.

Singura posibilitatea de a permite accesul la un contract de achiziţie publică a unui alt operator economic decât contractantul declarat câştigător este, conform prevederilor Directivei nr. 2004/18/C.E., în situaţia subcontractării, în condiţiile reglementate de art. 25 sau art. 60 din cuprinsul normei europene.

Faptul că a fost inserată în contractul de execuţie de lucrări nr. x o clauză de cesiune nu conferă nicio legitimitate acţiunii de a încheia ulterior un contract în acest sens, iar lipsa din legislaţia naţională, la momentul semnării contractului de cesiune, a prevederii exprese de interzicere a cesiunii nu semnifică posibilitatea de a încheia, totuşi, un astfel de act, fiind în vigoare alte prevederi legale care se opuneau categoric artificiului pe care l-a agreat beneficiarul finanţării, de înlocuire a contractantului iniţial cu un terţ faţă de procedura competitivă de achiziţie publică.

Pentru contractele de finanţare nr. x/05.06.2013, nr. y/07.05.2014 şi nr. 11404/22.06.2015, încheiate în cadrul Programului naţional de dezvoltare locală, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 28/2013, fiind înscris chiar în conţinutul acestor contracte că "beneficiarului i se va acorda finanţarea prevăzută la alin. (1) în termenii şi condiţiile stabilite prin O.U.G. nr. 28/2013 şi prin Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/2013.

Conform clauzelor inserate în aceste contracte de finanţare, beneficiarul finanţării era obligat să organizeze şi să deruleze proceduri de atribuire a contractelor de bunuri/servicii/lucrări, în conformitate cu prevederile legale privind achiziţiile publice, iar nerespectarea acestei obligaţii conducea la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, după cum s-a şi constatat prin notificarea nr. x/20.01.2017, emisă de M.D.R.A.P.F.E.. Alegând să menţină şi să deruleze o procedură de achiziţie pentru care s-au încălcat prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, beneficiarul finanţării şi-a asumat riscul declarării neeligibilităţii sumelor cheltuite pentru lucrările executate la obiectivul finanţat. Acest caracter neeligibil al sumelor acordate prin cele trei contracte de finanţare este independent de împrejurarea că autoritatea de management a cunoscut despre existenţa contractului de cesiune ori de faptul că nu a formulat M.L.P.D.A. o cerere de anulare a acestui contract, după cum susţine, în mod neîntemeiat, intimata-reclamantă. Caracterul neeligibil al cheltuielilor solicitate spre restituire a fost reţinut în legătură cu încălcarea, la momentul încheierii contractului de cesiune nr. x/20.05.2009 a procedurii de achiziţie publică, reglementată de O.U.G. nr. 34/2006.

În consecinţă, se reţine că nu sunt întemeiate argumentele pentru care intimata-reclamantă a pretins că ar fi nelegale actele administrative contestate, iar recursul declarat de către recurentul-pârât este fondat, criticile sale fiind apte spre a conduce la reformarea soluţiei atacate. Faţă de această soluţie, este evident că are caracter fondat şi recursul pârâtei D.G.R.F.P. Iaşi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, iar în raport de soluţia pronunţată asupra acţiunii judiciare formulate de reclamanta U.A.T. Comuna Alexandru cel Bun, nu se mai impune obligarea administraţiei fiscale la plata cheltuielilor de judecată.

2. Temeiul de drept al soluţiei

În aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Direcţia Generală, Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 154 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată dedusă soluţionării în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Direcţia Generală, Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 154 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Alexandru cel Bun, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.