Renunciation of judge retention claim leads to annulment of CSM denial decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.07.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 720/03.06.2019 emisă de secţia pentru judecători a CSM, prin care i-a fost respinsă cererea privind acordarea avizului anual pentru menţinerea în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani, şi obligarea pârâtului să-i acorde avizul anual pentru menţinerea în funcţia de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani.

Prin Decizia nr. 6270 din 6 decembrie 2019, Înalta Curte a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

1.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 02.03.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 20 mai 2020, Curtea a admis cererea de chemare în judecată, a anulat Hotărârea nr. 720 din data de 03.06.2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea privind acordarea avizului anual pentru menţinerea în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani.

A obligat pârâtul să acorde reclamantului avizul anual pentru menţinera în funcţia de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii reclamantului, în principal, ca lipsită de interes iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

3. Cererea de renunţare la judecată

3.1. La data de 20.01.2021, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de renunţare la judecata acţiunii, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii cu consecinţa anulării hotărârii de fond, în temeiul art. 496 şi art. 406 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ.

3.2. Recurentul-pârât a formulat punct de vedere prin care a solicitat a se lua act de cererea de renunţare.

4. Soluţia instanţei de recurs

4.1. Instanţa de control judiciar reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,

"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cererea intimatului-reclamant de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a lua act de renunţarea reclamantului la judecată şi a anula hotărârea recurată.

4.2. În ceea ce priveşte cererea recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii de obligare a intimatului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru de 100 RON, Înalta Curte reţine că acţiunile vizând cariera magistratului (cum este cea de faţă) au caracterul unor cereri vizând raporturile de muncă, fiind scutite de plata taxei de timbru, după cum prevede art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, instanţa de control judiciar nu a pus în vedere recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii să facă dovada timbrării recursului (pe formularul de regularizare a cererii de recurs s-a reţinut că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru).

Însă, recurentul-pârât are la îndemână procedura prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, privind restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru nedatorată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantului A. la judecarea cererii de chemare în judecată.

Admite recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 25 din 20 mai 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.