EU agrotourism funding: obligation to disclose pre-existing PFA status at application and validity of post-selection verification of true legal status

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 iunie 2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, a solicitat:

(i) anularea Notificării nr. x/20.02.2017, prin care pârâtul Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare a decis declararea proiectului depus de reclamantă, cu titlul "Înfiinţare pensiune agroturistică" - cerere de finanţare nr. x, ca având statut de contract neîncheiat;

(ii) anularea Deciziei nr. E9433/11.05.2017, emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva notificării nr. x/20.02.2017;

(iii) obligarea pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să încheie cu reclamanta contractul de finanţare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 384 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, a anulat Notificarea nr. x/20.02.2017 şi Decizia nr. E9433/11.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi a obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să încheie cu reclamanta contractul de finanţare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 384 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile din FEADR, dar şi a prevederilor art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Se arată că hotărârea este nemotivată, instanţa limitându-se la a aprecia că reclamanta nu a săvârşit nicio neregulă, fără însă a indica argumentele pentru care a înlăturat apărările AFIR .

Recurenta-pârâtă reia situaţia de fapt arătând că, la evaluarea cererii de finanţare, proiectul a fost declarat neeligibil prin prisma suspiciunii de creare a unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, însă neeligibilitatea a fost infirmată prin sentinţa civilă nr. 95/2014, rămasă definitivă prin decizia nr. 3821/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. În executarea acestor hotărâri judecătoreşti, s-a demarat etapa de contractare prin întocmirea Fişei de verificare a criteriilor de selecţie E3.1, a Fişei de evaluare a criteriilor de selecţie E3.2 şi a notificări solicitantului în vederea încheierii contractului de finanţare. Pe baza documentelor prezentate de solicitant în vederea încheierii contractului s-a constatat că, la data înregistrării cererii de finanţare-16.05.2012, reclamanta era deja autorizată să funcţioneze ca PFA, însă în formularul F- Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului -angajament, pagina 125 din cererea de finanţare, aceasta a solicitat asistenţă financiară nerambursabilă ca persoană fizică.

Prin urmare, deşi era persoană fizică autorizată, reclamanta a formulat cererea de finanţare ca persoană fizică, inducând în eroare autoritatea contractantă din punctul de vedere al verificărilor ce se impuneau.

Drept consecinţă, AFIR a emis notificarea atacată, nr. 1868/2017, prin care a declarat proiectul cu statut de contract neîncheiat.

Instanţa de fond a reţinut greşit că eligibilitatea a fost verificată anterior şi ar fi intrat în puterea de lucru judecat. Reclamanta a solicitat acordarea finanţării, declarând pe proprie răspundere că are statut de persoană fizică, iar în faza premergătoare încheierii contractului a prezentat documente din care rezultă că statutul asumat nu era cel real, aceasta fiind în fapt persoană fizică autorizată, la data depunerii cererii de finanţare. Verificarea cererii de finanţare în faza conformităţii, eligibilităţii şi selecţiei s-a bazat pe documentele şi declaraţiile prezentate, iar constatarea asupra statutului diferit al solicitantului a fost posibilă în etapa de instrumentare a contractului de finanţare, prin prisma analizării noilor documente depuse de solicitant.

Prin urmare, revenirea autorităţii asupra deciziei iniţiale se datorează acţiunilor solicitantului, care a furnizat iniţial informaţii neadevărate. Nedepistarea neregulii la momentul săvârşirii ei de către solicitant nu îl exonerează pe acesta de răspundere. În acest sens este şi jurisprudenţa CJUE (a se vedea hotărârile în cauzele C465/10 şi C94/05).

Instanţa a reţinut greşit şi că ar fi fost respectate cerinţele Ghidului solicitantului.

Conform specificaţiilor din Ghid, cap. 2, pct. 2.1, sunt beneficiari eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 313 persoanele fizice neînregistrate ca agenţi economici şi care se angajează să se autorizeze cu statut minim de PFA până la data semnării contractului.

Este relevant că persoanele fizice se pot autoriza doar ca PFA, întreprindere familială sau întreprindere individuală conform O.U.G. nr. 44/2009, această categorie de beneficiari trebuind să opteze încă de la data depunerii cererii de finanţare pentru forma în care urmează să aibă loc autorizarea.

Şi în Manualul de procedură pentru contractarea fondurilor M 01-03 versiunea consolidată 27 se arată că se va încheia contractul de finanţare cu respectarea termenelor de depunere a documentelor lipsă, prevăzute în contractul de finanţare la art. 2 (3) din Anexa 1-B Prevederi generale, precum şi în notificare, respectiv, în cazul solicitanţilor neautorizaţi pentru care contractul de finanţare se încheie după prezentarea autorizaţiei de funcţionare, în 15 zile de la depunerea documentului lipsă.

Pista de verificare pentru persoană fizică este diferită de cea pentru persoană fizică autorizată, fiind verificată doar persoana, nu şi entitatea juridică. Dacă reclamanta ar fi declarat statutul real s-ar fi verificat: certificatul constatator ONRC; dacă codul CAEN pentru care se solicită finanţare, chiar neautorizat, există în domeniile de activitate principale sau secundare; pentru investiţii noi, declaraţia solicitantului că îşi va deschide un punct de lucru în spaţiul rural, cu codul CAEN pentru care se solicită finanţarea; situaţiile financiare; documentele pentru sediul social şi pentru eventualul punct de lucru, etc.

Aşa cum rezultă din verificarea efectuată la ONRC reclamanta a înregistrat şi autorizat codul CAEN 5520 la o dată ulterioară depunerii cererii de finanţare, respectiv la 18.01.2017, ceea ce înseamnă că a avut intenţia de a ascunde calitatea reală de PFA şi de a se sustrage de la depunerea documentelor care dovedeau neeligibilitatea pentru această măsură.

Faţă de aceste argumente, rezultă că reclamanta nu a respectat criteriile de eligibilitate şi selecţie, iar hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare a arătat că proiectele de finanţare parcurg o primă etapă de verificare a conformităţii şi eligibilităţii cererii de finanţare, care se încheie cu selecţia proiectelor şi o a doua etapă, de contractare a fondurilor, în care se îndeplinesc anumite formalităţi necesare semnării contractelor.

Notificarea anulată de prima instanţă a fost emisă în etapa contractării fondurilor, când intimata-reclamantă a fost îndrumată de autoritate să depună documentul care atestă dreptul de funcţionare. A depus autorizarea codului CAEN 5520 pentru PFA A., autorizare obţinută în scopul perfectării contractului de finanţare. Notificarea a fost în mod corect anulată de prima instanţă întrucât depunerea proiectului ca persoană fizică sau ca PFA nu este de natură a influenţa punctajul proiectului, prin urmare nu se justifică susţinerea AFIR conform căreia s-ar fi creat condiţii ca proiectul să fie admis în detrimentul altor beneficiari.

Beneficiari ai finanţării pe Măsura 313, conform Ghidului măsurii, sunt microîntreprinderile, persoanele fizice, comunele şi ONG-urile. Ghidul nu nominalizează persoanele fizice autorizate ca beneficiari distincţi, ci doar persoanele fizice care, în cazul declarării eligibilităţii proiectului lor, trebuie să se autorizeze pe codul CAEN 5520, în vederea semnării contractului de finanţare. Nu este impusă cerinţa ca cererea de finanţare să fie depusă de PFA, în cazul în care persoanele fizice au o asemenea formă de desfăşurare a altor activităţi.

Prin urmare, în cauză nu suntem în situaţia unei declarări eronate a statutului solicitantului, aşa cum susţine recurenta-pârâtă. Intimata-reclamantă era persoană fizică la data depunerii cererii de finanţare, iar nu PFA cu obiect de activitate aferent proiectului depus. Ca PFA cu alt obiect de activitate, nu exista pentru acest proiect, conform principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.

Ghidul se referă la autorizarea solicitanţilor neautorizaţi până la data încheierii contractului de finanţare, prin aceasta înţelegându-se autorizarea pe codul CAEN necesar asigurării capacităţii de folosinţă speciale pentru desfăşurarea activităţii specifice Măsurii 313 - Activităţi economice specifice pensiunilor agroturistice.

Prin urmare, autorizarea cu cod CAEN 5520 în 18.01.2017 s-a făcut în scopul perfectării contractului şi a desfăşurării activităţilor din proiect, iar nu în scopul invocat de pârâtă, de a ascunde calitatea de PFA.

La nivelul anului 2012, PFA A. era autorizată cu codul CAEN 0141-Creşterea bovinelor de lapte, fiind evident că pentru proiectul de faţă trebuia să se supună obligaţiei de a deveni PFA cu obiect de activitate adecvat. Contractul de finanţare pentru înfiinţarea pensiunii agroturistice nu se perfectează cu orice tip de PFA, fără să intereseze codul CAEN autorizat, ci doar cu PFA având cod CAEN 5520.

La data depuneri cererii de finanţare, intimata-reclamanta era persoană fizică în sensul Ghidului de finanţare, adică solicitant neautorizat pentru a desfăşura activitatea de exploatare a unei pensiuni agroturistice, astfel că, în conformitate cu dispoziţia recurentei nr. 69/2017, a procedat la autorizare.

Instanţa de fond a reţinut corect că există putere de lucru judecat cu privire la conformitatea şi eligibilitatea cererii de finanţare, neperfectarea contractului cu motivarea că la depunerea cererii nu erau respectate condiţiile de conformitate reprezentând o încălcare a propriei decizii iniţiale a recurentei, cu atât mai mult cu cât verificarea ţine de prima etapă a procedurii, deja depăşită.

Pista de verificare la care se referă recurenta priveşte societăţile comerciale şi nu are nicio relevanţă în cauză câtă vreme, în Manualul procedurilor, se prevede expres că solicitanţii neautorizaţi vor depune la autoritatea contractantă documentul care certifică autorizarea la funcţionare şi regimul juridic în 15 zile de la notificare. Or, intimata-reclamantă s-a conformat acestei dispoziţii.

În privinţa jurisprudenţei CJUE invocate, intimata-reclamantă o apreciază ca nerelevantă în speţa dedusă judecăţii, care are ca fundament Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei Europene nr. 679/2011, de modificare a Regulamentul CE nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat FEADR. Dimpotrivă, CJUE impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Faptele cauzei, nedisputate, sunt în sensul că intimata-reclamantă a depus cererea de finanţare la data de 16.05.2012, ca persoană fizică, iar în urma declarării eligibilităţii proiectului pe cale judiciară (prin sentinţa civilă nr. 95/2014 a Curţii de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-SCAF nr. 3821/27.11.2015), a răspuns cerinţei autorităţii pârâte de a prezenta, în vederea încheierii contractului de finanţare, dovada autorizării cu statut de persoană fizică autorizată (PFA), conform O.U.G. nr. 44/2008. Documentele prezentate atestă că, la data depunerii cererii de finanţare, reclamanta funcţiona deja ca PFA, în baza O.U.G. nr. 44/2008, însă pentru desfăşurarea altor activităţi economice decât cele vizate de proiectul a cărui finanţare a fost solicitată (respectiv, era autorizată cu codul CAEN 0141 - Creşterea bovinelor de lapte), iar la data de 17.01.2017, la cererea reclamantei, ONRC a decis înregistrarea menţiunilor referitoare la autorizarea PFA A. şi pe codul CAEN 5520 - Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată, corespunzătoare activităţii de agroturism.

În acest context, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a emis notificarea atacată, nr. 1868/20.02.2017, prin care a declarat proiectul cu statut de contract neîncheiat, reţinând că la data depunerii cererii de finanţare, intimata-reclamantă era deja PFA şi, totuşi, prin cererea de finanţare nu a declarat acest statut, ci a declarat statutul de persoană fizică care se angajează ca până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze ca PFA.

Prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative s-a confirmat că neprezentarea calităţii reale a solicitantului este o neregulă ce a indus în eroare autoritatea asupra acestei calităţi şi asupra pistei de verificări ce trebuiau întreprinse. Dacă cererea de finanţare ar fi fost depusă în calitate de PFA, s-ar fi verificat: codul CAEN 5220 înregistrat la ONRC, certificatul constatator emis de ONRC, situaţiile financiare ale întreprinderii economice, documentele referitoare la sediul social şi eventual punct de lucru, iar pentru investiţiile noi, declaraţie pe propria răspundere că solicitantul îşi va deschide un punct de lucru în spaţiul rural cu codul CAEN al activităţii pentru care solicită finanţare, conform legislaţiei în vigoare, înaintea ultimei plăţi a ajutorului (dacă este cazul). Toate aceste documente trebuiau depuse pentru evaluarea conformităţii cererii şi a eligibilităţii solicitantului.

O primă critică din recurs se referă la neevaluarea de către instanţa de fond a apărărilor pârâtei, respectiv la nemotivarea hotărârii cât priveşte înlăturarea acestor apărări. Critica este nefondată. Reţinând că verificările specifice etapei de selectare a proiectelor erau depăşite, că se opune puterea de lucru judecat în privinţa constatării eligibilităţii proiectului şi că prevederile Ghidului solicitantului au fost respectate de către reclamantă, instanţa de fond şi-a motivat hotărârea, răspunzând, implicit, apărărilor AFIR. Cu alte cuvinte, instanţa de fond a reţinut o seamă de argumente consistente în sprijinul soluţiei de anulare a actelor administrative, iar conformitatea acestora cu normele de drept aplicabile va face obiectul verificărilor în cadrul criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără însă a se putea reţine neregulile procedurale invocate de către recurentă.

A doua critică din recurs se referă la reţinerea de către instanţa de fond a verificării eligibilităţii proiectului într-o etapă anterioară şi intrării acestei chestiuni în puterea de lucru judecat.

Susţinerile recurentei sunt fondate, întrucât cauza soluţionată prin sentinţa civilă nr. 95/2014, rămasă definitivă prin decizia nr. 3821/2015 nu s-a referit la chestiunea litigioasă de faţă, ci a tranşat o altă problemă litigioasă, referitoare la declararea neeligibilităţii proiectului pe motivul creării de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării.

Prin urmare, o putere de lucru judecat nu poate fi reţinută, cauza pendinte referindu-se la o altă neregulă a cererii de finanţare, şi anume, prezentarea de către solicitant a unui statut juridic diferit de cel real. În cauza de faţă trebuie lămurită problema categoriilor de beneficiari eligibili şi a relevanţei autorizării ca PFA a solicitantului înaintea depunerii cererii de finanţare, dar cu un alt cod CAEN al activităţii.

Instanţa de fond a reţinut greşit că, etapa referitoare la conformitatea cererii şi eligibilitatea proiectului fiind depăşită, neregula invocată nu mai putea fi opusă solicitantului finanţării.

În acord cu reglementările europene şi cu practica CJUE, principiul protecţiei încrederii legitime nu poate fi invocat pentru a beneficia de un tratament contrar dreptului unional. Astfel, nerespectarea de către solicitant a condiţiei de a prezenta, la depunerea cererii de finanţare, statutul său juridic real poate fi verificată şi după încheierea etapei de selecţie pe baza criteriilor de eligibilitate, pe întreaga perioadă de implementare a proiectului, deci, cu atât mai mult, înainte de încheierea contractului de finanţare.

De asemenea, instanţa de fond, cu aplicarea greşită a legii, a ajuns la concluzia că au fost respectate cerinţele Ghidului solicitantului.

Potrivit Ghidului solicitantului, capitolul 2, sunt beneficiari eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 313: microîntreprinderile, persoanele fizice neînregistrate ca agenţi economici, dar care se angajează ca până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de PFA şi să funcţioneze ca microîntreprindere, comunele şi ONG-urile. În cadrul aceluiaşi capitol se arată şi că activitatea de agroturism este o activitate practicată de membrii unei gospodării agricole, aşa încât beneficiari eligibili pentru acest tip de investiţii vor fi doar cei care sunt sau vor fi organizaţi conform O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

Coroborând aceste dispoziţii, rezultă că persoanele fizice sunt acceptate ca potenţiali beneficiari ai Măsurii, dacă se angajează să se autorizeze cu statut minim de PFA, Ghidul neexcluzând din categoria solicitanţilor persoanele fizice autorizate, ci dimpotrivă, atenţionând că, pentru obţinerea finanţării, este necesar statutul minim de PFA, care trebuie obţinut cel mai târziu în termenul notificat de autoritate, în etapa de contractare.

De aici se deduce că statutul juridic de PFA existent la data formulării cererii de finanţare trebuia declarat de către solicitantă, în condiţiile în care aceasta funcţiona ca PFA, pe un alt cod CAEN şi nu pot fi reţinute susţinerile sale potrivit cărora o autorizare pe un cod CAEN diferit de cel relevant pentru proiect face să nu existe persoana fizică autorizată. Este de acceptat că, pentru a primi finanţare, o PFA trebuie să fie autorizată pe codul CAEN relevant pentru activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul proiectului, însă acesta nu justifică opţiunea reclamantei de a nu-şi prezenta statutul juridic real la data formulării cererii de finanţare.

Dovadă că statutul juridc real nu a fost prezentat stă angajamentul asumat de reclamantă odată cu cererea de finanţare de "a se autoriza ca întreprindere individuală" în cazul selectării cererii de finanţare şi de a "prezenta certificatul de înregistrare la ORC privind constituirea ca întreprindere individuală". Reclamanta, astfel, a omis să prezinte realitatea, şi anume că era deja autorizată să funcţioneze ca PFA.

De vreme ce funcţiona ca PFA, în vederea solicitării finanţării nerambursabile, intimata-reclamantă ar fi trebuit să se prezinte cu acest statut juridic deja câştigat şi să se autorizeze pe codul CAEN 5520, dacă aceasta era o condiţie de accesare a finanţării pe Măsura 313.

Susţinerile recurentei-pârâte conform cărora verificările referitoare la conformitatea cererii şi eligibilitatea proiectului se fac şi în funcţie de statutul solicitantului sunt raţionale şi rezonabile, în cauză nefiind necesar să se dovedească că, în cazul declarării statutului real, proiectul ar fi beneficiat de un punctaj diferit în raport de criteriile de selecţie aplicate.

Cerinţa declarării statutului juridic real este relevantă prin prisma verificărilor pe care autoritatea ar fi trebuit să le facă, referitoare la autorizarea întreprinderii economice pe codul CAEN 5520, situaţia financiară a acesteia, prezentarea documentelor referitoare la sediul social şi eventual punct de lucru. Şi nu sunt numai aceste cerinţe care ţin de conformitatea cererii, ci chiar şi un criteriu de selecţie are în vedere statutul beneficiarului, referindu-se la împrejurarea dacă solicitantul a mai beneficiat de sprijin din alte fonduri comunitare pentru investiţii similare (acelaşi tip de investitie în ultimii 3 ani). Drept urmare, prezentarea statutului real al solicitantului este relevantă în analiza conformităţii cererii şi a eligibilităţii proiectului.

Desigur, condiţiile de acordare a finanţării pe Măsura 313 sunt în sensul că şi persoanele fizice pot accesa acest tip de finanţare sub rezerva autorizării cu statut minim de PFA până la data semnării contractului de finanţare, însă nu aceasta este chestiunea litigioasă a cauzei, ci aceea a relevanţei dobândirii acestui statut de PFA înaintea depunerii cererii de finanţare şi a nedeclarării lui la data depunerii cererii de finanţare.

Cum o persoană fizică nu se poate autoriza repetat ca persoană fizică autorizată şi nici, deopotrivă, ca persoană fizică autorizată şi ca întreprindere individuală, conform O.U.G. nr. 44/2008, Înalta Curte constată că existenţa statutului de PFA la data depunerii cererii făcea ca proiectul să poată fi prezentat numai cu acest statut juridic deja câştigat şi cu respectarea condiţiilor impuse de îndeplinire a cerinţelor de autorizare specifice activităţilor proiectului.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 384 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.