Revision split: point 5 claim sent to lower court, point 8 claim inadmissible as conflicting judgment not final; prior dismissal upheld.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia supusă revizuirii

Prin decizia nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii recursului şi a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1, împotriva sentinţei civile nr. 6445/17.10.2018 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. ca tardiv formulat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată recurentei la data 19.11.2018 şi, fiind vorba despre constatarea încetării unui contract de achiziţie publică sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016 şi, prin urmare faţă de data comunicării sentinţei atacate termenul de recurs s-a împlinit la 29.11.2018, iar formularea căii de atac prin depunerea lui la poştă la 3.12.2018 este făcută tardiv, cu depăşirea termenului legal.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri, recurenta Administraţia Domeniului Public Sector 1 a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

2.1. În motivarea căii de atac, revizuentul a susţinut că instanţa la data pronunţării hotărârii nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu au putut fi înfăţişate instanţei din motive independente de voinţa sa, înscrisuri care, în mod vădit, sunt de natură a schimba soluţia pronunţată iniţial.

2.2. Referitor la cel de-al doilea motiv invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit revizuentei, Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2017 este potrivnică încheierii pronunţate în data de 14 mai 2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, încălcând autoritatea de lucru judecat, în sensul că nu este o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016, ci o acţiune referitoare la executarea unui contract de servicii publice.

2.3. Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Potrivit dispoziţiilor art. 510 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă."

Ca urmare, cererea de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1, întemeiată pe cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă care a pronunţat decizia civilă nr. 53 din 8 aprilie 2019 a cărei retractare se solicită, sens în care va fi declinată în favoarea acesteia.

Referitor la apărările intimatei în sensul că excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire priveşte şi instanţa la care s-a formulat cererea şi astfel primează excepţiei necompetenţei materiale nu vor fi reţinute ca întemeiate reţinându-se în sens contrar că potrivit art. 509 şi 510 C. proc. civ. excepţia necompetenţei materiale a instanţei primează analizei admisibilităţii acesteia, astfel că în condiţiile în care se indică cert de către revizuient hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea ca fiind pronunţată de o altă instanţă decât cea la care s-a formulat cererea potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 131 C. proc. civ. se va aprecia cu precădere asupra competenţei, urmând ca instanţa competentă material cu soluţionarea cererii de revizuire să verifice admisibilitatea acesteia.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în litigii distincte, precum şi existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părţi, obiect şi cauză juridică.

Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte reţine existenţa unei condiţii implicite şi anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluţionată de instanţa de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate definitiv de instanţa competentă şi la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".

În cauză nu este îndeplinită prima condiţie, statuată de lege, respectiv să existe hotărâri definitive potrivnice.

Astfel, revizuenta susţine că decizia nr. 53/08.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, încalcă autoritatea de lucru judecat statuată definitiv prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, în sensul că cererea de chemare în judecată ce vizează Acordul cadru nr. 80/28.12.21016 nu este o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016, ci o acţiune referitoare la executarea unui contract de servicii publice.

Verificând portalul instanţelor de judecată şi actele din dosar, Înalta Curte constată dosarul nr. x/2018 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1709/12.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-civilă, hotărâre ce a fost atacată cu recurs, nesoluţionat până la acest moment, intervenind în calea de atac un conflict de competenţă între secţia a VI-a Civilă şi secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti.

În acest context, încheierea de şedinţă din data de 14 mai 2019 nu reprezintă o hotărâre definitivă în accepţiunea legii, dosarul în care s-a pronunţat nefiind soluţionat printr-o hotărâre definitivă.

Această constatare face inutilă orice analiză referitoare la celelalte condiţii de admisibilitate a revizuirii, atât timp cât legea impune îndeplinirea lor cumulativă pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţia art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare prin hotărâri definitive în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 şi va declina competenţa de soluţionare cererii de revizuire disjunsă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, potrivit art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Declină competenţa de soluţionare cererii de revizuire disjunsă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Administraţia Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.