Military Service Pension Rights: Eligibility Independent of Unit Hierarchical Subordination Under Law No. 309/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant pension house, upholding the appellate court's decision which ordered the annulment of the administrative decision and the recognition of pension rights for the plaintiff. The dispute concerned the plaintiff's entitlement to benefits under Law No. 309/2002 for military service performed between June 1955 and October 1956, specifically challenging the defendant's argument that the plaintiff was ineligible because the unit to which he was assigned did not belong to the former General Directorate of Labor Service. The Court held that since the plaintiff was employed in construction works during his military service, restricting benefits only to personnel from specific hierarchical subordinates would create an inequitable and discriminatory situation based solely on formal organizational structures; thus, the appellate court’s finding that the plaintiff met the material criteria for compensation under Articles 1, 2, 4, and 5 of Law No. 309/2002 was correct, and the appeal was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedMilitary Service Pension Rights: Eligibility Independent of Unit Hierarchical Subordination Under Law No. 309/2002: Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2003, reclamantul D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 4223 din 1 iunie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 iunie 1955 - 16 octombrie 1956.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că după efectuarea unei prime perioade de stagiu militar (între 10 noiembrie 1953 - 6 septembrie 1954), a fost din nou încorporat la 3 iunie 1955, în U.M. 03968 Mangalia, în funcția de constructor, până la lăsarea la vatră, la 16 octombrie 1956, ceea ce îl îndreptățește la acordarea calității de beneficiar al prevederilor legii indicate.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 50 din 23 februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, care să constate că în perioada 6 septembrie 1954 - 16 octombrie 1956, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea 309/2002, fiind îndreptățit la drepturile specifice, conform dispozițiilor art. 2, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2002.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
În motivare, pârâta a susținut, în esență, că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamantul a efectuat stagiul militar, în unități militare care nu fac parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate numai unitățile care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de reclamant.
Critica este neîntemeiată.
Din copia livretului militar, prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că în perioada 3 iunie 1955 - 16 octombrie 1956, acesta a prestat muncă în construcții, în cadrul U.M. 03968 Mangalia.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii, pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea intimatului-reclamant, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 50 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.