Insurance Creditor Wins Appeal; Guarantee Fund’s Rejection Quashed and Re-issuance Ordered

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 reclamanta Universitatea "Babeş-Bolyai" a contestat decizia nr. 1093/28.07.2016, emisă de Comisia specială desemnată de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a fost respinsă cererea de plată formulată de Universitatea Babeş-Bolyai şi înregistrată sub nr. x/09.10.2015, pentru suma de 2.529,74 RON, solicitând anularea deciziei şi obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la soluţionarea cererii de plată nr. x/09.10.2015, prin emiterea unei decizii în dosarul de daună nr. x, pentru suma menţionată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4046 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea "Babeş-Bolyai", în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Comisia Specială desemnată de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a dispus anularea deciziei nr. 1093/28.07.2016 şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să soluţioneze dosarul de daună nr. x

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea contestaţiei, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. 1093/28.07.2016.

În susţinerea recursului s-a arătat că instanţa a desfiinţat în mod nelegal decizia emisă în legătură cu soluţionarea cererii de plată formulată în dosarul de daună nr. x, dispunând totodată obligarea Fondului să soluţioneze dosarul de daună nr. x

A mai susţinut recurentul că, din interpretarea sistematică, a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/2015, rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată împotriva autorităţii pârâte, creditorul de asigurări trebuie să urmeze o procedură prealabilă, respectiv notificarea Fondului în vederea deschiderii dosarului de daună sau în vederea plăţii despăgubirilor.

Mai arată recurentul - pârât că din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl constituie modul de soluţionare a cererii de plată corespunzătoare dosarului de daună nr. x şi nu a dosarului de daună nr. x, astfel că motivele pe care se întemeiază sentinţa sunt contradictorii, aceasta fiind dată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă Universitatea Babeş - Bolyai a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

În esenţă, intimata - reclamantă a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect că decizia de respingere a cererii de plată a avut în vedere o situaţie de fapt eronată.

În ceea ce priveşte critica privind neîndeplinirea procedurii prealabile, s-a arătat că aceasta este nefondată, obligaţia de a depune o cerere de plată motivată fiind îndeplinită prin înregistrarea cererii de plată nr. x/09.10.2015.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii acestuia, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate, recurentul-pârât a formulat critici asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa respinge excepţia nulităţii recursului.

6.2. Analiza motivelor de casare.

Analizând sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate şi cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Reclamanta a depus la Fondul de Garantare a Asiguraţilor cererea de plată înregistrată sub nr. x/09.10.2015, prin care, în temeiul art. 13 din Legea nr. 213/2015, a solicitat să fie despăgubită cu suma de 2.529.74 RON, reprezentând contravaloarea reparării avariilor la autovehiculului cu nr. de înmatriculare x asigurat la Societatea A. S.A., aflată în faliment.

Cererea de plată a fost soluţionată de Comisia constituită în cadrul Fondului, prin decizia nr. 1093/28.07.2016, fiind respinsă pentru motivul că reperele reclamate ca avariate figurează existente şi la inspecţia de risc ce a avut loc la data intrării în asigurare.

In esenţă, prin cererea de recurs se susţine că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât, deşi obiectul cauzei îl reprezintă modul de soluţionare a dosarului de daună x, instanţa a dispus obligarea pârâtului să soluţioneze dosarul de daună x.

Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a reţinut că actul administrativ reprezentant de decizia nr. 1093/28.07.2016 emisă de Comisia specială desemnată de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a fost fundamentat pe o stare de fapt eronată, concluzie pe care recurentul nu a combătut-o, fiind neîntemeiat motivul de recurs privind existenţa unor motive contradictorii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte actele administrative individuale, când din probele administrate reiese o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de autoritatea emitentă, cu consecinţa emiterii unui act administrativ nelegal, instanţa urmează să anuleze actul şi să dispună obligarea administraţiei publice la emiterea unui alt act administrativ cu un conţinut nou sau parţial diferit de cel iniţial, conformându-se prevederilor legale aplicabile în cauză.

Or, actele ataşate cererii de plată nr. x/09.10.2015 depuse la dosarul de fond, respectiv, Constatarea nr. 1 la dosarul nr. x, factura fiscală nr. x din 28.08.2015 în valoare de 2529,74 RON emisă de B. S.R.L. referitoare la dosarul de asigurări x, devizul de reparaţie în care este menţionat acelaşi dosar de asigurări, confirma soluţia primei instanţe, în sensul că, în mod eronat în decizia nr. 1093/28.07.2016 au fost avute în vedere constatările dintr-un alt dosar de daună al Societăţii A. S.A., respectiv x, care nu vizează cererea de plată nr. x/09.10.2015, chiar dacă priveşte acelaşi autoturism.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

In ceea ce priveşte critica privind neparcurgerea procedurii prealabile de către reclamantă, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că, din punct de vedere procedural, în lipsa unor prevederi speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile dispoziţiile art. 193 alin. (2) din C. proc. civ. care limitează momentul până la care poate fi invocată excepţia lipsei procedurii prealabile, până la depunerea întâmpinării în faţa instanţei de fond.

In altă ordine de idei, actul administrativ dedus judecăţii este emis ca urmare a cererii nr. x/09.10.2015, formulată în temeiul art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel că instanţa de control judiciar va respinge criticile recurentului - pârât.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul- pârât a susţinut că între timp Comisia specială din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraţilor a aprobat cererea de plată nr. x/09.10.2015 şi a anexat copia unui ordin de plată nr. x/23.02.2017, pentru suma de 2530 RON, dar nu a făcut dovada emiterii unei noi decizii în acest sens, în condiţiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2004.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata - reclamantă Universitatea Babeş - Bolyai.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4046 din 14 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.