Absence of abusive or fraudulent conduct renders delay in share valuation insufficient for contravention under Law 297/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 18.07.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând constatarea nelegalităţii şi netemeiniciei Deciziei ASF nr. 346/10.02.2016 şi a Deciziei ASF nr. 2792/22.10.2015, de sancţionare cu amendă în cuantum de 10.000 de RON; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4130 din 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

S-a dispus anularea deciziilor nr. 346/10.02.2016 şi nr. 2792/22.10.2015 emise de ASF.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Într-o primă critică, recurenta-pârâtă a apreciat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

In urma expunerii cadrului legislativ incident, recurenta a mai arătat că, având în vedere data desemnării expertului autorizat independent de către ORC SIBIU, respectiv 25.03.2015, data la care societatea a încheiat contractul de prestări servicii cu expertul, respectiv 16.07.2015 şi data publicării raportului curent privind stabilirea de către expertul autorizat a preţului pe acţiune pentru acţionarii care se retrag din societate, respectiv 19.10.2015, societatea emitentă, prin administratorul special, a încălcat dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 17/2014, privind termenul de maxim 30 de zile de finalizare a raportului.

In considerarea situaţiei de fapt reţinute, s-a arătat că, în mod nelegal, prima instanţă nu a analizat aspectele privind obligaţiile legale imperative ce îi incumbau reclamantei, precum şi termenele impuse de lege a căror nerespectare i-a fost imputată prin decizia de sancţionare emisă de A.S.F., ci s-a rezumat la a analiza prevederile art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

A precizat recurenta că la individualizarea sancţiunii au fost avute în vedere circumstanţele reale şi personale, aplicându-se minimul prevăzut de lege pentru contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 şi art. 273 alin. (1) lit. b) pct. i din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

S-a mai arătat că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii, cu referire la afirmaţia instanţei în sensul că simpla nerespectare a unei obligaţii legale nu constituie contravenţie, ci doar o premisă de aplicare a normei juridice.

Prin motivele de recurs s-a susţinut că aspectele invocate de reclamantă, care a justificat întârzierea prin împrejurări externe care nu puteau fi înlăturate, nu sunt în măsură să o exonereze de obligaţiile legale impuse de Legea nr. 151/2014, întrucât prevederile art. 3 pct. 26 şi ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 îl împuternicesc pe administratorul special să efectueze actele administrative necesare şi îl obligă să depună diligenţe privind publicarea rapoartelor prevăzute de Regulamentul ASF nr. 17/2004.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a analizat împrejurările de fapt şi a omis a observa că autoritatea pârâtă a solicitat prin numeroase adrese respectarea dispoziţiilor legale, prin întârzierea produsă fiind afectate drepturile acţionarilor care au solicitat retragerea din societate şi plata preţului acţiunilor.

A fost invocată, cu titlu de practică judiciară, sentinţa civilă nr. 1870/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

In concluzie, apreciindu-se incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea litigiului în fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie 2019, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin decizia nr. 2792/22.10.2015 emisă de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta A., în calitate de administrator special al societăţii B. S.A. Sibiu, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 RON, în temeiul art. 210 din Legea nr. 297/2004 şi art. 6 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 rap. la art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 şi art. 273 alin. (1) lit. b) pct. (i) din Legea nr. 297/2004.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 297/2004, "(1) Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari sau a calităţii de administrator ori de angajat al societăţii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora.

(2) Deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate".

Încălcarea prevederilor art. 210 constituie contravenţie, conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 şi se sancţionează, conform prevederilor art. 273 alin. (1) lit. b) pct. i), cu amendă între 10.000 RON la 100.000 RON pentru persoane fizice.

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat, întrucât prima instanţă a prezentat în considerentele sentinţei argumentele de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată.

În esenţă, argumentul hotărâtor reţinut de judecătorul fondului a fost acela că fapta contravenţională prevăzută de art. 210 din Legea nr. 297/2004 nu are ca element definitoriu doar nerespectarea de către administrator a unei obligaţii legale (în speţă- nerespectarea obligaţiei de efectuare a evaluării în termenul de 30 de zile lucrătoare de la data desemnării expertului), ci trebuie să constea într-o folosire abuzivă a calităţii de acţionar, administrator sau angajat al societăţii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care să aibă ca obiect ori să producă efectul lezării drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora.

În susţinerea acestui motiv de casare recurenta pârâtă îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu privire la soluţia instanţei de fond, rezultând că nu poate împărtăşi modul în care aceasta a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se subsumează celui de-al doilea motiv invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenta pârâtă nu este de acord cu soluţia pronunţată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta (...) expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Sentinţa recurată satisface exigenţele instituite de acest text de lege, iar nemulţumirea exprimată de recurentă cu privire la soluţia dată litigiului se circumscrie motivului de casare vizând interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

Nu poate fi reţinută susţinerea că instanţa de fond nu a analizat deloc obligaţiile legale imperative ce îi incumbau reclamantei, în calitate de administrator special al B. S.A. Sibiu, precum şi termenele impuse de lege, a căror nerespectare i-a fost imputată prin decizia de sancţionare, ci s-a rezumat la a analiza doar prevederile art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Aşa cum se va arăta în considerentele deciziei vizând cel de-al doilea motiv de recurs invocat, prima instanţă a procedat la efectuarea unei asemenea analize.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, în mod corect prima instanţă apreciind că actele administrative contestate sunt nelegale.

Sub aspectul contravenţiei pentru care a fost sancţionată intimata - reclamantă se constată că Legea nr. 151/2014 prevede că activitatea pieţei RASDAQ şi a pieţei valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, ceea ce înseamnă că cele două pieţe se vor desfiinţa de drept la 27 octombrie 2015. În acest context, societăţile listate pe piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligaţiei de a efectua demersuri necesare în vederea listării pe o piaţă reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacţionare. În situaţia în care nu sunt întreprinse demersuri în vederea listării pe o piaţă reglementată sau pe un sistem alternativ de tranzacţionare, societăţile emitente în cauză se transformă în societăţi de tip închis.

În aplicarea prevederilor Legii nr. 151/2014, Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis Regulamentul nr. 17/2014 care stabileşte normele şi cerinţele pe care societăţile emitente trebuie să le îndeplinească în vederea clarificării statutului juridic.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate:

"Consiliile de administraţie/directoratele societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate au obligaţia să convoace şi să efectueze demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ, precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, societatea emitentă, prin administratorul special, avea obligaţia respectării dispoziţiilor imperative prevăzute la art. 3 din Legea nr. 151/2014, art. 6 coroborat cu art. 8 din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014.

Conform art. 6 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014 privind statutul juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate:

"În vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administraţie/directoratul acesteia are obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate".

Prin adresele nr. x/02.03.2015, nr. y/25.06.2015 şi nr. DETA/27087/06.10.2015, recurenta- pârâtă a solicitat societăţii B. S.A. Sibiu să respecte prevederile Regulamentului ASF nr. 17/2014.

Instanţa de fond a constatat în mod corect că pârâta a reţinut contravenţia doar prin prisma nerespectării unui termen instituit de lege, fără a analiza existenţa folosirii în mod abuziv a poziţiei deţinute de administrator, faptele neloiale sau frauduloase săvârşite, dacă acestea au avut ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora, modalitatea în care aceste consecinţe s-au produs efectiv.

Nu poate fi reţinută critica din cererea de recurs potrivit căreia sentinţa nu cuprinde o analiză temeinică a tuturor împrejurărilor expuse în cadrul dosarului şi a documentelor depuse, întrucât prima instanţă a analizat înscrisurile depuse în probaţiune examinând atât situaţia de fapt, cât şi prevederile legale avute în vedere la emiterea deciziei de sancţionare, apreciind în mod corect că pentru săvârşirea contravenţiei reţinute în această decizie, textul de lege cere şi existenţa unei forme calificate de vinovăţie.

Cu privire la situaţia de fapt, recurenta pârâtă a reţinut că raportul de evaluare a preţului pe acţiune de plătit acţionarilor care se retrag din societate nu a fost efectuat în termenul de 30 de zile lucrătoare de la desemnarea expertului (25.03.2015), ci a fost însuşit de societate la data de 19.10.2015, în sensul unui preţ de 18,53 RON/acţiune, fiind publicat la aceeaşi dată pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti.

Astfel au fot încălcate prevederile art. 6 alin. (2) din Regulamentul ASF nr. 17/2014, conform cărora expertul autorizat independent desemnat conform alin. (1) efectuează demersurile necesare în vederea finalizării raportului privind preţul în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare.

Înalta Curte împărtăşeşte concluzia judecătorului fondului, în sensul că, în condiţiile în care art. 210 din Legea nr. 297/2004 se referă la folosirea în mod abuziv a calităţii de administrator ori de angajat al societăţii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase care au ca obiect sau efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora, se impunea, în scopul stabilirii savârşirii contravenţiei în discuţie, analizarea obiectului şi consecinţelor faptelor în aceste coordonate.

Se susţine în cererea de recurs că prin conduita administratorului special s-a tergiversat în mod nejustificat întocmirea raportului de evaluare al societăţii în vederea stabilirii preţului per acţiune, drepturile acţionarilor care au depus cereri de retragere din societate fiind lezate prin nefinalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 151/2014 şi de Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că nu s-a probat împrejurarea că nefinalizarea procedurii menţionate este rezultatul unor fapte de natura celor avute în vedere de textul legal care reglementează contravenţia, respectiv al unor fapte neloiale sau frauduloase.

Nu se contestă în cauză împrejurarea invocată în cererea de recurs, aceea că prin prisma dispoziţiilor Legii 85/2006 administratorul special are obligaţia de a aduce la îndeplinire toate măsurile necesare în vederea respectării de către societatea pe care o administrează a prevederilor Legii nr. 151/2014 şi ale Regulamentului A.S.F. nr. 17/2014.

De asemenea, nu este negat faptul că recurenta pârâtă a solicitat prin mai multe adrese respectarea prevederilor legale sus mentionate.

Ceea ce a reţinut însă instanţa de fond este că, din punct de vedere obiectiv, întârzierea a fost justificată de necesitatea avizării de către administratorul judiciar C., a măsurilor care implică patrimoniul societăţii, de negocierile privind onorariul expertului desemnat şi nu în ultimul rând, de împrejurarea că obligaţia de finalizare a raportului cu celeritate îi incumbă expertului şi nu administratorului.

În raport cu toate aceste considerente Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 210 din Legea nr. 297/2004, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 4130 din 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.