Conflict of jurisdiction resolved by assigning ANAF evaluation report annulment to Court of Appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Administrative and Fiscal Section, resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, which thereby prevails over the competing claim of the Bucharest District Court. The dispute involved an administrative challenge by a private company seeking the annulment of evaluation reports issued by the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) regarding a real estate property that had entered state ownership through criminal confiscation; the lower courts had alternately declined jurisdiction based on conflicting interpretations of whether the issuing authority was central or local. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which grants first-instance jurisdiction to Courts of Appeal for challenges against acts issued by central public authorities, as opposed to District Courts for local authorities. The court determined that the evaluation commission was constituted under ANAF’s General Directorate for Special Forced Executions, a central body, and its actions were authorized by the director-general of that directorate, thus classifying the challenged acts as those of a central authority and mandating the transfer of the case to the Court of Appeal for substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ, art. 399 alin. (1) C. proc. civ, art. 400 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction resolved by assigning ANAF evaluation report annulment to Court of Appeal: The dispute involved an administrative challenge by a private company seeking the annulment of evaluation reports issued by the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) regarding a real estate property that had entered state ownership through criminal confiscation; the lower courts had alternately declined jurisdiction based on conflicting interpretations of whether the issuing authority was central or local. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which grants first-instance jurisdiction to Courts of Appeal for challenges against acts issued by central public authorities, as opposed to District Courts for local authorities. The court determined that the evaluation commission was constituted under ANAF’s General Directorate for Special Forced Executions, a central body, and its actions were authorized by the director-general of that directorate, thus classifying the challenged acts as those of a central authority and mandating the transfer of the case to the Court of Appeal for substantive review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Agenţia De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Valorificare sentinţe penale Bucureşti anularea procesului-verbal nr. x şi a procesului-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, acte prin care a fost stabilită valoarea imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 3.000 mp, situat în str. x, lot x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. x şi din construcţiile aferente înscrise în aceeaşi carte funciară sub număr cadastral x, imobil denumit "B.".
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1159/26.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, în cauză se contestă acte administrative emise de comisia de evaluare a unui bun imobil intrat, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi având în vedere că, din dispoziţiile art. 7 din Ordinul nr. 112/2017 al ANAF rezultă că această comisie este constituită la nivelul fiecărei structuri regionale cu atribuţii în domeniul valorificării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, faţă de dispoziţiile art. 10 (1) teza I din Legea nr. 554/2004 rezultă că revine Tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.
2.2. Prin sentinţa nr. 6589 din 10 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018 a fost avizat tot de o autoritate publică centrală - directorul general al Direcţiei Generale Executări Silite Cazuri Speciale (Serviciul Valorificare sentinţe penale Bucureşti acţionând în calitate de delegat al directorului general al Direcţiei Generale Executări Silite Cazuri Speciale), rezultând că îi revine competenţa de a soluţiona cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta Societatea A. S.A. a supus controlului de legalitate procesul-verbal nr. x şi procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, ambele emise de pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Valorificare sentinţe penale Bucureşti, prin care a fost evaluat imobilul compus din teren intravilan în suprafaţă de 3 000 mp, situat în str. x, lot x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. x şi din construcţiile aferente înscrise în aceeaşi carte funciară sub număr cadastral x, imobil denumit "B.".
Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, în raport cu calitatea autorităţii care a emis actul, respectiv dacă este centrală sau locală, apreciind diferit asupra problemei.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Dispoziţiile art. 7 alin. (3) din OPANAF nr. 112/11.01.2017 prevăd că:
"Rezultatele evaluării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală prin care s-a dispus confiscarea sunt consemnate într-un proces-verbal de evaluare întocmit de comisia de evaluare în 3 exemplare, semnat de membrii acesteia şi avizat de directorul general al Direcţiei generale executări silite cazuri speciale. Directorul general al Direcţiei generale executări silite cazuri speciale poate delega această atribuţie şefilor de serviciu ai serviciilor executări silite cazuri speciale regionale, respectiv şefului Serviciului valorificare sentinţe penale Bucureşti."
Documentele solicitate a fi anulate procesul-verbal nr. x şi procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018 sunt emise de către Comisia de Evaluare constituită la nivelul A.N.A.F. prin Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, formată din reprezentanţi ai următoarelor instituţii: Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale; Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi A. S.A.
Înalta Curte, constată că anterior emiterii proceselor-verbale contestate, prin decizia nr. x/29.03.2017, conform art. 7 alin. (3) din OPANAF nr. 112/11.01.2017, directorul general al Direcţiei Generale Executări Silite Cazuri Speciale şi-a delegat atribuţiile de avizare a proceselor-verbale de evaluare întocmite de comisia de evaluare pentru bunurile intrate în proprietatea privată a statului prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală.
Totodată, conform deciziei nr. 69/14.03.2018 emisă de directorul general al Direcţiei Generale Executări Silite Cazuri Speciale s-a constituit Comisia de evaluare a imobilului situat în Bucureşti, str. x, lot x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, cu următoarea componenţă: 1. C. - director Direcţia operativă de valorificare bunuri confiscate; 2. D. - şef serviciu SCAVBC-reprezentant ANAF; 3. E. - consilier superior SCAVBC-reprezentant ANAF; 4. F. - reprezentant ANPC; 5. G.-reprezentant deţinător.
Prin urmare, atât procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, cât şi procesul-verbal nr. x, sunt emise de către Comisia de evaluare a imobilului situat în Bucureşti, str. x, lot x, constituită la nivelul Direcţiei Generale Executări Silite Cazuri Speciale, deci de o autoritate publică centrală.
În consecinţă, Înalta Curte constată că actele contestate, reprezentate de procesul-verbal nr. x şi procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, sunt acte emise de autorităţi publice centrale, astfel că instanţa competentă material se determină în funcţie de rangul central al autorităţii publice emitente, conform art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SOCIETATEA A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele AGENŢIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ EXECUTĂRI SILITE CAZURI SPECIALE - DIRECŢIA OPERATIVĂ DE VALORIFICARE BUNURI CONFISCATE - SERVICIUL VALORIFICARE SENTINŢE PENALE BUCUREŞTI şi AGENŢIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.