Statute defining Securitate collaborator; inapplicability of coercion defense and scope of fundamental rights infringement under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3494 din 11 noiembrie 2016 de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, recurentul - reclamant a susţinut că instanţa fondului a considerat în mod greşit că au fost îndeplinite prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care nu a existat niciun angajament încheiat cu organele de securitate, notele informative nu au fost scrise sau semnate de recurent şi nu a primit bani, beneficii sau favoruri.

A precizat că, având în vedere importanţa domeniului în care îşi desfăşura activitatea în cadrul Combinatului Siderurgic Galaţi, au existat presiuni şi ameninţări din partea organelor de securitate pentru a le prezenta informaţii, dar informaţiile furnizate nu au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; dimpotrivă, din cuprinsul notei din data de 10 iunie 1975 reiese că informaţiile furnizate aveau un caracter general, iar organele de securitate au reţinut reticenţa sa în a oferi informaţii utile.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 24.04.2017 recurentul - reclamant a precizat că recursul este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul CNSAS a solicitat, în principal, să fie admisă excepţia nulităţii recursului, în condiţiile în care motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar recurentul - reclamant nu a indicat vreunul dintre aceste cazuri.

În referire la soluţia dată asupra fondului acţiunii, a arătat intimatul că prima instanţă a analizat corect condiţiile a căror îndeplinire cumulativă este cerută de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reţine în persoana recurentului pârât calitatea de colaborator al fostei Securităţi.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii invocate prin întâmpinare, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate raportat la normele de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurentul-pârât a formulat critici asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu privire la greşita aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, în raport cu motivele invocate de recurentul- pârât, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a efectuat verificări şi a solicitat constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii urmare cererii transmise de Uniunea Ucrainenilor din România, prin adresa nr. x/09.03.2015, adresată C.N.S.A.S. de

Din nota de constatare nr. x/07.08.2015, s-a reţinut că pârâtul A. a fost recrutat la data de 30.01.1974, potrivit Referatului datat 31.01.1974, existent în dosarul fond reţea al pârâtului x (cota C.N.S.A.S.), din conţinutul căruia reiese numele conspirativ de colaborare "B.".

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Curtea de apel a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii referitoare la:

1) furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

2) calitatea informaţiilor, de a viza activităţi sau atitudini potrivnice regimului;

3) efectele informaţiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului;

Criticile recurentului vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Sub un prim aspect al criticilor formulate, Înalta Curte constată că, deşi recurentul -pârât a invocat că nu a semnat vreun acord cu organele de securitate, angajamentul încheiat în data de 30 ianuarie 1974 având menţiunea "citit parţial", fiind semnat doar de ofiţerul de securitate (dosar fond), acesta nu a contestat relaţia cu fosta securitate şi numele conspirativ care i-a fost atribuit, susţinând doar că nu a furnizat informaţii din iniţiativa sa şi că informaţiile pe care le-a transmis nu au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului, ci se referă la fapte de notorietate publica, cele mai multe din ele fiind de ordin profesional, economic, raportate la desfăşurarea activităţii la locul de munca, în strânsa legătura cu calitatea profesionala, experienţa si funcţia deţinută.

Cu privire la susţinerea recurentului - pârât, în sensul că notele au fost furnizate ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de Securitate, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situaţii de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securităţii, una când persoana a furnizat informaţiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal şi cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informaţiile nu împlinise 16 ani.

Nici una din aceste două situaţii nu a putut fi reţinuta în speţă, fiind opţiunea legiuitorului de a reţine ca motive de înlăturare a calităţii de colaborator numai furnizarea informaţiilor cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată.

Prin urmare, apărările recurentului cu privire la existenţa unor presiuni exercitate nu pot conduce la înlăturarea calităţii de colaborator al Securităţii.

În ceea ce priveşte conţinutul informaţiilor şi aptitudinea lor de a duce la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a dat semnificaţia juridică adecvată înscrisurilor prezentate în probaţiune de intimatul-reclamant, care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care denunţa atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, comentarii politice negative (Nota informativă datată 29.03.1974), comentarii privind condiţiile social - economice din ţară (Nota informativă datată 8.12.1988), informaţii privind persoane care intenţionau a se stabili în străinătate (Nota informativă datată 03.07.1975) precum şi informaţii privind activitatea religioasă a unor persoane (Notele informative datate 26.11.1974, 09.1975, 18.05.1978, 29.04.1985), apte prin ele însele să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Contrar susţinerilor recurentului- pârât, notele cuprind relatări despre persoane determinate, despre activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist şi în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice, cum ar fi în cazul lui "C.. - operator chimist la secţia Prelucrare Gudron, în atenţia organelor noastre. Nota se va exploata la materialele de verificare de la dosarul personal (subl. n)." (dosarul x, f. x).

În aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, în practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a arătat că intenţia de a părăsi definitiv România înainte de 1989, inclusiv prin trecerea frauduloasă a frontierei, a reprezentat un act de împotrivire faţă de regimul totalitar comunist.

De asemenea, informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie", cum s-a reţinut în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privesc o atitudine potrivnică regimului comunist.

In ceea ce priveşte condiţia ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, este evident că prin măsurile dispuse de organele de securitate în urma notelor furnizate de pârât, s-a realizat o intruziune în viaţa privată a celor urmăriţi, o limitare a exercitării libertăţii de circulaţie şi a dreptului la opinie şi la libertate religioasă.

Libertatea cuvântului şi a conştiinţei erau recunoscute prin art. 28 şi 30 din Constituţia din 1965, iar prin art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14 dec. 1955, s-a stabilit că orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi de a reveni în ţara sa.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., precizat prin răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte constată, în lipsa unor critici concrete care să fie circumscrise acestui motiv, că hotărârea atacată satisface cerinţele de motivare prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neputându-se reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 3494 din 11 noiembrie 2016 de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.